As fi inceput cu altceva, dar mi-am zis totusi sa o luam mai incet. Nu vrem sa prindem suta de cucuie prea repede.
Asa ca am intrat pe revistacomics.ro sa iau la rand linkurile…

http://www.pidjin.net/2011/05/05/terminator2/

POVESTEA exista in primele patru imagini.
Ce se mai intampla dincolo de poveste? Daca ar fi film, am putea trage post-genericul peste.

In imaginea nr.5 „terminatorul” (aflam din imaginea urmatoare) iese din”laborator” (aflam ce este tot acolo si atunci) si eroul nostru tremura ambiguu: „terminatorul” (despre care inca nu stim ca este un „terminator”) a scazut temperatura din „laborator” (care acum nu stim ca este laborator, pentru ca nu ni s-a spus inca, dar si pentru ca e o incapere goala), el parand a fi de gheatza (mai ales ca incaperea, ce ni se va spune putin mai tarsiu ca este un „laborator”, este figurata in culori reci, spre deosebire de cromatica mai calda din decorul imaginii care urmeaza – „birou”, presupunem), ori l-a infricosat pe eroul nostru prin masivitate, ori pur si simplu prin aparitia sa neasteptata, ori/si pentru ca eroul nostru realizase ce era chestia aia pe podea…

In imaginea nr.6, ultima, eroul nostru intra in…biroul (!) celuilalt erou (ei formand cuplul anglofon „Fredo&Pid’jin”), pe care-l anunta (clar) speriat ca este un „terminator” in „laborator” (in rom.); astfel aflam ca aratarea era un „terminator”, iar incaperea era un „laborator”.
I se raspunde calm (vine poanta): „Ah, fir’ar!” (in rom. dar fara semn de exclamare) „Iar se masturba?”… ceea ce un cititor de BD (bedefil, pe limba altora) ar fi realizat deja: da, stim ce e chestia aia de pe jos, hahahaha 😳

DECI… Terminatorul are obiceiul sa se materializeze din viitor in acel laborator, proces in cursul caruia are pierderi de material seminal… pe care-l recupereaza si pleaca (pe usa).
Mai ramane o intrebare: cum putem sti ca e acelasi?

Vom mai vorbi despre specificitatea inter-stripului, vertical, cu casetele(panelurile) clonate precum fotogramele pe o pelicula fotografica…