Banda Desenata/Comics

Vizualizare 15 articole - 16 la 30 (din 83 în total)
  • Autor
    Mesaje
  • #496 Răspunde
    Sanki
    Participant

    o revista interesanta
    COMIC ART
    http://www.comicartmagazine.com/
    Comic Art is the only beautifully produced, full-color art magazine focusing on the comic medium. The material covered is wide-ranging: newspaper strip, magazine panel, and comic book art, both historical and contemporary, and we consistently feature the most well-respected writers from both within and outside the field. Comic Art emphasizes outstanding print quality and lush production values: illustrations are shot directly—and in color—from both original art and obscure, rarely reproduced printed material.

    arhiva de bedele:
    http://www.bedetheque.com/

    #497 Răspunde
    Sanki
    Participant

    “banda desenata din Romania, un domeniu atat de slab reprezentat si atat de putin vizibil incat nici nu are sens sa mai discutam despre asta.”

    Am citit articolul din acel supliment COOLtural
    E OARECUM la moda sa vorbesti despre banda desenata si sa spui ca NU PREA exista si sa pomenesti CAM aceleasi nume de la Bucuresti si sa folosesti termeni dupa ureche…

    Munca, travaliul care sunt sublime…
    Aurora Enciclopedica…
    Sufragiul si manquarea sudorii poporului…

    Asta e: ce e dat si pentru noi, bucurosi le-om duce toate cu bedea sau far’de ea!

    Suplimentul asta este…ca patrunjelul in ciorba, cum zicea o inspirata politiciana liberala.

    Poate asa este si bedeaua in presa din ultima vreme: un pic de culoare si aroma peste zeama groasa!

    #498 Răspunde
    Radu Bucur
    Participant

    De ce e un domeniu slab reprezentat si putin vizibil? Ne-am oprit un moment sa ne intrebam si asta? Si daca da am fost in stare sa dam alte raspusuri decat prostiile stereotipe cum ca la noi in tara nu s-a ajuns la nu stiu ce nivel de cultura si civilizatie sau ca romanii sunt prea saraci ca sa dea banii pe ceea ce ai considera, pe nedrept, desene animate?
    Imi permit sa imi spun eu si parerea despre de ce nu merge banda desenata la noi…Mai ales pentru ca vorbesti despre reprezentari si vizibilitate…Motivul este unul simplu…Barbar de simplu…Unii din noi se invata sa faca arta doar de dragul artei…Cine stie cu ce se mananca banda desenata ca stil uita un fapt simplu…Trebuie sa se si vanda…E vorba si de comert aici. Nu face nimeni nimic pentru a da o valoare pe piata produselor astea. Nu cauta nimeni publicurile potentiale. La noi se pare ca se face banda desenata doar pentru fani si cunoscatori. Asta e greseala majora. A auzit sau a dat cat negru sub unghie importanta publicitatii, relatiilor publice sau marketingului cineva care e pasionat si vrea sa faca benzi desenate? Raspunsul este fara nici o urma de indoiala nu. Si astea sunt instrumentele care creeaza reprezentari si vizibilitatea despre care spui ca sunt atat de deficitare. Sau poate ar fi mai bine sa rezum si mai clar ce vreau sa spun. Piata de benzi desentate e intr-un vid la noi acum. Asta inseamna ca fanii si cunoscatorii creeaza cerere si, sustin eu, exista un public potential consumator la care forumurile underground si intalnirile intre cei ce au facut din benzi desenate o pasiune nu ajung. Ca sa ajunga benzile desenate pe piata nu trebuie numai produse bune, nu numai entuziasm, care vad ca e din blsug, ci e nevoie si de ceva reclama si de ceva relatii publice si de ceva minima strategie de piata. Combinatia si folosirea eficienta a tehnicilor de mai sus ar genera in cele din urma profit, venituri, bani…Bani oameni buni…De care aveti nevoie ca sa desentati si ca sa scoateti o revista. Acum nu se face nimic in sensul asta. Toata lumea crede ca entuziasmul e suficient. De cate incercari esuate mai e nevoie ca cei care vor sa faca benzi desenate sa isi dea seama ca au nevoie si de ce am spus eu? Nu mai faceti arta de dragul artei. Faceti arta, fara nici un fel de compromis asupra viziunilor voastre, dar mai si faceti-o vandabila! Parerea mea umila..

