Creatorul lui Spider-Man: „Există în condiţia umană nevoia de eroi”
Alis Lupu
Stan Lee, creatorul lui Spider-Man, Iron Man şi X-Men, povesteşte, într-un interviu pentru EVZ, despre personajele sale şi despre noua emisiune cu supereroi.
Numit şi „The Man”, Stan Lee este atât autor de benzi desenate, cât şi actor, producător sau prezentator de televiziune. Alături de alţi artişti, el a creat eroi care au făcut istorie, cum ar fi Spider-Man, X-Men, Iron Man, Hulk şi cei Patru Fantastici.
Mai nou, maestrul propune publicului emisiunea „Supereroii lui Stan Lee”, difuzată în România pe Discovery Channel, în fiecare marţi, de la ora 22.00.
Într-un interviu pentru EVZ, realizat prin intermediul Discovery, Stan Lee a vorbit despre nevoia de eroi, dar şi despre noua sa producţie.
EVZ: De ce avem nevoie de supereroi?
Stan Lee: Nu ştiu sigur dacă am răspunsul la întrebarea ta. Dar ştiu că, de-a lungul istoriei, oamenii i-au admirat întotdeauna pe eroi şi pe supereroi. Încă de acum mulţi ani, începând cu legendele. La fel, în basme există personaje despre care scriem, pe care tinerii le pot admira, dorindu-şi să fie la fel ca ei. Există în condiţia umană nevoia de eroi, de oameni pe care să-i admirăm.
Când aţi văzut prima dată ceva supra natural într-o persoană reală?
Cred că prima dată am văzut un artist care avea o memorie incredibilă. Îi ruga pe cei din public să se ridice şi să-şi spună numele. Sute de oameni făceau chestia asta, iar el, după o oră, putea să-i arate pe fiecare cu degetul şi să spună cum se numesc. N-am înţeles niciodată… Nimeni nu înţelegea cum reuşea să-şi aducă aminte toate acele nume, aşa, pur şi simplu… Atunci a fost prima dată când m-a impresionat cineva de genul ăsta şi m-am gândit că, într-un fel, are ceva calităţi de supererou. Dar sigur, şi oamenii pe care îi văd în programul nostru mă uimesc. Îmi vine greu să cred că acei oameni pot face ceea ce fac. Şi întotdeauna sunt entuziasmat să găsesc alţi asemenea oameni.
Cum îi găsiţi pe cei care apar în programul „Supereroii…”?
Nu i-am găsit eu, ci Daniel Browning Smith, care străbate lumea ca să-i caute, iar eu păstrez legătura cu el. Sunt uimit că a găsit atât de mulţi oameni care au puteri cu adevărat fantastice. Unii dintre ei fac lucruri pe care nu m-aş fi gândit să le atribui unui supererou dintr-o poveste a mea. Dar ei fac asta în viaţa reală!
Există şi participanţi care demonstrează abilităţi prea periculoase şi nu vreţi să-i filmaţi?
Nu, nu cred… Cred că dacă găseam asemenea puteri, cu cât erau mai neobişnuite sau mai uluitoare, cu atât mai mult doream să le prezentăm. Vedeţi, niciunul dintre acei oameni nu e un personaj negativ, malefic. Din ce ştiu eu, nimeni nu a fost respins.
Dintre toţi actorii, actriţele şi celebrităţile de la Hollywood, cine ar putea fi un supererou?
Faza ciudată e că supereroii nu arată întotdeauna ca nişte supereroi. De pildă, Spider-Man e un tip cu aspect oarecare când e doar Peter Parker. Cred că orice actor bun poate să interpreteze un supererou. Nu există vreun look special, dacă stai să te gândeşti, fiindcă e cu totul altceva dacă discuţi despre un erou obişnuit din filmele western, să spunem.
Cei mai mulţi eroi sunt înalţi şi puternici. Dar un supererou ar putea să arate oricum… Mie mi se pare că tocmai asta e partea grozavă cu supereroii. Fiecare arată altfel.
O NOUĂ ETAPĂ
Ce se pregăteşte: benzi desenate, în mişcare pe telefonul mobil
Creatorul Lee povesteşte despre succesul benzilor desenate şi faima lui Iron Man de după realizarea filmului.
