…si mergem…si ne impiedicam!
De fapt, ne lovim!… de concavitatea rece a unei paranteze tari ca fierul, iute ca otelul! Prea slabi, ne cocotam sa ne zgaim de sus, dincolo de ea:
…”(şi nu vorbim aici de cei care fac astfel de afirmaţii din rea-voinţă, pentru a se putea lăuda ulterior că ei sunt cei care au inventat cea de-a noua artă în România!).”
😯
Cine sunt cei ignorati pe fata si in dosul parantezelor? si de ce?
Aici e rezervatia nihilistilor absoluti, cu constiinta rasucita, care vor sa se substituie zeilor! Lor, li se rezerva alta soarta, pentru alta data. Care, cand? Sti-vom oare vreodata?…*
Primii sunt nefericitii blajini demni de caritabil dispret, necunoscatori si nerecunoscatori, pieritori pe limba lor, despre care este vorba aici.
Ceilalti, cei-pe-care-doar-ii-pomenim-in-treacat-ptui!-si-nu-mai-mult-de-atat sunt rauvoitori infatuati, dracul gol! degraba stricatori de oranduiala, de vigilenta strajerilor ar slei fie doar o clipa**!
* Zeii stiu! Macar se va afla diseara „Cum, unde, de ce?” 🙂
** parantezele incap o sincopa-aparteu cu rost de intermezzo jocular, unde ahteorul se da-n fapt cu efect de suspans hodoronc-tronc, de blanc antractual