    #499 Răspunde
    Sanki
    Participant

    Bine-ai venit Radu Bucur!

    Entuziasmul este un inceput.
    …Si la inceput ne aflam de prea multa vreme.
    Stiu ca ne lipseste ceva.
    Si stiu ce.
    aNtitudinea

    Hai sa vedem ce fel de revista BD ar putea “merge”!
    Format (periodicitate, nr. de pagini, continut, stuf tehnic de balta!), genuri, autori, maniera si mijloace pe propovaduire si promovare si protectie…

    Incep si dau cep:
    Ezit intre a) A4 si b)”comic” cu continut mai…retinut: a) 32 si b) 48
    BD main stream si de”frontiera” dar nu “fundamentalista” – aceasta doar ilustrata, comentata, ca de altfel toate mani-festurile si aparitiile…
    Trimestrial
    Debutanti, amatori, profesionisti – cum si cat etc tine de o politica a “redactiei” 😀

    #500 Răspunde
    Radu Bucur
    Participant

    Noi doi, direct si indirect am mai discutat mult despre asta. Primul punct de pornire nu este ce ar putea merge, ce format si ce altceva de genul asta. Sunt importante dar nu e primul pas.
    Cel mai important e pretul deocamdata. Cat am incercat ceva cu Caruselul am pus problema asta de nu stiu cate ori. Mi s-a si atras atentia ca fac o greseala de marketing cand spun ca la concurenta cu Carusel ar fi FHM, Level si Autoexpert (e ceea ce se numeste concurenta indirecta. Cand ajunge potentialul client care are cam acelasi profil, varsta, venituri, studii, mediu social ca si cel care vrem sa cumpere un BD la stand si vede o revista de o calitate tehnica inferioara care mai face parte si dintr-un domeniu cu reputatie proasta, benzile desenate, pentru ca va credede ca nu va apuca mai mult de 4 numere consecutive, va fi tentat sa dea banii pe o revista de calitate si de care e sigur ca va da fara dificultati si luna viitoare). Problema e simpla din punctul meu de vedere. Orice revista calumea la noi costa intre 60.000 lei vechi si 100.000 lei vechi. Revistele alea sunt majoritatea in format A4 hartie lucioasa de foarte buna calitate si in tiraje de 10.000 de bucati. Pretul asta e sustinut din cauza tirajului si, pe linie de consecinta, din cauza reclamelor multe din reviste. Imaginea prost creeata de-a lungul timpului industriei de benzi desenate (neseriozitate, inconstanta, superficialitate in procesul de marketing) nu da posibilitatea unui proiect de revista de benzi desenate sa porneasca cu sprijin din partea unor sponsori. Am vorbit pe tema asta si8 cu oamenii de la Egmont si si cu ei am avut discutii in contradictoriu referitoare la preturi (apropo, Egmont sunt concurenta directa). Vreti parerea mea. Hai sa vedem care e pretul optim pentru o revista de benyi desenate si pe urma sa vedem ce format, ce continut si mai ales ce politica editoriala (o sa intram si in subiectul asta, extrem de important, daca vom continua cu discutiile). Parerea si propunerea mea pentru un pret de revista desenata este inre 30.000 lei vechi si 45.000 lei vechi. Am facut calculele, la pretul asta se poate obtine un tiraj bunicel pentru inceput care poate genera un profit nu foarte mare dar extrem de relevant daca se doreste a fi reinvestit in urrmatorul numar. Pentur un astfel de pret se pot asigura clientilor si pagini color si gatantia ca va aparea numarul urmator. Am niste idei, zic eu interesante pentru format dar mai intai cred ca sunt importante reactiile la acest prim aspect, cu pretul. Poate am yis o tampenie sau mai multe pe aici pe undeva. Deschis la critici sunt dar sa vedem si argumente rationale cu care se pot contrazice afirmatiile mele.

