Mai intai se pune la nivel si indemana tinta*!

Odioasele asertiuni (negative si exclamative) sunt impinse la rampa…

1. “Nu există bandă desenată în România!
2. Nu există autori BD români!
3. Editorii de la noi nu publică BD!

…pentru a fi expuse unor aplauze fatale!
Cele trei blasfemii sunt longevive** dar acum in agonie – idei exprimate vag printr-un calc francez si pregnant printr-o descriere plastica a decadentei:

“Astfel de aserţiuni au viaţă lungă şi încă le mai găsim pe ici, pe colo, pe un colţ de pagină de ziar sau pe diverse forumuri, mai mult sau mai puţin obscure…”***

Tinta pledoariei, astfel erodata, devine caduca. Dar… daca autorul dintr-un exces de precautie, ne-singular, incearca sa-i demoralizeze de o maniera vintage-propagandistica*** pe marginalii care se furiseaza prin ungherele fortamente inca insalubre ale constiintei nationale?

Daca mergem mai departe…

* sub-brau, AI!
** hranite de prostie (nemuritoare), de o rezistenta troglodita (dooh)
***sic!…transit gloria unora
****cu sarmul lui, numai al lui