Ce zice un scriitor de SF si scenarist BD, crescut de…Pif despre editarea de benzi desenate?
Sorin Ştefănescu, născut în 1952 la Bucureşti, inginer aeronautic, scriitor SF, editor.
http://revistanautilus.ro/interviuri/dialog-neprotocolar-cu-sorin-stefanescu/
“Trebuie să recunosc că primele SF-uri care pur şi simplu m-au pasionat cu adevărat au fost benzile desenate “Les pionniers de l’espèrance” din revista Vaillant şi, chiar dacă nu sună a SF, “Bob Mallard et Puchon” şi “Jacques Flash”, care aveau aventuri pasionante, presărate cu o mulţime de gadget-uri tehnologice, ce anunţau realizările din ultimul deceniu).”
“Nautilus: In decembrie 1996 lansezi pe piaţă revista Pif Surprize, lucru care a suscitat mult entuziasm în rândul cititorilor pifofili. De ce, şi cum ai reuşit această performanţă? Cu ce edituri şi cu ce autori francezi ai tratat pentru copyright-uri?
Sorin Ştefănescu: Nu am sentimentul că a fost o performanţă. Performanţa a fost însă ca am rezistat 15 numere. Pentru copyright am tratat cu cine trebuia. Simultan am încercat sa cooperez şi cu Institutul Cultural Francez din Bucureşti; din păcate au manifestat nu numai dezinteres, dar şi multă neseriozitate în minimul la care s-au angajat; în final a trebuit să fac totul singur, atât ca acţiuni cât şi financiar. Povestea este destul de complicată şi mi-a lăsat un gust neplăcut, legat de modul cum oficialii francezi din acea perioadă îşi făceau treaba. Pentru a pune bomboana pe colivă, tipografia Infopress, care la aceea vreme era singura ce putea tipări o revistă full color la o calitate rezonabilă, n-a respectat niciodată termenele de livrare astfel încât, în loc să apară lunar, Pif ieşea pe piaţă când voia Infopress. Colac peste pupăză, la vremea aceea tiparul se plătea în avans, iar la livrare se recalcula (inflaţia era de aproape 150%) astfel încât mai plăteai aproape încă o dată tirajul, fiind extrem de convenabil pentru tipografie să întârzie cât mai mult livrarea. În condiţiile acestea era imposibil de susţinut revista. S-a ajuns astfel la un tiraj critic, sub care nu mai câştigai decât glorie şi sudoare. Aşa că…”
“Nautilus: Ai avut un feed-back de la cititori? In ce tiraj a apărut revista?
Sorin Ştefănescu: Primeam zeci de scrisori lunar şi toţi păreau încântaţi. Maximul a fost atins cu ocazia concursului de limba franceză. A fost câştigat de două fetiţe simpatice care au primit o excursie de o săptămână la Paris, incluzând vizita la Disneyland. Toate cheltuielile au fost suportate de noi deşi, iniţial, Institutul Francez se angajase să contribuie finaciar, însă când a venit vorba de decont a dat-o cotită. Am fost chiar uluit când, mai pe ocolite, directorul de atunci mi-a dat de înţeles că nu au în obiectiv promovarea limbii franceze!?
Nautilus: In prezent continui activitatea editorială cu Aldo Press. Vei mai publica cărţi SF? Dar bandă desenată?
Sorin Ştefănescu: Nu curând, nici una, nici cealaltă.
Nautilus: Editorul Sorin Ştefănescu îi mai lasă timp scriitorului Sorin Ştefănescu să lucreze? Putem spera pe viitor un roman SF sau chiar şi o bandă desenată SF de la tine?
Sorin Ştefănescu: Eu mai sper, am două volume îngheţate din ’89, dar probabil după ce ies din afaceri.“