Pe masura ce ne maturizam, supereroii nu dispar complet din visele sau, sa zicem, preferintele noastre, chiar daca tindem sa devenim realisti si sa ne luam viata in propriile maini de om obisnuit, renuntand incet la gandul ca va apare un supererou sa ne ajute sau chiar noi la randul nostru sa suferim un accident fericit care ne va conferi superputeri. Spre maturitate, observam ambitia, inteligenta, tacticile, strategiile si forta eroului care strabate obstacolele intalnite in cale care pericliteaza lumea sau viata cotidiana. Observam, de asemenea, relatiile lui ca om normal (identitatea obisnuita) cu cei din jur. El este, pana la urma, tot un om care are probleme atat personale cat si probleme pe care el, in calitate de supererou, trebuie sa le combata. La varsta maturitatii, admiram supereroii pentru calitatile lor si felul in care le pun in practica pentru a trece de probleme, adversari, obstacole si incercam sa ni le insusim pentru ca si noi sa putem razbate prin viata si problemele ei proportionale, dar la scara mai mica. Ideal pentru noi ar fi sa devenim… propriul nostru supererou 😀