„Sa fie un vis numai, sa fie o parere, Ce far’ de patimi trece in timpul nesfarsit.”*

Nu este spus indeajuns.
La fel, si in games.
Se vorbeste mai nou de aplicarea (impunerea) unor legi ale razboiului din realitate in virtual, acolo unde copiii traiesc din ce in ce mai mult.
Am zis „copii” fiindca e „in tema”, dar si pentru ca ruperea de realitate se produce mult prea devreme, mult inaintea senectutii, varsta la care „virtualul” inseamna totusi altceva: amintiri modificate…ca-ntr-un vis al trecutei vieti.
Acesti copii vor avea „amintiri modificate” din non-realitate, un vis al unei pseudo-vieti petrecute…! WEIIIRD…
„Omenirea nu sta-n loc”. Evolueaza. Oare cum? Explorand non-realitatea, stand pe loc, de fapt. Poate e o (alta) cale a cunoasterii, sau o cale a unei altfel de cunoasteri**…
Or trai si ei or vedea 😛

*Mihai Eminescu, Imparat si proletar, 1874
** „Ca vis al mortii-eterne e viata lumii-ntregi” (op.cit.)

Apropo de VIRTUAL:
Odă (în metru antic)

Mihai Eminescu

Nu credeam să-nvăt a muri vrodată;
Pururi tînăr, înfăsurat în manta-mi,
Ochii mei năltam visători la steaua
Singurătătii.

Cînd deodată tu răsărisi în cale-mi,
Suferintă tu, dureros de dulce…
Pîn-în fund băui voluptatea mortii
Ne’ndurătoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.

De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări…
Pot să mai re’nviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?

Piară-mi ochii turburători din cale,
Vino iar în sîn, nepăsare tristă;
Ca să pot muri linistit, pe mine
Mie redă-mă!
1883