Re: Deschideti portile salvarii

Acasă Discuții Diverse …si CINEMA, normal! Re: Deschideti portile salvarii

#2566
Cristina
Participant

Departe de polemicile din Romania si in plina efervescenta Cannes 2006 a fost lansat saptamina trecuta si in Franta, cistigatorul premiului Un certain regard la Cannes 2005, Moartea domnului Lazrescu. A fost lansat nu cu pompa si aparitiile talk-show de care a avut parte Je vous trouve tres beau(a se rula bine r-ul), unde ex-bronzatul Jean-Claude Duss in agricultor sihastru isi gaseste jumatatea in Romania sub forma Medeei Marinescu.
Discret si difuzat doar in cinematografele de arta, de preferinta in sala cea mai mica, si o data la doua zile, Romania fiind o destinatie destul de friguroasa si nu atit de exotica precum filmele made in Asia, care prizeaza mult la publicul francez, si parind oarecum gerontofil ca subiect, totul concorda ca filmul sa fie vazut doar de persoanele de virsta a treia care iti vor face o mica mare predica in momentul in care, timid si politicos, incerci sa-le explici ca scaunele sunt ocupate pentru prietenii tai si care te vor face sa te muti tocmai pe scaunul de linga perete pentru a-ti dezvolta vederea periferica in detrimentul celei centrale.
Bacfilms care difuzeaza filmul in Franta a avut o idee de campanie vizuala foarte interesanta cu afis si trailer desenat care imi aduce aminte de stilul Joann Sfar pe vremea cind era la L’Association si devenit un fel de trademark pentru colectiile Eperluette, Ciboulette si alte ciudatenii. http://www.bacfilms.com/presse/lazarescu/
Oricum cu mult peste afisul romanesc de prost gust, gen all star revival, sau in cel mai bun caz afis de promovare pentru serialul de comedie Scrubs.
De fapt, hicul este aici, filmul acesta nu este o comedie, dintr-un efect stilistic derizoriu sintagma comedie umana a fost aplicata acestui film, o biopsie, o rana in carne vie, o operatie fara anestezice, analgezice si alte menajamente.
Trec peste camera pe umar tremurind parkinsonian si tendintele cam academice, oricum comparatia cu Lars Von Trier este exagerata, chiar daca sunt aplicate, zic eu, citeva din perceptele Dogmei. Scenariul este foarte bine legat, (cu o atentie microscopica pentru detalii), scuipa toate ipohondriile romanesti, accesele de bunatate dar si josnicia, sistemul feudal al castelor, iluzia unei vieti de familie dulci-amare si legate ca pelteaua, cangrena nationala a stiutului mai bine.
I se reproseaza lungimea si faptul ca este pe flatline dar asta e ritmul mortii clinice si in plus nimic nu este inutil in acest film, cinismul este bine dozat si palmele le incasezi una cite una si nu toate deodata. Nu stiu daca ne este propusa o morala umanista pentru insanatosirea sistemului nostru imunitar,dar avem parte de o pilula amara-amara.Am iesit cu o mare senzatie de deja-vu, si deja-trait acest ciclu de viata, de a fi inghitit in sec pina acum si de a nu fi urlat durerea asta cancerigena.