In prezentarea numarului 5, sunt inexactitati ce tin de memorie, documentare sau altele.
“La începutul lui ianuarie 1990, printre soldaţi înarmaţi şi jurnalişti agitaţi, bîntuiau prin Casa Scînteii doi olteni: Dragoş Vasilescu şi Marian Mirescu. Toată lumea scotea ziare şi săptămînale de actualitate, doar cei doi „orionişti” veniseră să dea bunul de tipar la noul număr al revistei Orion.”
Bantuiam prin fosta Casa a… Scanteii in decembrie 1989! 18 decembrie daca-mi aduc eu bine aminte. “Timisoara” incepuse. Tipografia era intr-adevar plina de soldati si “garzi patriotice” care inca nu sprijineau “miscarea” care urma sa ia amploare si la Bucuresti in 3-4 zile.
In ianuarie 1990, soldatii nu mai aveau ce sa faca intr-o tipografie, unde, abia atuncii, incepepeau “saptamanalele” si “ziarele” furibunde ale noii epoci aurite. pentru unii, cocluite, pentru altii.
De al acel “bun de tipar”, inapoi acasa, in Craiova, ne-am ocupat si noi cu revolutia care a fost cuma a fost si am pus la cale noi publicatii SF, scriind chiar un memoriu in sensul asta la o masina de scris cu litere mari din Prefectura, unde ne instalasem intr-o prima comisie Mass-Media… Nu stiu daca memoriul ala a ajuns la Petre Roman sau la altcineva din structura de conducere de-atunci.
Asa-i, noua ne ardea de BD si de SF!
Asa ne-am pomenit cu noul ORION prin toate chioscurile si a fost o surpriza!. Desi stiam ca urma sa apara. O surpriza neplacuta, ca sa fie clar
“Orion nr. 5, subintitulat „nr.1-1990, serie nouă” nu mai avea nici o legătură cu primele 4 numere, din punct de vedere grafic. În primul rînd apărea pe format A4, în 32 de pagini, deci la jumătate faţă de numerele precedente (dar cu preţul de 10 lei, faţă de 14 lei primele numere)…”
Asa cum a aparut in cele din urma, este o editie injumatatita in graba “patronilor” de a scoate cat mai grabnic bani din “afacerea” asta: A APARUT UN SINGUR FASCICOL DE 32 DE PAGINI, din cele doua cate trebuia sa cuprinda acest numar (64)
“O copertă anostă, înfăţişînd un colaj inexpresiv, pagini întregi de text fără ilustraţii, doar cîte un desen rătăcit pe ici pe colo, de Valentin Iordache, Florin Mihai Diloiu şi Marian Mirescu. Majoritatea materialelor erau din cele pregătite de Viorel [Pirligras]…”
Este rezultatul destramarii echipei Vasilescu-Pirligras, schimbarii formatului, injumatatirii de care ziceam mai sus, a presiunii timpului, poate si al unor orgolii…
A fost o revolutie si la ORION. Au urmat peste 4 ani de tranzitie, nu chiiar 5 cum se spune in articolul din “Galileo”
http://revista-galileo.ro/paradoxurile-unui-mit-revista-orion-5.html