@Maxim wrote:

Urmatoarea conferinta, miercuri, 14 septembrie 2011, de la ora 18.00, la Muzeul Benzii Desenate (deschis la etajul 4 al Muzeului Național de Artă Contemporană) cu tema „Autori versus editori: cum, unde, de ce”.

Problematica ar fi urmatoarea:
“Se poate vorbi de o politică editorială coerentă de a edita benzi desenate în România? Care sunt motivele pentru care nu există colecţii specializate de BD la marile edituri? Au succes în România librăriile de benzi desenate? Evenimentul îşi propune să aducă împreună editori şi autori de bandă desenată pentru a încerca să găsească răspunsuri la aceste întrebări, dar şi pentru discuta despre oportunităţile şi provocările unui domeniu care se dezvoltă tot mai mult în România. Va fi un bun prilej pentru editori de a evidenţia aspectele care stau la baza deciziei de a publica benzi desenate, dar şi pentru autori de a prezenta proiecte concrete în acest sens.”

La intrebari, as putea raspunde, scurt, fireste, dat fiind si referirea la o piata nationala, la Romania!

Nu se mai poate vorbi despre o politica editoriala, fie ea si, usor pleonastic, coerenta.
Astfel, nu exista nici colectii specializate.
Aparitiile BD, “editoriale” sau “amatoriale” sunt inca locale si depind inca foarte mult de suportul virtual, disponibil si abordabil

Ca niste librarii specializate, de orice fel, sa aiba succes, ar trebui sa existe mai multe in teritoriu. Eu cunosc una, in Bucuresti.

Intrebarile cer raspunsuri pozitive, pentru ca mai la vale se spune ca BeDeaua se dezvolta “tot mai mult in Romania“

Este minunat ca aceasta conferinta este un bun prilej pentru editori de a… blabla si pentru autori pentru a le prezenta proiecte concrete ina cest blabla.
Acest eveniment va incheia Evenimentul, motiv in plus sa nu speram ca vom afla ce editori si ce autori blabla.

EPILOG
Problematica conferintei este lamurita inca de pe acum de catre conferentiar:

“Nu există bandă desenată în România!, Nu există autori BD români!, Editorii de la noi nu publică BD! Astfel de aserţiuni au viaţă lungă şi încă le mai găsim pe ici, pe colo, pe un colţ de pagină de ziar sau pe diverse forumuri, mai mult sau mai puţin obscure (şi nu vorbim aici de cei care fac astfel de afirmaţii din rea-voinţă, pentru a se putea lăuda ulterior că ei sunt cei care au inventat cea de-a noua artă în România!). Sunt aceste afirmaţii adevărate? Istoria benzii desenate româneşti, Dicţionarul benzii desenate din România, Benzile desenate şi canonul postmodern, Salonul Internaţional al Benzii Desenate din România (21 de ediţii), saloanele europene şi internaţionale organizate la Bucureşti şi la Iaşi, Muzeul Benzii Desenate le infirmă în mod evident. Celorlalţi le recomandăm să deschidă revistele şi ziarele româneşti, să caute în catalogul editurilor şi vor găsi suficiente dovezi care să ne permită să afirmăm răspicat că există şi în ţara noastră, chiar dacă la o scară redusă, bandă desenată ca mijloc de exprimare artistică.”

http://www.muzeulbd.ro/

Spuneam pe un forum mai participativ si mai putin obscur* ca participarea noastra, din Provincie, este una afectiva, daca mai putin si deloc efectiva.

Astfel ca vom analiza acest text care ne introduce in problematica conferintei, care este o argumentatie aparent brutala in concentrarea inevitabila de teaser.

Va fi ca si cum il vom asculta pe conferentiar de pe acum, in toata sinceritatea sa personala, ca si cum am fi acolo – mai bine decat in sala de conferinte a Muzeului Benzii Desenate din Muzeul de Arta Contemporana: acolo unde vom decela ecourile trecutului generator al prezentului text, ale Big Badaboumului logofor, in mintea lui!
Rezonanta si solemnitatea vor fi de alta natura, insa.

AVERTISMENT: Analizam in continuare manifestari importante ale sufletului bedefil din tara noastra, care ne anima si pe noi ca si creatori de banda desenata, manifestari care se succed imbietor, ametitor, imbatator, halucinant, cu precadere si durata in Bucuresti in acest an. In dibuirea noimei in enormitatile normei.

* http://www.visualart.ro/forum/threads/19067-exista-ceva-pe-piatza-noastra-!!!/page7 (si ca sa preiau, in trecere, o lejera malitiozitate din textul anvizajat)