Re: UNDEVA LA PALILULA

Acasă Discuții Diverse Ce filme am mai vãzut Re: UNDEVA LA PALILULA

#2905
_Maxim_Maxim
Participant

Buget indestulator, distributie pe masura, site, teasere, CG, un regizor cu o:
Concepție regizorală
Despre Imoralitate şi melancolie
Palilula nu e nicăieri, adică e pretutindeni.
Este o mică insulă din câmpia valahă, compusă din pulberea unei planete îndepărtate.
Acolo, legile fizicii terestre nu sunt chiar atât de riguroase.
Acolo, nu se ştie prea bine dacă oamenii mint, visează sau trăiesc cu adevărat.
Precum în „Îngerul exterminator”, în Palilula se poate intra, dar de ieşit de acolo nu se mai poate. Acolo, îngerul exterminator se numeşte imoralitate şi melancolie.
*
Conceptia, inceptie de deceptie

o poveste:
România, anii ’60. SERAFIM, un tânăr doctor, primește repartiție pe termen scurt la spitalul din Palilula, un orășel pierdut undeva pe harta țării, urmare a decesului precedentului medic pediatru, nea Pantelică.

Palilula, un autentic „Macondo” oltenesc, e un loc unde derizoriul coexistă cu lucruri fermecătoare; în spital, bolnavii sunt perfect sănătoși, iar una dintre distracțiile lor preferate este să asiste la disecțiile de la morgă. Restul populației e imbecilă și fermecătoare, izolată pentru eternitate în beție, petreceri și orgii.
Schimbările de regimuri politice, morțile, incendiile și inundațiile, nici una dintre aceste modificări majore, zguduitoare, ale lumii exterioare nu îi perturbă pe locuitorii Palilulei. Alternativ agitați și puturoși, fericiți și melancolici, sunt mereu acolo, împreună, în centrul lumii, pe terasa cu oleandri, la spital și la hotelul Boema. Manifestațiile dedicate „luptei pentru pace”, impuse peste tot în România de noul conducător al partidului, au loc la Palilula în același spirit al delăsării și beției specific orașului; primează aceeași bășcălie pur românească care nu poate fi controlată de nici un sistem politic.

Serafim se adaptează treptat lumii din oraș și ajunge, într-un final, fără voia sa, să-i aparțină. Spre final, viața în Palilula începe să își piardă reperele, și personajele se topesc, dispar, mor, își încheie, fiecare în felul său, existența stranie, oarecum fantastică.

Realitatea nici nu mai contează câtă vreme e povestită. Mai mult, realitatea nici nu există decât dacă e povestită… *
Pararealism pompos

Impresia de deja-vu din teasere si pre-judecata impasului hibridizarii mi-au fost confirmate.
Lumea asta a copilariei mele, cu legendele ei (semi)urbane, frusta in adevarul ei, stramba in libertatea ei, magica in cotidianul ei, cu pereti coscoviti, leandri fetis, igrasie fertila si voaluri de muste, oracaiala statica, masinarii zombi si fauna parazitara, o lume citita in registru steampunk si Manga de o mai acceptanta tanara generatie pentru care acea proto-lume delicios de stupida si ridicol de brutala are logica si rostul ei de a fi un avorton hibrid la borcan intr-o lume, a lor, pe care n-au cum s-o citeasca. Inca.

Purcarete a vrut sa spuna, prin ratacite simboluri de felul „soparlelor” din comunism, peste deseuri de anamneza decantate in galeti ruginite laolalta cu viscerele batraciene, teatru peste cinema, claie peste gramada, de un estetism ostentiv, unui public fara tinta… cat de profund e?
Pericol de inec!

Apar multi actori de la Teatrul National din Craiova, dar doar unul, si din cei tineri, apare intr-un rol mai important, doctorul Gogu. Un actor de talia lui Ilie Gheorghe, tatal doctorului Serafim, are un rol secundar, adica de cateva secunde si este un fapt intamplator pentru ca s-a intamplat, ca sa parafrazez o vorba din film, care poate va avea viata mai lunga…. Prim-planul il iau actorii de cinema, precum George Mihaita, pe care fizicul si mutra il servesc foarte bine. In distribuirea actorilor a contat mutra si fizicul. Cu toate astea, tot nu e film.
Spectacolul nu are ritm, miscarile de camera si montajul ii servesc regizorului de teatru, care este adevaratul eroul al acestuia.
Falsul personaj principal, doctorul Serafim, este pentru mine o aparitie neasteptata, asa cum se intampla mereu cu Bula!

Mai departe 🙂 aici:
http://www.filmreporter.ro/20-04-2012-cronica-undeva-la-palilula-un-esec-de-proportii/

A, si modelul ala de Dacie-ambulanta (1310) a aparut la sfarsitul anilor 70!

*conform site-ului oficial http://www.undevalapalilula.ro/l/ro/