De ce benzile desenate sunt încă pe placul atâtor oameni în epoca filmelor 3D şi a televiziunii HD?
Cred că oamenilor o să le placă întotdeauna să citească, oricât de multe filme ar exista. E foarte plăcut să citeşti – şi poţi să faci asta oricând. Nu trebuie să te duci la cinema sau să speri că un anumit program va fi difuzat la TV, la o anumită oră. Poţi să citeşti o revistă cu benzi desenate oricând vrei. La un moment dat, vorbeam cu Spielberg şi mi-a spus: „Ştii, Stan, tu faci exact ce fac şi eu, doar că imaginile mele se mişcă”. Într-un fel, când citeşti, e ca şi când ai urmări un film, numai că nu vezi imaginile propriu-zise, ci le vezi în imaginaţia ta, nu pe ecran. Iar când citeşti o revistă de benzi desenate, vezi imaginile, dar ele nu se mişcă.
La ora actuală, lucrăm la un nou gen de benzi desenate, pe care le veţi putea vedea pe ecran sau pe telefonul mobil, dar care chiar se vor mişca. Sunt aproape ca nişte benzi desenate animate şi se numesc „motion comics”. Mai mulţi oameni lucrează la aşa ceva. Dar cred că revista de benzi desenate în sine e o chestie pe care e atât de uşor să o iei cu tine, să o colecţionezi şi să o păstrezi… Nu ocupă mult loc şi poţi să reciteşti revistele astea oricând ai chef. Cred că întotdeauna vor exista reviste cu benzi desenate.
Filmele şi jocurile video realizate pe baza acestor super-eroi cresc, de fapt, numărul celor care consumă benzi desenate?
Cred că nimic nu i-ar putea îndepărta pe oameni de revistele de benzi desenate, dacă le place să citească aşa ceva. Singura problemă care ar putea să apară ar fi slaba lor calitate. Dacă cineva face un joc video bazat pe o revistă cu benzi desenate şi jocul video e prost, atunci oamenii ar putea decide că nu le place foarte tare acel personaj sau acea revistă de benzi desenate. Ar pune-o pe acelaşi plan cu jocul video. Dar cele mai multe lucruri realizate pe baza revistelor noastre de benzi desenate sunt foarte bune. Şi ne aduc consumatori noi. De pildă, filmele care au fost realizate până acum, cum ar fi Spider- Man, X-Men, Iron Man, au plăcut publicului. Şi fiindcă le-au plăcut, mulţi oameni au început după aceea să citească revistele de benzi desenate, deşi nu le mai citiseră până atunci. Dar au început să fie interesaţi de personaje, fiindcă le-au plăcut pe ecran şi atunci au vrut să afle mai multe despre ele.
Deci, dacă filmele, jocurile video, programele TV sau orice alte lucruri de genul ăsta sunt făcute bine, cred că ajută revistele de benzi desenate. Dacă sunt făcute prost însă nu vor aduce niciun beneficiu.
Care este filmul dumneavoastră preferat, creat după personajele dumneavoastră?
Mi-au plăcut mai multe. Mi-au plăcut „X-Men”, „Spider- Man” şi „Iron Man”. Cred că astea au fost preferatele mele. „Iron Man” a fost o surpriză. Nimeni nu a crezut că va deveni atât de popular, fiindcă „Iron Man” nu fusese cea mai căutată revistă de benzi desenate. Nu ştiu din ce motiv, dar filmul chiar a fost un mare succes. Toată lumea bănuia că „Spider-Man” urma să devină un succes, fiindcă aceasta e cea mai căutată dintre revistele noastre de benzi desenate.
Sigur, nici unul dintre aceste filme nu s-ar fi bucurat de succes dacă n-ar fi fost făcut bine. Am avut marele noroc de a lucra cu actori, regizori şi scenarişti buni, astfel încât filmele au fost foarte bune. Dar cred că astea trei au fost cele mai bune: „Spider-Man”, „X-Men” şi „Iron Man”.
Întotdeauna mi se pare puţin nedrept, fiindcă cineva va lua premiul pentru Cel mai bun actor numai fiindcă a avut şansa de a juca într-un film foarte bun. Dacă filmul nu ar fi fost bun, nici actorul respectiv nu ar fi fost nominalizat. Oricum, asta e o altă poveste…
DORINŢE
„Norocul ar fi cea mai mare putere din lume”
Dumneavoastră aveţi puteri supranaturale?
