Re: Eddie despre PEUR

Acasă Discuții Publicaţii PEUR Re: Eddie despre PEUR

#4743
_Maxim_Maxim
Participant

Cui i-e frică de PEUR?
de Eduard Pandele

Apariţie surprinzătoare în peisajul benzii desenate româneşti, Peur e un album tipărit şi apărut la Paris, scris în limba franceză şi desenat în limba universală a imaginaţiei de trei muschetari români – Sorin Anghel, Valentin Tănase şi Traian Marinescu. Pe copertă apare şi un al patrulea (Mircea Arapu), dar singurul desen care îi aparţine celui din urmă este sigla editurii (un liliac cu aripile întinse).

Coperta înfăţişează un Vlad Ţepeş cu sabia plină de sînge, călare pe un bidiviu care calcă nepăsător peste cadavrul însîngerat al unei nubile dezgolite. Furia ucigaşă ce însufleţeşte imaginea atinge şi bidiviul cu ochii însîngeraţi şi harnaşamentul decorat cu cranii şi balauri. La o examinare mai atentă, alte simboluri horror ies la iveală – cei cîţiva nefericiţi dezbrăcaţi şi traşi în ţeapă, castelul lugubru, luminat de fulger, liliecii care zboară ameninţător, parcă încercînd să iasă din planşă…

Cu un titlu ca Peur (Frică), un subtitlu care se mîndreşte cu calitatea de „singurii adevăraţi şi autentici reprezentanţi ai ţării lui Dracula“, şi o astfel de copertă, ai crede că tematica principală a albumului e horror.

Ei bine, nu-i aşa.

Peur din 2010 e replica lui Peur din 1980. Atunci, proaspătul transfug Mircea Arapu îşi tipăreşte desenele într-un fanzin alb-negru, alături de planşele încredinţate de prietenii din România, şi trimite revista la Festivalul benzii desenate de la Angoulême. Peur se face remarcată şi îi deschide lui Arapu calea spre editura Dargaud şi, mai apoi, spre revista Pif Gadget.

La treizeci de ani distanţă, aceiaşi autori încearcă să arate că pasiunea lor pentru banda desenată nu a dispărut, şi grupează sub umbrela numelui Peur cîteva benzi desenate din genuri diferite.

Planşele lui Traian Marinescu sînt oarecum mai apropiate de genurile SF şi horror, prin Aventurile Agentului X 13, Badaboum!!! şi A fost odată într-o galaxie îndepărtată, mini-fabule crude despre condiţia umană, sau Rainbow şi Kompressor, jocuri grafice abstracte. Cea mai importantă contribuţie a lui Traian este însă o BD realistă, în stilul lui Hugo Pratt – Mîine, o altă zi, o poveste de dragoste în care fluxul necontenit de vizitatoare nocturne nu poate înlocui singurele adevărate pasiuni ale autorului – pasiunea pentru desen şi cea pentru oraşul luminilor.

Valentin Tănase este probabil cel mai cunoscut publicului larg, prin zecile de coperte de carte (Povestiri istorice, Legendele românilor…). Alexei e o BD umoristică pe patru planşe, desenată cu grijă pentru detalii, probabil cea mai comercială contribuţie la album – povestea unui partizan rus peste care timpul n-a trecut la fel ca peste noi, ceilalţi.

Cea mai consistentă prezenţă îi aparţine lui Sorin Anghel, prin Emigrant, o BD umoristică de mari dimensiuni, interogaţie dulce-amară asupra destinului emigrantului într-o ţară de adopţie care nu dă doi bani pe el. Unele planşe sînt amuzante, altele didactice, altele pur şi simplu amărui, dar plăcerea de a desena e constantă.

Cealaltă bandă desenată pe care o semnează Anghel, Ultima şedinţă, e o meditaţie amară asupra rolului artistului într-o lume de măşti. Pesimismul e justificat, dar poate că acest album va ajuta la scoaterea dintr-un nemeritat con de umbră a celor trei autori, practic necunoscuţi marelui public.

În final, este Peur un album care să nu lipsească din biblioteca BDfililor înrăiţi ?

Din păcate, nu-l pot recomanda din toată inima. În primul rînd din cauza preţului – 25 de euro e prea mult pentru piaţa românească. În al doilea rînd, din cauza abordării „de nişă“ – u excepţia creaţiei lui Valentin Tănase, celelalte benzi desenate sînt mai adulte, mai underground ca desen şi tematică.

Un album pentru cunoscători, deci. La mai multe !

p.s. În pagina 38 se anunţă, de altfel, apariţia albumului Zidul de Sorin Anghel – eu unul abia aştept să-l citesc…

http://www.nautilus.nemira.ro/bd/cui-i-e-frica-de-peur/