Acest interviu a aparut in revista COMICS 17/august 2013 de unde l-am preluat prin amabilitatea lui Ocatv Ungureanu:
Ileana Surducan are 26 de ani, şi-a încheiat studiile de master la Universitatea de Artă şi Design de la Cluj. În prezent trăieşte în Cluj-Napoca, şi lucrează ca ilustrator de carte, autor de bandă desenată şi grafic designer. Lucrările publicate includ două albume de bandă desenată, precum şi participări în diverse antologii de ilustraţie şi BD.
1. Cum te-ai apucat de benzi desenate?
Pe la 12 ani am descoperit benzile desenate de la Centrul Cultural Fancez din Cluj-Napoca. Mi-am dat seama că e una din cele mai bune metode de a spune poveşti, de a crea un univers şi de a-l împărtăşi celor din jur. Bucurie, tristeţe, umor, suspans, dar şi frumuseţea desenului sau a textului, toate se pot combina armonios într-o bandă desenată. Aşa că, înarmată cu naivitatea şi curajul oricărui începător, m-am avântat în lumea benzilor desenate, zicându-mi: Cât de greu poate fi ?
2. Cate ore desenezi pe zi?
Minimum 2 litri, după cum recomandă şi medicii. Ce să vă spun? Câte ore este nevoie. Programul de lucru diferă de la proiect la proiect. Timpul alocat efectiv pentru realizarea unei planşe nu e atât de important. Important e dacă la sfârşitul zilei mi-am atins obiectivele propuse. În plus, orice idee e trecută în caietul de schiţe de care nu mă despart niciodată; petrec mult timp făcând mici schiţe şi crochiuri doar pentru plăcerea de a desena.
3. Care sunt subiectele tale preferate?
Mai toate benzile mele desenate ilustrează un univers interior, o gamă de sentimente, senzaţii şi idei sondate prin introspecţie, pe care le traduc în imagini, cu sau fără cuvinte. Am teme şi motive recurente (jocul, visul, singuratatea, plictisul, absurdul, deşertul, lumea acvatica), precum şi personaje care apar în mai multe poveşti – cum ar fi Sf. Gheorghe şi Balaurul. Îmi place să transform situaţii banale din viaţa d zi cu zi în experienţe suprarealiste, care să-i scoată pe citiori din amorţeala cotidianului. Lupt contra plictiselii şi a blazării.
Orice aş desena, umorul este indispensabil deoarece, mai presus de toate, oamenii au nevoie de curajul de a nu se lua în serios.
4. Cum ai ajuns sa publici printr-o editura din Franta?
Printr-un concurs de împrejurări norocos. În 2007 am început sa postez benzi desenate on-line, pe site-ul 30 jours de BD. Siteul a fost iniţiat ca o platforma care oferea vizibilitate autorilor de BD, atât celor profesionişti cât şi amatorilor. Scopul lui era şi de a găsi potenţiale talente şi de a le propune să lucreze pe proiecte de albume, în cadrul editurii Makaka. Astfel am publicat primul meu album – Edouardo le renardeau (scenariu Shuky Medina). Apoi am propus scenariul pentru Le Cirque – Jurnal d’un dompteur de chaises, care a fost acceptat, iar apoi publicat in 2012.
5. Planuri de viitor?
Pe lângă activităţile Clubului de bandă desenată de la Cluj (Cluj Comics Club), Glorioasa Fanzină şi proiectele de ilustraţie, îmi doresc să încep o bandă desenată on-line cu Sfântul Gheorghe şi Balaurul.
6. Un sfat pentru tinerii autori de banda desenata?
Poate cel mai important lucru este acela de a arăta benzile desenate pe care le realizaţi cât mai multor oameni. Fără a aştepta să deveniţi “buni” sau să fiţi convinşi “că merită”, sau fiindcă vă e frică să nu păreţi ridicoli – sau orice altă scuză de a păstra planşele în sertar. Nu trebuie să vă temeţi de critici sau de eşec – fiindcă cel mai acerb critic trebuie să fiţi chiar voi, iar cel mai mare eşec e acela de a nu fi încercat. Şi nu aşteptaţi ca motivarea să vină din exterior. Nimeni nu o să vă roage să deveniţi un comics artist. Totul porneşte de la dorinţa voastră, de la ceea ce aveţi voi de spus. Publicaţi în fanzine, participaţi la workshopuri de BD ori de câte ori aveţi ocazia, citiţi cât mai multe albume şi cât mai diverse. Postaţi benzi desenate on-line, sau începeţi chiar un web comics. Inspiraţi-vă din pasiunile şi experienţele personale.
Şi desenaţi cel puţin doi litri zilnic.