Simbolismul si suprealismul se prelungesc* pe tot parcursul secolului trecut (asa-zis al vitezei!), cand perceptia se iuteste, accelerata si de fotografie (instantaneul) si fotografia in miscare – cinematograful.

Consecinta: “superficiliatatea” si “stereotipia”, dar si “dilatarea temporala”

Adaptare: discontinuitatea devine “principiu artistic”.

(Culminare: confortul telecomenzii TV care defragmenteaza totul.)

“In general, banda desenata ofera un teren larg de investigatie [de unde si titlul cartii] in zona accelerarii perceptiei artistice, numerosi critici privind-o ca pe un laborator al culturii “mari”. (p.35 din binenumitul capitol “Dictatura imaginii”)

Arta Benzii Desenate** sta in corespondentele ca lungi ecouri printre instantaneele confuze cu priviri familiare***, in fantasmarea dintre casete/paneluri, cu „imaginatia asociativ-transformationala”.

Nota 1: A fost un pic mai arid acest post, dar am notat ideea continuitatii… discontinuitatii, precum istoric asa si retoric.
Nota 2: scapari (de degete printre taste) mai sunt si mai revin – e LIVE

_______________________________
* se simplifica, simplifica si triumfa in protestul lor antididacticist si antiacademic
** tragem spuza pe turta bedelei, ceea ce ne intereseaza cu precadere in volumul in chestiune
***parafraza prozaica dupa poezia-manifest “Correspondances” de Beaudelaire