Nu reusesc sa mi-l închipui pe Valentin Iordache ca pe o persoana reala. Ce-i drept, nu l-am întâlnit niciodata, dar nu asta e motivul. Pur si simplu, pentru mine V.I. e un personaj al propriilor sale benzi desenate, si nu mi-l pot imagina separat de ele, fara bula ori caseta (cum o spune el însusi într-un titlu de BD, „nu tu bula, nici caseta”). Un Nastratin Hogea local, un Voltaire oltean, cuceritor de hâtru, frustrant de cult si periculos de profund. Nu va lasati pacaliti de aparenta, naiva simplitate a desenelor lui: prima lectura te face sa râzi cu lacrimi, dar la a doua cazi pe gânduri si începi sa întrevezi textura de fundal. Serios, crud, copilaros, acid, tragic, sarcastic, de o prospetime imuna la trecerea timpului, umorul lui Iordache ascunde întotdeauna o capcana. Rasfoiti, cititi, râdeti, savurati, dar nu va autoamagiti. Sunteti înauntrul casetelor, povestile lui Valentin sunt despre voi si, ascuns dupa coltul câte unei casete, autorul va face cu ochiul.

Adrian Barbu