In Romania Bedeaua este de multi ani “emergenta” si asa va ramane inca o vreme, in inertie, prin erijarea unei fashionabile Forme peste un Fond vetust si ignorat, dar ireductibil!

Pentru a impaca si capra si varza, spunem ca exista o determinare reciproca cronica. Rar este cazul (fals) univocei determinari a Fondului de catre Forma – cazul modei, cazul nostru: o atentie exagerata, excentrica acordata Formei, in uitarea, marginalizarea Fondului, oricat de aberanta ar parea aceasta situatie.

Eu insumi scriu aceste randuri intr-o stare similara experientei extracorporale: vad cum “BD” impresioneaza in logo-uri cool, innobileaza ca monograme chic, straluceste in lumina unor proiectoare deruta(n)te… vad ceea ce imi provoaca aceasta experienta, expulzat fiind dintr-un Corp care nu-mi mai “vine”.

Asta ar fi problema mea, na. Nu? Asa sunt eu, mai “bio” Sunt ceea ce am devenit, natural.

Mai departe…pe o scara macro-“biologica”: Aceasta “noua” forma ni se arata a fi o excrescenta plurimorfa, spre lumina unei noi zile, pe un organism vietuitor mult timp intr-un mediu ostil, supravietuitor dar infrant, lent dar fertil, tern dar definit, uitat dar prezent.

Fie ca Aratarea asta nestatornica si oarba sa se reintemeieze si structureze pana nu va pieri in decor, in tot mai multe si marunte trenduri, in mii minusculi spori alogeni!

Acum, muzeificarea temporara poate atrage atentia asupra acestei stari de lucruri.
Temporar si demonstrativ, altminteri riscati si mai mult: sa mumificati BeDeaua!