    #501 Răspunde
    Sanki
    Participant

    Pretul la care ai ajuns tu este de ajuns pentru a atrage atentia!!
    Calculele tale trebuie sa fi avut in vedere multi parametri.
    florinleodor, in acest moment, este implicat in editarea unei reviste care contine BD – e o revista SF bogat ilustrata, HELION (v. sectiunea Publicatii): A4, coperta carton lucios policromie fata/verso, interior 72 de pagini la o culoare, la 6 lei
    El ar avea ceva de spus.
    Sunt oki si ureki!

    #502 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    Am primit pe adresa Caruselului:
    In ultimul timp am analizat piata romaneasca prin prizma unui entuziast BD. Am remarcat o serie nesfarsita de incercaru si esecuri. Motivul principal? Marea majoritate a celor ce consuma acest tip de produse este fie prost informata cu privire la aparitiile autohtone fie mai rau nu este informata deloc.
    Drept urmare, prin forte proprii si cu un mic ajutor din partea unor prieteni am inceput sa recrutez sub stindardul unei organizatii non profit si foarte underground cat mai multi entuziasti BD. Si Doamne … sunt o multime. Motivul principal pentru care am facut asta este pentru a educa populatia autohtona cu privire la subiect iar apoi pentru a o stimula sa cumpere produsele autohtone.
    Metoda aleasa de mine nu este neaparat cea mai fericita deoarece incalca drepturi de autor insa nu vad cum as putea altfel sa realizez asa ceva, in lipsa unor fonduri consistente. Munca mea si inca a catorva membri ai organizatiei consta in traducerea benzilor desenate americane in limba romana. Totul se desfasoara non profit.
    Trebuie sa recunosc ca am fost mereu un fan al benzilor desenate insa de foarte multe ori acestea au aparut si s-au si stins inainte ca eu sa aflu de existenta lor.
    Interesandu-ma acum mai indeaproape am dat peste revista Carusel. Din cate am inteles proiectul s-a stins. As fi foarte curios, deoarece in timp as dori sa investesc niste bani in BD-ul romanesc, din ce cauza s-a intamplat asta. Lipsa de fonduri? Lipsa de cumparatori? As fi recunoscator daca mi-ati intinde o mana de ajutor macar “logistic”. Simt ca ma misc in ape tulburi si caut o cale de a realiza ceva frumos si poate in timp profitabil.
    Imi pare rau ca nu am reusit sa creez mai devreme un grup stabil de cititori BD ca sa pot salva Caruselul de la disparitie insa voi avea grija ca asta sa nu se mai intample. Cu toate ca momentan “fur” munca altora sunt de parere ca benzile desenate trebuiesc cumparate si sper ca prin munca mea de voluntariat sa inlesnesc intelegerea accestui fapt.

    Va multumesc,
    Tucan Teodor (CZR – Comix Zone Romania)

    #503 Răspunde
    Radu Bucur
    Participant

    Bun…Frumos cu revista Helion. As fi tare curios de cativa parametri. 1. Cat vinde? 2. Scoate profit? 3. Plateste oameni? 4. Cum se face distributia? 5. La ce numar a ajuns? Daca revista are succes inseamna ca ce spun eu sunt prostii. Daca nu ar trebui aplecate un pic urechile la spusele mele. Ce probleme vad eu, fara a vedea produsul sau a cunoaste date de distributie…Sa schitam profilul cumparatorului inainte un pic…20-24 de ani, student sau proaspat angajat, venituri intre 200 si 300 USD, stil de viata normal, nu foarte aventurier, suficient de sociabil…Corect…? Eh…Problema pe care mi-o pun eu e urmatoarea. Care este motivul pentru care consumatorul nostru ar plati la chiosc 6 lei pe Helion, o revista alb/negru, care apare la doua luni, care face parte dintr-un gen nesigur din punct de vedere al aparitiilor, cand poate cumpara, fix la aceiasi sau poate doar foarte putin mai multi bani, un FHM sau un Level, care sunt reviste sigure din punct de al aparitiilor, de o calitate grafica de la foarte buna in sus si care ofera toata doza de divertisment necesara consumatorului si care au si un plasament mai bun la chisc ? E o intrebare pe care eu mi-o pun. In cazul unui raspuns ezitant sau negativ eu vin cu propuneri si cu alternative.