Mă tem că nu am. Mi-aş dori să fi avut… De fapt, puterile mele parcă se împuţinează… Descopăr că, pe măsură ce îmbătrânesc, nu mai aud la fel de bine ca odinioară şi nici ochii mei nu mai văd atât de bine. Deci… mă tem că nu am niciun fel de puteri supraomeneşti. Sper că nimeni nu va fi prea dezamăgit din cauza asta (râde).
Dacă aţi putea avea anumite superputeri, ce anume v-aţi dori?
Poate că nu vă vine să credeţi, dar, dacă aş putea avea orice putere din lume sau orice abilitate, cred că aş vrea să am noroc. Dacă ai noroc, dacă eşti norocos, totul îţi merge bine. Un om norocos are tot ce îşi doreşte. Cred că norocul ar fi cea mai mare putere din lume.
Sunteţi o persoană celebră în State. Aveţi admiratori, oameni care vă scriu mult, vă trimit scrisori?
Încerc să răspund la cât de multe scrisori sau telefoane pot, din câte primesc. E foarte măgulitor. Îmi place foarte mult că se întâmplă aşa ceva. Când eram foarte tânăr, nu aş fi crezut că va veni şi ziua când voi avea fani adevăraţi. Uneori, încă îmi vine greu să cred aşa ceva. Dar e o chestie care îmi place mult şi de care sunt foarte mândru. Uneori, chiar îmi vine să mă ciupesc ca să mă conving că nu visez, ci totul se întâmplă în realitate.
Aţi jucat mai multe roluri mici în filme precum „Spider-Man”, „Daredevil” etc. Vă place să jucaţi în filme?
Da, îmi place actoria. Mi-aş dori să pot juca mai multe asemenea roluri mici. Aş vrea să am chiar un rol adevărat în câteva din aceste filme, dar nu am timp şi probabil că nici nu sunt suficient de bun ca actor. Când eram mai tânăr, chiar mi-am dorit o vreme să devin actor. M-am gândit că ar fi cel mai distractiv lucru cu putinţă – pur şi simplu să fii actor. Dar cred că de asta îmi place să fiu scriitor: e cel mai apropiat echivalent al meseriei de actor. Poţi să inventezi lucruri şi să le faci aşa cum vrei tu. Iată deci un răspuns lung pentru o întrebare simplă. Da, îmi place să joc acele roluri mici.
ÎN PREGĂTIRE
După ce „a gustat” succesul cu „Spider-Man”, Stan Lee lucrează la un roman grafic despre Romeo şi Julieta: o combinaţie între aventură şi poveste de dragoste
Stan Lee vorbeşte despre musicalul care urmează să fie lansat cu Spider-Man, dar şi despre proiectul „Romeo şi Julieta: Războiul”.
La ora actuală, în SUA, se lucrează la un musical cu Spider-Man şi ştiu că echipa respectivă are anumite probleme.
Încă nu a avut loc premiera oficială. Au dat mai multe spectacole, dar mai au nişte probleme, motiv pentru care premiera oficială nu a avut loc. Iar eu încă n-am văzut spectacolul, dar sunt foarte nerăbdător să-l văd.
În ce fel diferă Spider-Man din anii ’60 de cel din 2011? Cum a evoluat personajul?
Principalul lucru care s-a întâmplat e că a mai înaintat în vârstă şi s-a căsătorit. Deşi, din când în când, apare o poveste în care nu e căsătorit sau chiar se gândeşte să divorţeze. Trebuie să apară mereu unghiuri noi de prezentare a poveştii. Dar e acelaşi Spider-Man, în sensul că este tot Peter Parker şi are o mătuşă foarte bătrână şi veşnic bolnavă, de care trebuie să aibă grijă. El încearcă să apere oraşul, luptând cu diverse pericole care se ivesc. E, de fapt, acelaşi personaj, cu diferenţa că există mai mulţi scriitori şi fiecare dintre cei care scriu un scenariu nou vine cu propriul stil diferit. Există deci diverse nuanţe, dar în principiu personajul rămâne acelaşi.
