Este ora 18:55. Kaeru si Ciubi sunt deja in trenul 469/460. Un semnal sonor, fluierul locomotivei si un scrasnit de roti.
Nici nu stiu ei cum a trecut timpul si iata-i seara tarziu atarnati de fereastra de pe culoar cautandu-i din ochi pe Maxim, DreamWave, Dodo… Este 22:40. Si e-n Craiova. Iata-i. Suntem vreo 5-6 acum. 22:45: locomotiva, neobosita, parca si ea nerabdatoare sa vada Dunarea, la Porti…
S-a vorbit mereu si asa Dunarea trecut-a neobservata, cu toate ca era foare boss-umflata…! Sau asa era din cauza indiferentei lor? Naaah, cred ca-si dau prea multa importanta. Si vorbeees, vorbeeesc de parca nu s-ar mai fi vazut demult. Mmmm…unii nici nu se cunoasteau. Ei, dar vorbisera aproape zilnic pe mess – dar asta nu se pune, asa-i!
Tuspatru aveau impresia ca spusesera tot. Ce-o sa mai faca de-acum incolo?!
Motaiala…
“Aradu’!”
“Mmm…mmsi ce daca?”
“Pai, mai e putin si ne intalnim cu Graphite”
“Aaaa…!”
E 05:32. Pana la Curtici mai sunt vreo 20 de minute.
Unde au de stat pana dupa ora 7. Dimineata. De fapt, e “reggeli” si suntem 6(sau …7? 8? ne-am gasit si alti prieteni, ba si…neamuri)…
Szolnok e la 08:51 negresit.
…si in Budapest Keleti la 10:12. “SZIVESEN” (Bine ati venit) sau cam asa ceva…
“Koszonom, koszonom” (Multumesc)
Joanna! Corto…Eric…Feri…Öcsi…Atti…Imi…Pál…Mihá…Atti (?…a, ighen!) “SZIA” (Salut) la toti…si SAR’NA DOAMNA RUSZ!… “HOGY VAGY” (Ce mai faceti?)
“NAGYON JO”! (Foarte bine)
Mai departe vedeti voi!
(in franceza, in engleza, in gesteza) 🙂