    Si acum si cateva nelamuriri personale. De ce @!#$! pune Helion coperti lucioase cartonate si policromice daca interiorul e alb negru. Nu e un fel de a il minti pe cumparator? Si hai sa ne gandim un pic la impact. La dezamagirea celui care cupara si vede ca ceea ce ii prezinta coperta nu se regaseste si in interiorul revistei. Se incalca o lege clasica a relatilor publice, sa nu iti minti publicul. Ar fi de 20 de ori mai bine si mai respectuos fata de cel care vrea sa paseasca pe drumul despoeririi Universului BD o copetra alb negru facuta cu mare maiestrie si lucioasa. Si cu cartonatul e o discutie. De ce se tine neaparat la treaba asta? Nu se incearca oare sa se faca o revista doar prin coperta ei? Eu ma gandesc la aspectul practic. O coperta necartonata ar fi mai usor de citit in metrou (nu e cazul in Timisoara) in autobuz, in drum de colo colo…Nu…? Repet. Daca Helion vinde suficient, obtine profit si si plateste angajati tot ce am spus eu pana aici n-are nici o valoare. (o sa pun comentariul asta si la sectiunea publicatii)

    Cat despre ce s-a trimis pe adresa Caruselului…in primul rand daca vrei sa faci o analiza de piata nu o faci din prisma entuziastului, a omului sentimental implicat, ci din prisma omului ra’ional, a omului de marketing si de comunicare. “Marea majoritate a celor ce consuma acest tip de produse este fie prost informata cu privire la aparitiile autohtone fie mai rau nu este informata deloc.” De ce? Pentru ca nimeni cand vrea sa faca ceva in BD nu se ocupa de Relatii Publice, marketing, comunicare, promovare…Nu trebuie sa se uite nimeni mai departe de atat ca sa vada unde e buba. initiativa ta e laudabila si frumoasa intr-o oarecare masura. Daca se bazeaza doar pe entuziasm o sa se stinga toata treaba mai devreme sau mai tarziu…Te asigur. Si daca treaba se face pe degeaba doar impatimitii puternici o sa reziste mai mult. Ce vrei tu e frumos dar e nevoie de lucruri mai conrete si care tin mai mult de ideea de comert si comunicare daca vrei ca domeniul sa faca bani. Parerea mea…Si nu uita ca furi. Ceea ce e destul de grav.

    Pareri, sugestii, comentarii, critici?

    #504 Răspunde
    Radu Bucur
    Participant

    Ca niste mari mari amatori ai genului asa cum va banuiesc pe cei care sunteti aici ati remarcat aparitia pe piata ca comicsurilor de la Corint, Wolverine si Spiderman. Pe mine m-a surprins teribil de placut […]

    Editat: Subiectul http://dreamworld.syndicart.net/forum/viewtopic.php?t=217 este creat deja pe aceasta tema

    #505 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    BD in alerta!
    Ionut Chiva Bogdan Iancu (PREZENT)

    Dupa inceputurile timide de la sfirsitul secolului XIX, timp de mai bine de 40 de ani bd-ul romanesc a fost mutat pe linia de propaganda a sistemului comunist: soimii patriei si pionierii erau familiarizati cu eroii tipici ai „Epocii de aur”. Dupa 1989, incercarile de a scoate reviste cu benzi desenate au fost putine si de cele mai multe ori sortite esecului. BD-ul a devenit cu timpul preocuparea unora dintre artisticii plastici de la noi, entuziastii care au creat Hardcomics, probabil cea mai populara revista de gen autohtona. Din cauza dificultatilor economice dar si a faptului ca benzile desenate nu fac in Romania obiectul unei subculturi de masa ca in Occident, multi dintre acestia se refugiaza pe internet, spatiu in care gasim si manga.ro, cea mai interesanta incercare de popularizare a artei grafice manga la noi.