În anii ’60-’70, când v-aţi desenat personajele şi v-aţi imaginat diverse tipuri de pericole, acelesituaţii aveau vreo legătură cu viaţa reală?Spider-Man sau alte personaje au luptat vreodată împotriva unor probleme politice reale?
Spider-Man, nu. Dar cu ani în urmă, înainte să creăm Spider- Man, în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, de multe ori aveam personaje negative care erau nazişti. Asta era… Altfel, am încercat întotdeauna să mă abţin să transform în personaje negative cine ştie ce ţări sau religii. Singurele personaje negative care există sunt extratereştri sau criminali de pe planeta noastră sau oameni care vor să preia controlul asupra lumii, aşa cum fac personajele negative din filmele cu James Bond. Dar încercăm să nu amestecăm deloc politica în poveştile noastre. Nu credem că e cazul să facem aşa ceva.
Aş mai putea adăuga ceva, ca să ne lămurim, vreau să fie clar că nu eu am desenat acele benzi desenate. Eu am venit cu ideea acelor benzi şi am scris poveştile. Dar am lucrat întotdeauna cu artişti care au făcut desenele propriu-zise.
Cine este scriitorul dv. preferat?
Cred că Shakespeare. E cam dificil… După părerea mea, Shakespeare a fost un supraom. Nu pot să cred că a putut realmente cineva să scrie atât de multe lucruri minunate câte a scris el. Multe din versurile lui au intrat în limbajul nostru obişnuit, atât de multe expresii. Fiecare piesă scrisă de el a devenit un spectacol minunat pe scenă şi un film extraordinar. Cred că Shakespeare e de departe cel mai mare scriitor de limbă engleză. Nu am norocul de a şti să citesc şi în alte limbi. Dar cred că el e cel mai mare scriitor de limbă engleză.
Cine e actorul dv. preferat?
Nu prea am un actor preferat. Există mulţi actori buni. Cred că întrebările cele mai dificile din lume se referă la ceea ce preferi într-un anumit domeniu. Singura întrebare uşoară de genul ăsta e despre scriitori, fiindcă eu cred că Shakespeare e mult mai bun decât toţi ceilalţi (râde). Dar când vine vorba despre actori, sunt atâţia actori buni…
Până şi actorii au motive de îngrijorare, fiindcă poţi să iei un actor bun şi să îi dai un rol într-un film prost – şi atunci nu mai pare un actor la fel de bun. O să vă dau un exemplu. Mai ţineţi minte filmul „High Noon”, cu Gary Cooper? Într-o zi, stăteam de vorbă cu actorul Gregory Peck. El a făcut multe filme bune, dar mi-a spus că avea un singur regret: i s-a oferit şi lui rolul din „High Noon”, pe care în final l-a jucat Gary Cooper, fiindcă Peck l-a refuzat. L-a refuzat fiindcă tocmai făcuse un western, „The Gunfighter”. Mi-a spus: „Nu aveam de unde să ştiu că «High Noon» urma să fie un succes atât de mare”. Toată viaţa a regretat că n-a jucat în filmul ăla.
Ce încerc să spun este că, de multe ori, e nevoie de un film grozav ca să îţi dai seama că un anumit actor e foarte bun. Dacă îl pui să joace într-un film care nu e tocmai bun, n-o să pară nici el prea grozav.
E adevărat că lucraţi la o versiune de benzi desenate reactualizate cu Romeo şi Julieta?
Oh, Romeo şi Julieta. Da, lucrăm la ceea ce se numeşte un roman grafic şi îi plasăm pe Romeo şi Julieta într-un viitor îndepărtat. Titlul este „Romeo şi Julieta: Războiul” – şi va fi o combinaţie de aventură, acţiune şi poveste de dragoste. E aceeaşi idee, acelaşi concept ca în „Romeo şi Julieta” de Shakespeare, dar realizat ca o revistă de benzi desenate cu super- eroi. Asta e tot ce vă pot spune acum, dar chiar înainte să apucăm să terminăm cartea au apărut deja câteva companii din lumea filmului care sunt interesate să o transforme şi în film. Abia aştept să văd ce se va întâmpla.
EVENIMENTUL ZILEI, azi, 24 februarie 2011