
Scriam la „Inspitratia” de parodie, ca expresie a libertatii si libertate a expresiei sanitare. Cand se exercita libertatea, apar si masurile de restrangere si de interzicere.
http://dreamworld.syndicart.net/forum/viewtopic.php?t=173
TINTIN ramane in actualitate, nu atat prin traducerile care se tot editeaza in toata lumea (chiar si in Romania) si controversele iscate de atitudini rasiste si ideologice prezente in aventiurile reporterului belgian, cat prin actiunile in forta ale societatii Moulinsart, aparatoare a drepturilor lucrative ale autorului Herge. Iar cea mai buna aparare, cum se stie, este atacul.
Un tintinofil cu un dezvoltat simt al umorului editeaza parodii dupa albumele cu Tintin. Scoate bani din asta? Atunci banii aia + despagubiri sa-i ia aceasta oscietate vigilenta, lipsita prin urmare de orice simt al umorului.
articol din Nouvel Observateur:
Scrisoarea deschisa
Un tintinofil face apel la Frédéric Mitterrand impotriva Moulinsart
de Grégoire Leménager
Se pare ca in fruntea statului sunt oameni care prefera “excesul de caricatura, absentei caricaturii”. Intrebarea zilei este daca el, Frédéric Mitterrand, este dornic sa apere “dretpul la parodie”. Gordon Zola o pune, intr-o scrisoare deschisa adresata ministrului Culturii in care, in calitatea sa de fondator al editurii Léopard Masqué, se prezinta fara exces de modestie precum “singurul editor francez care prescrie romanul umoristic”.
Tonul e mai lejer decat in romanele pe care le publica si, chiar cand nu contin niciun desen nu i-au facut sa rad pe cei din societatea Moulinsart. Dar a trebuit sa ridice putin vocea daca spera sa fie ascultat. Caci de la aparitiile, in noimebrie 2008, a “Crado pince fort” si “Vol des 714 Porcineys”, urmate in ianuarie 2009 de aparitia “l’Oreille qui sait” si “la Lotus bleue”, editura Léopard Masqué strange numai belele.
Gordon Zola le recapituleaza in scrisoarea sa: dupa o “descindere a politiei inarmate la tipografie”, cu punerea sub sechestru a cartilor care asteptau sa fie difuzate si confiscarea fisierelor informatice, editorul a fost atacat in justitie proprietarii drepturilor lui Herge, si condamnat in iulie 2009 sa verse 72.000 euro de daune si interese. Pentru “parasitism”.
Cum aces tom are calamburul tintinofil in sange, si in plus o afacere de salvat, a gacut apel in octombrie 2009 si nu s-a lasat publicand “les Poils mystérieux”, “l’Ire noire” si “l’Affaire tourne au sale”. Fapt ce nu i-a amuzat mai mult pe mostenitorii lui Hergé:
“Imi trimit acum executorii pentru preluarea byunurilor si blocarea conturilor. Ma vad constrans sa depun bilantul societatii mele in saptamanile urmatoare.”
Concluzia (provizorie?) nu e nici ea prea vesela:
“E bine de stiut caniste creatori, scriitori de astazi din Franta se pottrezi cu jandarmii cu armele-n maini pentru a le interzice sa mai lucreze.
[…]
Daca apelul confirma prima instanta, parodia va fi interzisa in Franta.”
G.L.
PS. In acest rastimp, nefericitul Bob Garcia, care a fost condamnat sa verse 48.000 de euro in conturile Moulinsart pentru ca a avut naivitatea de a se crede protejat de catre o conventie de la Berna care garanta dreptul de “scurta citare grafica”, nu este la capatul necazurilor de care am vorbit aici. Comitetul de sustinere care s-a format in jurul lui ne informeaza ca dupa “preluarea bunurilor imopbiliare ale lui Bob Garcia”, detinatorii drepturilor lui Hergé adusi de Nick Rodwell ii ipotecheaza si casa”. E ceva putred in regatul lui Tintin.
Scrisoarea catre ministrul Culturii:
http://www.actualitte.com/dossiers/888-lettre-Mitterrand-parodie-interdite-France.htm
Alt articol pe tema:
Moulinsart contra Tintin http://bibliobs.nouvelobs.com/20091113/15903/moulinsart-contre-tintin
Conventia de la Berna: http://www.wipo.int/treaties/fr/ip/berne/trtdocs_wo001.html#P148_30082