    In perioada comunista, traditia benzilor desenate de la noi s-a consolidat la fel ca si literatura si toate celelalte forme de manifestare artistica intr-un mijloc de propaganda a sistemului comunist. Pe linga personajele care populau revistele „Luminita”, „Arici pogonici”, „Cutezatorii” si „Soimii patriei”, in ilustratii ale lui Gheorghe Marinescu, Pompiliu Dumitrescu, Teo Gherghe, Puiu Nanu si Anca Nazarie, tinerii epocii de aur mai aveau acces, pe cale informala si cu voie de la partid, la bd-uri occidentale „cuminti“: „Pif-Gadget” (publicatie franceza stingista), „Asterix si Obelix” sau celebrul „Rahan”.

    ARTISTII PLASTICI „SALVEAZA” BENZILE DESENATE // La putin timp dupa 1989, benzile desenate au disparut aproape in totalitate. In ultimii ani, insa, si mai ales cu aportul tinerilor artisti plastici cuceriti de fenomenul care in mai toate tarile din Europa vestica a dezvoltat veritabile subculturi de masa, bd-ul romanesc s-a revitalizat din ce in ce mai puternic, mai ales in variantele underground. Una din transformarile cele mai importante a fost dezvoltarea unei linii cool, populata de comics-uri in detrimentul povestilor ilustrate in stilul clasic, desi marea majoritate a tinerilor artisti au un bogat bagaj de cunostinte legate de traditia bd-urilor comuniste.

    Noii eroi ai benzilor desenate se numesc Omulan si Birdy (realizate de Matei Branea), Fredo&Pid’jin (creaturi imaginate de Eugen Erhan si Tudor Muscalu), Rom-bran (Ciubi). Dintre cei mai importanti autori autohtoni de benzi desenate, pe linga cei amintiti mai sus, sint Roman Tolici, Alex Ciubotaru (Ciubi), Sinboy, Reniform, Stefan Tiron (Megatron). „Vizibilitatea acestora, spune Stefan Tiron, s-a creat si prin participarea lor la asa-numita arta a strazii – loc in care, se pare, impactul asupra publicului este mult mai mare si asta e clar in momentul in care personajele inventate de diversi capata vizibilitate acolo pe strada, in afara chenarului impus de industria publicitara”.
    Evident, nu se poate vorbi de o industrie a benzilor desenate din simplul motiv ca publicarea unui numar de revista costa foarte mult, iar ilustrarea unei pagini A4 se dovedeste cu adevarat cronofaga (se poate intinde pe durata unei zile intregi), pe de-o parte, iar pe de alta parte artistii care ar trebui sa le ilustreze sint nevoiti sa lucreze in alte domenii: ilustratii pentru coperti de carti si reviste, grafica si animatie publicitara etc.

    „IN ROMANIA NU EXISTA O CULTURA DE COMICS / BD” // Revista Hardcomics a publicat in primul ei numar o banda desenata intulata „AAARGH!”, realizata de Roman Tolici. Fragmente din „AAARGH!” aparusera in prelabil in reviste din Croatia si Slovenia. Absolvent al sectiei de graphica a Universitatii de Arta din Bucuresti, promotia 1998, Tolici combina in lucrarile sale pictura, grafica si fotografia, participa la proiecte publicitare (este chief illustrator la Leo Burnett) si este unul dintre cei mai cunoscuti artisti BD de la noi.

