GRAFIT CU SUFLET CELTIC
Adrian Barbu (1964), unul dintre cei mai buni autori romani de BD, ilustrator recunoascut, castigator al prestigiosului premiu american „Illustrators of the Future”, profesor de franceza, traducator, scriitor si muzician. Pasionat de tutun, bere neagra, baladele irlandeze si mitologia celtica, si, peste toate, un mare artist si mai ales un om cu totul deosebit…
Interviu de Dragan Predic
STRIP Pressing, „revista celei de-a noua arte” nr. 12

1. Cand ai citit primele BD si care a fost acelea?

Primele reviste in care am vazut eu BD (aveam vreo patru ani) au fost Arici pogonici si Luminita. Erau pentru varsta gradinitei, deci mi se potriveau perfect. N-as mai putea sa spun acum ce artisti desenau, dar imi amintesc, printre altele, de episoade cu Neghinita si de povestile Liviei Rusz cu ratoiul Mac.

In vremea claselor 1-4 ajunsesem sa citesc revista Cutezatorii, care avea BD pe ultima pagina – prea putin, din pacate, dar suficient cat sa ma obisnuiesc cu desenele lui Puiu Manu, Sandu Florea, Liviu Rusu si altii.

Prin clasa a V-a am „iesit din tara”, adica am vazut prima data o revista Pif. Erau pline anticariatele si multa lume din Romania era abonata – Franta avand si ea un partid comunist, care finanta editura Vaillant, productiile respective nu erau considerate capitaliste si periculoase. Mai tarziu am gasit si la chioscurile de ziare albumele Rahan sau carticelele de buzunar Pif, Hercule, Teddy Ted sau Leo.

Evident, Pif a fost revista care m-a influentat cel mai mult. De fapt, citind Pif, prin clasa a VI- a, am decis ca si eu pot desena BD. Caietele (si notele!) mele de matematica, fizica si chimie au fost afectate in mod serios de aceasta noua preocupare.