In sfarsit, o veste buna!…
Sandu a primit, in sfarsit, Monografia dedicata lui de D.N.
…despre care am gasit si o referire pe net:
http://www.bewhere.ro/carte/sandu-florea-o-monografie-dodo-nita-4262/
…sau, de fapt, nu prea?
„Tomuri filosofice pot deveni bestselleruri. Romanele de amor se vând aşa-şi-aşa. Banda desenată (căci despre ea este vorba, de fapt) a reprezentat un factor de progres, prin anii ’70-’80 (când noi, toţi copiii români de atunci, am învăţat franceza cu onomatopee cu tot), dar a dat greş sub toate formele, când trebuia să cucerească publicul de după ’89. Mai nou, e o preocupare strict elitistă. Chiar şi aşa: povestea lui Sandu Florea, reconstituită de extraordinarul cronicar al BD-ului românesc care este Dodo Niţă, ar putea străpunge graniţele dintre nişă şi mainstream. Şi asta fiindcă este, în sine, uimitoare. Născut în 1946 în comuna Ghelari, judeţul Hunedoara, fiu de preot şi de educatoare, Sandu Florea a absolvit Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din Bucureşti în 1971, dar a profesat doar până în 1975, când a devenit ilustrator full-time. Până în 1991, când a emigrat în Statele Unite, a colaborat cu toate publicaţiile care includeau bandă desenată şi a realizat mai multe albume de autor. La doar trei luni după ce a ajuns la New York, a început să lucreze pentru giganţi ai industriei BD, precum Marvel Comics. I se spune „Sandu Can Do”, fiindcă poate orice, oricând. A învăţat singur, continuă să înveţe, găseşte de lucru oricât de drastice ar fi schimbările provocate de criza economică.
A renunţat la pencilling (desenul în creion) şi face inking (trasul în tuş) fiindcă „vârsta începuse să-şi spună cuvântul”. La 66 de ani, Sandu Florea lucrează tot timpul şi acordă (începând din 2001) trofee cu numele său pentru românii care realizează benzi desenate. Are planuri mari. Aflaţi, în această carte, istoria lui completă. Vedeţi cum a evoluat ca artist, de la „Năzdrăvăniile lui Păcală” (revista Luminiţa, 1968) la banda desenată cu subiect istoric sau SF, cum a trecut de la ideea de „spaţiu continuu” din albumul În lumea lui Harap Alb (1979) la marile mituri ale copilăriei americane, gen Conan Barbarul, X-Men, Spiderman, Superman, Batman. În 2011, a publicat în România albumul Semne şi Desemne, realizat la începutul anilor ’80 pe versurile lui Nichita Stănescu. S-au tipărit doar 80 de exemplare. Profesionist perfect şi om bun pe deasupra, Sandu Can Do poate şi cultură pentru mase, şi „delicatesuri” pentru elite. Poate orice.”
Ema Stere*
„România este o ţară ciudată. Mă refer la zona editorială. România e ţara în care masele sunt ori prea cultivate, ori prea puţin cultivate ca să consume cultura pentru mase.”
De fapt, nu Romania, ci editurile. De fapt, nu editurile, ci masele. De fapt, cultura de mase, care n-are mase…
Gata, ne-a captat atentia, de fapt!
Mai departe, aflam ca filosofia se vinde bine, iar romanta…cumva. Dar de fapt, era vorba de Banda Desenata!! … care a fost factor de progres inainte de ’89 pentru ca venea din Occident, de fapt din Franta, de fapt de la comunistii francezi, si ne-a invatat franceza, care de fapt acum nu ne foloseste la niciun progres de orice fel ar fi el. Aceeasi Banda Desenata, dupa ’89, a dat gres. De fapt, nu mai e aceeasi Banda Desenata, ci mai multe, la alegere. Dar, de fapt, cum nu exista mase in capitalism, preocuparea pentru BD (creatie, admiratie…) frizeaza elitismul – ceea ce poate pecetlui soarta Benzii Desenate asa cum o cunosteam ca exista de un veac. DAR… povestea despre profesionistul perfect si omul bun [la toate] SF scrisa de extraordinarul cronicar al BD-ului romanesc GASP!… MUST HAVE THIS BOOK! despre cel care poate „si cultura pentru mase”, acolo unde exista (masele) si „delicatesuri pentru elite”, acolo unde ele cred ca sunt si ca exista.
AVERTISMENT
CONTRAINDICATIE: Paragraful urmator contine o doza de sarcasm care poate dauna celor care prezinta un nivel (sub)mediu de umor:
Nu s-au putut tipari cartea decat in 80 de exemplare, ceea ce releva orientarea Autorului [cartii] catre elite*, ceea ce il va indreptati sa primeasca Trofeul „Sandu Florea” in 2013.
P.S. Fericita sau nefericita – dupa caz – punere in pagina, incepand cu titlul articolului, care aduce cu o tabela de marcaj 
*A lucrat ca redactor de carte într-o editură, traducător, asistent, apoi lector universitar la Facultatea de Psihologie și Științele Educației (Universitatea din București). Din 2006 este co-realizator, împreună cu Attila Vizauer, al emisiunii „Vorba de cultură” (Radio România Cultural).