    Matei Branea, autorul benzii desenate Omulan, publicata in numarul doi al revistei Hardcomics, spune: „In Romania nu exista, din pacate, o cultura de comics / BD. Am avut Pif, Rahan si ceva productie autohtona, dar asta nu a fost suficient. A existat in schimb o cultura a caricaturii. In momentul de fata dezvoltarea fenomenului este in crestere, dar din motive comerciale lucrurile se misca greu”. Dificultatile financiare, dar si faptul ca web-ul este un mediu viu si interactiv i-au trimis catre utilizarea blog-ului ca spatiu de publicare a propriilor creatii-benzile desenate cu Fredo si Pidj’in – pe Eugen Erhan si Tudor Muscalu. Fredo si Pidj’in, cei doi porumbei porniti sa distruga lumea, alaturi de Omulanul lui Matei Branea, au devenit unele dintre cele mai populare personaje din blogosfera.
    Branea vorbeste si despre unul dintre BD-istii vechi ramas in ceea ce ar putea fi considerat mainstream-ul de la noi: „Singurul artist din garda veche despre care stiu eu este Sandu Florea, care a lucrat si in SUA si care a facut inking (aplicarea cernelii) la Spiderman – parca, si a scos si niste albume personale. Este unul dintre principalii sustinatori ai Caruselului din Craiova. Revista s-a gasit la chioscuri, dar a esuat din punct de vedere financiar, deocamdata. In Romania, a vorbi de mainstream e o gluma”.

    Stefan Tiron, unul dintre cei mai activi artisti adepti ai curentului manga, critica termenul de subcultura de masa aplicat BD-urilor: „Subcultura desemneaza o comunitate asociata cu un anumit stil/gen de muzica (vezi mods, teddy, punk, soulboy, rockeri, etc.) sau asociata cu o anumita minoritate etnica dintr-o anumita perioada istorica (zooter-i, chicanos etc.), sexuala(gay, transexuali etc.), sau legata de o anumita tehnologie (hacker, crackeri). BD-isti nu au fost si nici nu sint o subcultura in sensul asta. Altceva este cind punem BD-ul in legatura cu cultura de masa, si fotbalul este cultura de masa chiar daca „hooligans“ – suporterii inraiti care in nici un caz nu pot fi numiti majoritate – au fost analizati in cadrul studiilor subculturale”. Despre publicul reprezentativ pentru BD si manga, genul cel mai popular in Romania, Stefan Tiron spune ca acesta e format in general din „adevarati specialisti foarte tineri, oameni care cunosc istoria benzilor desenate, unii din ei sint inca in liceu, altii au aproape 30 de ani. Si pentru consumatorii de anime/manga – si aici poate ca putem vorbi despre o subcultura otaku (adaugati aici si discutiile despre jocuri video, filme japoneze, chiar literatura japoneza noua) sint tineri si tinere din licee si primii ani de facultate – cred ca asta ar fi miezul comunitatii. E vorba de o comunitate informala, care din pacate nu prea are unde sa poata schimba informatii, in afara de forumurile de pe web si bloguri, saloanele sint destul de rare, dar deja, prin faptul ca exista comunitati cum este cea din Craiova sau edituri precum Hardcomics, asistam pentru prima data la situatia in care pot exista schimburi mai regulate si contacte intre creatorii de BD”. O problema in popularizarea benzilor desenate, conform spuselor lui Stefan Tiron, este faptul ca: „Nu exista biblioteci, nici librarii comparabile sa zicem macar cu cele de la Belgrad, unde sa gasesti numere la mina a doua, comics-uri underground, comics-uri traduse sau ultimele aparitii in domeniu. La noi, inca, de-abia daca gasesti un raft cu asa ceva pierdut printre alte publicatii”.

    SALONUL DE BANDA DESENATA DE LA BUCURESTI // Anamaria Pravincencu si Octav Avramescu sint membrii fondatori ai asociatiei „Jumatatea plina” si parteneri in organizarea Salonului de Banda Desenata ce se va desfasura in Bucuresti intre 19-22 octombrie, prima manifestare de amploare pentru promovarea benzii desenate in Romania.
    In opinia lor, „BD-ul s-a dezvoltat ca o reactie pop la albumele de arta mari si cartonate si a evoluat mult timp ca fenomen de masa, doar pentru a ajunge astazi un fenomen de nisa, ba chiar usor elitist”, indiferent ca vorbim de Romania sau de Occident. Astfel, se explica aparitia in Franta a unor benzi desenate care adapteaza romane de Proust sau de Céline. In curind, si romanul „Travesti” de Mircea Cartarescu va suferi o astfel de operatie, colaborarea dintre desenatorul francez Edmond Baudoin si Mircea Cartarescu datorindu-se asociatiei „Jumatatea plina”. Dintr-un articol recent aparut intr-un cotidian central am putut afla ca, desi Cartarescu a primit initial cu rezerva propunerea, pina la urma lucrarile lui Baudoin l-au convins.

