Re: Impresii de lectura de la Cristina Anghel

Acasă Discuții Publicaţii revista HELION Re: Impresii de lectura de la Cristina Anghel

#3538
_Maxim
Participant

Dup? Helion citire

Când Sputnikul a fost lansat pe orbit?, o înv???toare le-a cerut elevilor sa scrie o compunere. Un b?ie?el a scris doar atât: The stars are so big, The earth is so small, Stay as you are. Oare la aproape 50 de ani mai suntem la aceea?i stare de fire; la ce s? mai vis?m dac? de oi electrice ne-a cam pierit cheful…
Un citat din W. B. Yeats: The visible world is no longer a reality and the unseen world is no longer a dream., descoperit în Understanding Media a lui McLuhan m-a pus pe gânduri. Via?a bate filmul, realul dep??este fic?iunea, b?rba?ii sunt de pe Marte, femeile de pe Venus ?i zodiacul de la Urania.
Baudrillard anun?a printre alte declinuri ?i pe cel al sf-ului de tip clasic, al universului în expansiune, care exploreaz?, d? peste, colonizeaz? bulimic pân? la suprasaturare. ?i prin metafora borgesian? a h?r?ii care se deterioreaz? pe m?sur? ce Imperiul pe care-l reprezint? cade în ruin?, insurgen?a implacabil? a hiperrealit??ii este atestat? în mentalul occidental. Cotidianul habitatului terestru este ridicat la rangul a?trilor, aculturalizarea cosmosului devenit spa?iu public, proiectarea, alipirea realului pe harta imensit??ii astrale si iat? sfâr?itul metafizicii, al fanstamei cu f de la fabula?ie, fabrica?ie, falsitate, dar ?i imagina?ie vizionar?, utopie ?tiin?ific?, energie, aventur? a cunoa?terii.
Noi ?i anul 2000 era o rubric? în Almanahul Copiilor în care ne dezl?n?uiam imagina?ia cu Fe?i-Frumo?i ?i Ilene-Cosânzene intergalactice (nu-mi st?tea mie gândul la Leia) ?i cu Dacii sau atlase zbur?toare (Back to the Future era în postproduc?ie).
Între timp a venit anul 2000 sau un vis cum n-a mai fost cu un hiperindivid din ce în ce mai alienat, proclamându-?i autismul în pixeli, dematerializat, dezinteresat, dispari?ia frontierelor de spa?iu ?i timp, amalgamul, pasti?a, in-diferen?a la pachet.
Am luat Helionul ca pe un mesaj venit de departe, nu cunosc „les neiges d’antan”, de altfel am v?zut mult mai mult sf decât am citit. Am apreciat mai mult reprezentarea vizual? tocmai în spiritul acestui simulacru mecanicist, de asamblare, de proiec?ii de culori ?i coliziuni, resurec?ii artificiale, reconstituiri in vitro, halucina?ii voite. Nomenclatura sf-ului este fascinanta în sine, c?ci toate trebuia s? poarte un nume ?i ce semantism bogat au. Ironia unui film ca Barbarella, bricolajul lui Ed Wood, visceralul lui Cronenberg îmi vin adeseori în minte. Iluzia romantic? o p?strez pentru Poe. ?i totu?i am citit Helion ?i nu vreau s? m? gândesc cât timp a trecut, p?rinte, de la ultima citire…
Pe copert?, titlul interviului cu Ion Hobana Imagina?ia nu poate s? moar?, m-a f?cut s? m? gândesc la disocierea între fantezie ?i imagina?ie la Benedetto Croce, prima reprezentând facultatea de sintez? ?i crea?ie, iar ultima având un simplu caracter mecanic ?i asociativ. Iar Starobinski distingea între imaginarul minim, inseparabil de crea?ia literar? ?i imagina?ia sporit?, cea a fic?iunilor delirante.
?i dac? tot terminologiz?m ?i tipologiz?m literatura, ?i sf-ul printre rânduri, s? identific?m mai mult aportul imagina?iei decât reciclarea cli?eelor. Imagina?ia nem?rginit?, debridat?, voluntar? ?i revolu?ionar? de la ’48. Chiar proiectat? pe peretele interior al unei camere 4/4 imagina?ia, ca ?i absurdul sunt alegorii ale unui relief logic din ce în ce mai ?ters între lucruri ?i ordinea lumii.
La drum cu mâ?ele de Mike Resnick mi-a adus aminte de Undeva, cândeva pe care l-am v?zut, nu citit, aceea domni?? rasfrânt? din alte timpuri, simplitatea pove?tii, triste?ea natural? un titlu de National Geographic peste un erou romantic, departe de lumea dezl?n?uit?., internaut de curs? lung?. Ce e scris prinde via??, supravie?uie?te, perdureaz?. Ca s? la fie vizibil? Domni?a Priscilla trebuie s? fie lizibil?. Materialitatea ei condi?ionat? de întoarcerea ei la semn. Lecturi diferite sunt posibile acestei povestiri.
Iremediabil si irevocabil, am fost atras? de textul profund semiotizant al lui M.A. Christi Despre arta ?i pl?cerea scrierii în termeni, ce s?-i faci, deforma?ie academic?. Cronicile de carte sunt extrem de pertinente. Cele ?apte vaci slabe dau ap? la moar? unui discurs critic despre science-fiction. BD cât trebuie, poate conceperea unui serial ar fi de anticipat astfel ceea ce e vechi s? poat? fi pus deoparte!
?i uite-a?a Helion reloaded, un discurs coerent, un efort de teoretizare, nema compromisuri, nema giumbu?lucuri, balan?? corect? între proz? ?i scriitur? universitar?. Helionul ?i eonul!


Cristina Anghel