Re: Dragos, Constanta

Acasă Discuții Diverse Lumea BD – Corespondente Re: Dragos, Constanta

#1468
_Maxim_Maxim
Participant

imi pare extrem de rau ca a disparut (pentru a cita oara?!) un proiect la care citiva romani inimosi s-au incumetat. nici nu stiti cit m-am bucurat cind am vazut-o initial in chiosc. poate mi-a trezit si anumite amintiri, de cand eram adolescent si eram disperat dupa reviste cu BD, insa cumparind-o si, evident, citind-o, am vazut ca nu era asa, si o anumita emotie – evident, estetica – era vie atunci, izvorita din benzile acelea desenate din acea revista. Ei, bine, iertata fie-mi proustizarea, dar sunt melancolic de la stirea abia primita cu disparitia revistei. Era un semn de sanatate culturala aparitia unei asemenea reviste, intrasem si noi in rindul lumii, dar se vede ca mai avem inca de asteptat. Am participat la vreo doua saloane BD desfasurate la Constanta, caci din fericire, sunt constantean, si ambasada Frantei ne face un dar frumos, ajutindu-ne sa organizam asa ceva (noi, romanii, adica). Dar nu-i de-ajuns. din primele numere ale Caruselului am vazut ca Sandu Florea e pe undeva prin America, Sorin Anghel pe undeva prin Franta, Nicolae Franculescu, am inteles ca imagineaza scenarii prin alte galaxii. Noi am ramas cu esecurile… Acum cioranizez. Iertare.
Pai, cum sa-ncep, cred ca amorul meu cu BD-ul s-a deschis cu Soimii patriei, eram si eu unul, si la gradinita, cum sa nu-ti placa desene frumos colorate, chiar daca nu sti inca sa citesti despre ele. Dar chiar daca nu sunt animate, parca sunt vrajite, fara sa stii sa citesti, intelegi. Asa cum fara sa stii franceza, te uiti la Pif si Hercule (a se citi hercule nu herchiul). Desigur, a aparut apoi si Luminita, o revista mai mare. Iar daca se tine cont si de cartile de povesti pline de poze pe care prescolarul le umple la fiecare citire cu propriile desene, iata amintirea completa dintr-o copilarie „artistica”.Si a venit si scoala, cu Cutezatorii, care se cumpara exclusiv pentru coperta a patra, plina TOATA cu benzi desenate. – Sa mai amintesc de minunatele 2 numere din „Vacanta cutezatorilor” numai cu BD-uri? – Ce daca cele mai multe erau pe teme istorice, cu Decebal, Mircea, Burebista etc, – mie-mi placea istoria – sau cu eroi ai soietatii socialiste, erau tot desene. Dar complete. De fapt desene cu scenarii, cu anumite povesti si dialoguri, cu episoade cu puncte culminante. Incepea cultura. Se stie acum de Puiu Manu, Sorin Anghel, Stefan Damo etc. Si mai ales febletea, Valentin Tanase si compania (Liana Tanse, Radu Vintilescu). Stilul sau curat si realist ma transforma in „fan” adevarat. Cumpar tot ce pot de el, de la Povestiri istorice, la carti proaste, dar cu coperti ce-i poarta semnatura. Si sunt un asa admirator, ca iau foi de calc si-ncep sa-i copiez desenele. In citiva ani, imi „fac mina”, si-mi realizez propriile BD-uri in caiete cu foi veline. Mai apare Luceafarul copiilor, o revista asemenea celor interbelice. De pe la anticariate si la schimb, nu lipsesc Pif-urile si Rahanurile. In 1988 parca, Cutezatorii fac un concurs BD, de continuare a unui prim episod dintr-o banda, „Cuibul de foc”. Mi-e frica sa particip, dar o vecina de-aceeasi virsta face scenariul si-mi face curaj sa particip. M-apuc de treaba. Iau premiul II. Fericire. Continui cu desenul, dar vine revolutia, eu am 14 ani, si abandonez, apar examenele… Dar incep sa apara si citeva reviste. Apare în 90 Carusel cu 3 Proteusuri, in 91 Anticipatia scoate 2 numere din Android, apare revista MIcky Mouse (caci sa nu uit, fusesem si un impatimit Walt Disney). Si cam atit. Nimic in Romania. Prin 97 vreo 2 numere din Quadrat, si-acum 2 numere din Carusel. E-adevarat, au mai aparut ceva traduceri, Rahan, Omul paianjen, dar parca nu-i tot acelasi lucru, ca cele de-acasa. Acum am aproape 30 de ani, si nu-mi vine sa cred ca nici acum nu exista O SINGURA REVISTA BD care sa nu sucombe prea curind. Si ce pacat ca artistii trebuie sa mai deseneze vreo coperta de carte, vreo ilustratie la vreo revista, sau pur si simplu sa plece din tara, cum si eu ma gindesc s-o fac pina la urma.
PS Domnule Marian Mirescu, daca sunteti cel care a colaborat la editura Cristian din Craiova si-ati tradus Undeva, cândva, Stea dubla, si-ati ilustrat Capitanul Fracasse si Stea dubla, multe felicitari. As indrazni prea mult rugindu-va sa ma-ndrumati spre citeva site-uri internet cu BD-uri?
Cu multumiri pentru rabdarea citirii acestui lung ravas, salutari de la Constanta!