Opera bogata, implinita in numar de albume si in borne de hotar, cu atacuri fulgeratoare si replieri oneste, la care se adauga un traseu biografic excentric iata sursa de la care se poate adapa curiozitatea noastra. Presupun si sper ca intrebarile vor curge. E ocazia de a afla cum s-a intamplat povestea BD inainte si, totodata, cum e dincolo. Reverii nostalgice, simple presupuneri si iluzii ale iuventutii isi pot gasi confirmarea sau pot muri acum.
Eu as fi curios sa aflu istoria acelei povestiri fantastice in cincizeci si doua de litografii intitulata Carusel”. De ce, dupa o suma de albume in colaborare, a realizat unul solo, in care isi rafineaza pana la perfectiune procedeele unei intregi perioade?
A simtit nevoia unei opere de autor?
Deoarece inspre o asemenea lectura ne indeamna parcurgerea tribulatiilor tanarului personaj aflat intr-o continua cautare. Spre deosebire de „Harap Alb”, unde ciclul se incheie, aici el ramane dechis. O sinusoida care isi regaseste reflectarea si in grafica. Fiecare dubla pagina este un fragment din aceasta. Avem aici o poveste nesfarsita, laolalta cu infinitatea lecturilor.
Avem o reflectie asupra creatiei.
Sandu Florea:
Albumul „Carusel” este rezultatul unui indelungat proces de gestatie. El reprezinta primul volum dintr-o trilogie, care din pacate nu a putut fi realizata din cauza conditiilor vitrege, cand regimul comunist mi-a inchis toate portile editurilor si revistelor epocii ca urmare a cererii de emigrare in America. Totusi volumul al doilea din trilogie, intitulat „Hotelul Viselor” (o povestire fantastica in 48 de litografii), am reusit sa-l termin in 84 si el a zacut in arhiva mea personala pana anul trecut cand l-am descoperit din nou. El poate fi vizionat pe situl http://proscris.web1000.com unde va aparea in serial.
Istoria „Caruselului” incepe cu „Harap Alb”. Dupa o perioada de cativa ani de colaborari sterile la revistele „Luminita” si „Cutezatorii”, unde politrucii vremii taiau si spanzurau pe oricine incerca sa vina cu idei noi sau sa iasa din tiparele stabilite de „conducerea superioara”, am simtit nevoia de a incerca ceva nou care sa-mi dea o libertate totala de creatie.
O adaptare BD a unui basm mi s-a parut a fi solutia ideala, atat din punct de vedere al scenariului care permitea imaginatiei sa zboare fara limite, cat si a unei posibilitati realiste de a reusi sa trec de furcile caudine ale cenzurii editurilor in cazul unei eventuale publicari. Cine ar fi avut ceva impotriva „Povestii lui Harap Alb” de Ion Creanga?
Trebuia sa gasesc si o solutie grafica care sa ilustreze cat mai fidel capacitatile imagistice foarte fluide si cu numeroase ramificatii si nivele de intelegere caracteristice basmului. Sistemul narativ clasic al benzilor desenate cu casete insiruite una dupa alta mi s-a parut nepotrivit pentru ceea ce aveam nevoie. Dar cu ce sa-l inlocuiesc? M-am framantat o vreme gandindu-ma la diferite solutii si am ajuns la concluzia ca o banda desenata in „spatiu continuu” ar fi solutia salvatoare. Usor de zis, greu de facut. M-am apucat de lucru fara intarziere si timp de sase luni am lucrat exclusiv la albumul „Harap Alb”, pe care l-am desenat in trei variante: una cu casete traditionale, a doua varianta cu casete traditionale si elemente de spatiu continuu si a treia in totalitate in spatiu continuu. Pot spune ca acest „spatiu continuu”, care pare foarte spontan si comod la prima vedere, nu era deloc usor de controlat. Acest spatiu trebuia astfel modelat incat sa serveasca cat mai bine posibil subiectul povestirii, sa ilustreze momente dramatice, intorsaturi de situatii, suspense, etc. Mi-au trebuit aproape cinci ani de munca si experimente cu diferite albume si povestiri pe tematici diferite risipite prin revistele vremii ca sa ajung la albumul „Carusel”.
Treptat mi-am dat seama ca „spatiul continuu”, fiind un mod de expresie foarte personal, nu se potrivea perfect cu scenariile si povestirile altor scriitori, desi am incercat din rasputeri sa adaptez sistemul la situatii si tematici noi. Stiam ca va sosi un moment cand, pentru a putea progresa trebuia sa devin un autor total. Am inceput sa pregatesc albumul pe care l-am numit „Carusel” nu mult timp dupa publicarea lui „Harap Alb”. Trebuia sa gasesc un subiect si un gen literar care sa se potriveasca ca o manusa solutiei grafice alese si in mod firesc am ajuns la povestirea fantastica care prin natura ei se muleaza perfect pe ideea unui spatiu polivalent, cu multiple niveluri, cu posibilitati infinite de interpretare. Perioada de gestatie a fost indelungata. Intr-un fel albumul constiuie o ilustrare a cautarilor mele pe taram artistic si nu in ultimul rand pe taram spiritual.
„Cauta si vei gasi” ne sopteste Creatorul in fiecare zi. Cautarea este esentiala. Daca nu cauti, nu gasesti, nu poti progresa. La inceput bajbai, te rotesti in cerc, dai de niste fundaturi si trebuie sa te intorci inapoi. Te joci cu himerele si alergi dupa fata morgana, mananci miere care se tranforma nu dupa mult timp in fiere, te ratacesti, ti se pare ca-ti pierzi vremea de pomana, fara sperante, dar pe neasteptate, cand esti gata sa abandonezi, incepi sa vezi LUMINA
Acesta este subiectul trilogiei.
(va urma)