@Maxim wrote:
@Maxim wrote:
Baiete,
Ce mi-a placut ca te-ai trezit tu comentator BD, desi citesti comicsuri, si te-ai caznit sa te uiti pe Cartea mea calinesciana. Ce zici e aiurea, dar, na, faci si tu ce poti. Dar macar sa lamuresc poporul:
in cartea mea de istorie, ca si in celelalte zeci de alte carti de istorie scrise de alti carturari din exact circa vreo 15-20 de tari, am calculat, nu fabricat, urmatoarele: sub peste aproximativ 100 de autori PUBLICATI (atentie) din anul 1983 si pana-n zilele noastre, pe care tu ii blamezi in bloc, cu 50 de ani de propaganda ca si la americani, mii si mii de cititori de pe glob care au apreciat benzile desenate, pardon, romanesti, ale unor autori cu care mai sunt eu prieten, iar numai in acest an sa tot fi fost exact cam 10-12 carti cu BD in ele pe intinsul patriei noastre… Ah, dar tu nu esti patriot. Ca tii cu americanii! V-au bagat astia-n cap ca in comunism totul a fost urat! Pana si patriotismul!
Noi practicam cu totii sportul blamarii in bloc si al injuraturii, ca tine si alti lasi anonimi, nu ca mine, care sunt eu.
In sutele de carti de istorie citite de mine, nu am citit ce scrii tu in… asta…ce e aici! Cauta-ma in capitala, la muzeu, copilu’, si poate am timp sa-ti spun si cum e cu comicsurile si benzile desenate. Poate. Pana ma gasesti, mai citeste din cartile mele. Uite, nici macar nu ai comparat cartea mea cu alte valori ale umanitatii, ca nu zic romanesti ca nu suporti, precum Istoria lui Calinescu. Ceausistule!… Adica ce, era mai rau comunismul decat capitalismul? Politica – din pacate – a influentat foarte mult nu numai evolutia BD romanesti dar si a culturii si artelor in general. Asa ca…A, da, poporul! Ahem…
Dragi tovarasi bedefili, in incheiere, presedintele vostru unic si singur, va invita sa veniti sa vedeti cartea lui calinesciana!Exista Banda Desenata in Romania. Deci si o Istorie. Deci si eu!
Sau invers?…(traducere si adaptare de anonimul si iresponsabilul MAXIM pe un colt obscur al Internetului)
Autorul face parte din istoria Benzii Desenate romanesti, dintr-o parte a ei, fara indoiala, cea traita, la care ne face partasi de la un timp.
http://dreamworld.syndicart.net/forum/viewtopic.php?t=323&start=15
Am fost trecator prin acest episod si nu pun la indoiala veridicitatea relatarii, dar, hei, memoria fiecaruia este doar memoria…. fiecaruia?
Iar fiecare este in centrul ei.
Alin, de pe webcomics.ro, ma-ntreba, pe lumiparalele.ro, despre scrisoarea-rezumat de mai sus: „este o parafrazare a desfiintarii… comentariilor mele asupra Istoriei Benzii Desenate Românești?”
Tot acolo
http://www.lumiparalele.ro/2011/11/04/galceava-inteleptului-cu-%E2%80%9Ebrave-world%E2%80%9D/
i-am si raspuns.
Aici ii dau cuvantul lui Ion Manolescu
1. despre „principala eroare de conceptie a istoriilor noastre”
„Un numar prea mare de scriitori* este valorizat pe baza criteriului pionieratului ideologic si tipologic, care, atunci cand nu functioneaza de-a dreptul ca umbrela axiologica sau alibi cantitativ, ecraneaza miscarea libera a autorilor si operelor, negandu-le cronotopia fractala si asezandu-i intr-un tipar determinat rigid. Dinica [nu Ovidiu, pomenit in memoriile de pe galileo.ro, ci…] Golescu ar fi important pentru redactarea „intaiului jurnal de calatorii de studii”; Rebreanu, ca autor al „primului roman modern”. Daca istoria literara* „de valori” (cum o numeste, cu un termen impropriu, Calinescu) devine instrumentul de canonizare preferentiala a reperelor contextuale, nu ne-ar mai ramane decat sa ne intrebam de ce contextualitatii i se atribuie o conotatie ideologica sau tipologica, si nu una sociologica? Altfel spus, de ce ar fi justificata o istorie literara* a eficacitatii ideologice ideologice / tipologice, fata de alta a succesului public?
2. „Contaminarea deliberata a publicului cu virusul prejudecatilor, care urmareste declansarea si apoi consolidarea acelui reflex de vasalitate culturala care se descurajeze intitiativele ‘subversive’ si sa le asigure elitistilor o salubrizare eficienta a turnului de fildes pe care-l ocupa. In ultima instanta, manipularea unidirectionala a mentalitatilor echivaleaza cu o forma de totalitarism intelectual inacceptabila in postmodernism.
Pe de alta parte, exista suficiente motive pentru ca operatorii aseptizati ai turnului de fildes sa fie bantuiti de ipocrizie, iar viitorul apropiat sa dezvaluie imaginea unor cavaleri canonici impenetrabili in public (unde ar sustine vehement intangibilitatea estetica a prozei lui Calinescu sau a simfoniilor lui Beethoven), dar fragili in intimitate (careia i-ar dedica lectura ultimului SAS ori auditiei spumoaselor cantece de inima albastra cu Zavaidoc sau Albesteanu)”
3. „In cele din urma, demonstratia nu trebuie neaparat sa fie adevarata, cat flexibila si deschisa: constructia si examinarea ansamblului si detaliilor fractale s-ar face conform principiilor moderne ale dezordinii reiterative, inca straine de mentalitatea istoricilor nostri, iar rezultatul ar figura ca o marime la fel de larg negociabila ca aceea de text sau sens. Astfel literatura* ar fi vazuta ca un camp elastic de potentialitati multiple, accesibil tuturor celor care nu cauta raspunsuri istorice in structuri rationale, certitudini imobile, determinisme ideologice depasite sau inoperante. Tot astfel, ea si-ar recapata o libertate pe care, desi am primit-o cu incantare, astazi nu mai suntem dispusi sa i-o recunoastem.”
Citate din volumul „Benzile desenate si canonul postmodern”, ed. CARTEA ROMANEASCA, 2011, eseul-capitolul „Contrabanda cu idei radioactive”, paginile 115-117 si 119.
La ideile radioactive ale lui Ion Manolescu vom reveni ici si colo si insistent, asa cum revin in articolele sale care alcatuiesc aceasta carte, pe care mi-as dori-o, dintr-o vrere de eficienta vecina cu lenea…nerabdatoare :mrgreen:, pe un suport adecvat, cel electronic!
*Banda Desenata este o sub-literarura, iar mentalitatile si „lipsa de suplete intelectuala” si „rigiditatea cadaverica a discursului si asa desuet” (op.cit. p.116) sunt aceleasi, daca nu mai rizibile prin disproportie.