    Dupa ce au trait un timp in Franta, cei doi pot spune ca nici unul din tinerii BD-isti, oricit de talentati, „nu pot fi deocamdata exportati, in Romania nu exista inca 10 pagini de banda desenata care sa fie ok”. Foarte interesant li se pare faptul ca aici, cultura BD-ului, care incepe sa se formeze incet-incet, pare sa parcurga un drum invers fata de Occident. BD-istii romani vin din zone mai „inalte”– grafica, arte plastice in general – si fac lucruri centrate pe un public de nisa: „oameni din publicitate, arhitecti, tineri urbani in general”. Asta s-ar intimpla pentru ca toate incercarile de a face banda desenata pentru un public mai larg au esuat. Cei doi cred totusi ca „publicul pentru BD incepe sa se formeze, dar editorii sint cu un pas in urma, nu sint interesati. Singura editura care a testat terenul BD este „Corint”, cu „Spider Man”. Pacat ca nu avem de-a face insa cu un produs foarte bun, banda desenata fiind facuta dupa filmul recent”. Pina atunci BD-urile romanesti apar intr-un regim semi-samizdat. Ceea ce nu e bine, crede Octav Avramescu, pentru ca, datorita publicului adolescentin numeros, „bd-ul ar putea salva cartea”.

    Fenomenul manga pare a fi mai bine receptat, mai ales printre tineri, pornind de la puberii-pokemon si sfirsind cu studentii din ani terminali, care umplu forumurile cu trimiteri la manga/anime. Octav Avramescu isi aminteste ca, pina si in epoca cea mai neagra a culturii romanesti de banda desenata, „cite un tech-porn japonez tot mai vedeam pe la cineva”.

    HARDCOMICS, O REVISTA VIZIBILA // Hardcomics este una din cele mai vizibile reviste de BD, desi se afla abia in pragul aparitiei celui de-al patrulea numar. Fondata de BD-istul Matei Branea si de Milos Jovanovic, Hardcomics a aparut initial in regim samizdat, intr-un numar de exemplare extrem de redus. Abia cel mai recent numar, publicat cu ajutorul MNAC – Muzeul National de Arta Contemporana – s-a bucurat de o distributie mai buna si de un numar de exemplare sporit.
    Ca formula, fiecare numar al lucrarii gazduieste cite un BD-ist. In primul numar artistul plastic Roman Tolici a publicat BD-ul „AAARGH!”, al doilea numar a fost dedicat „Omulan”-ului lui Matei Branea si cel de-al treilea „este copilul din flori al lui Aristotel cu Cow&Chicken”.

    „CARUSEL”, 10.000 DE EXEMPLARE TIRAJ // „Carusel” a fost o revista de benzi desenate care aparea la Craiova la inceputul anilor ’90 si care si-a asumat riscul de a iesi intr-un tiraj de 10.000 de exemplare. A falimentat dupa o ultima aparitie in iulie 2005. Spre deosebire de BD-urile recente care merg inspre ludic sau absurd extrem, „Carusel’ se orientase inspre genul specific al benzii desenate SF. II

    Burebista si Mihai Viteazul, eroi comunisti avant la lettre
    >> Intr-un eseu dedicat BD-urilor comuniste, aparut in volumul „In cautarea comunismului pierdut”, Ion Manolescu il citeaza pe singurul istoric al benzilor desenate de la noi, Dodo Nita, care in cele doua lucrari ale sale, „Istoria benzii desenate romanesti“ si „Dictionarul ben-zii desenate din Romania“ observa faptul ca „cerintele specifice” aduse de noua societate impun si „celei de-a noua arte” o adaptare ideologica si propagandistica pe masura modelului politic unic: „De la tema istoriei exemplare (in ale carei falduri rosii s-ar scalda mici comunisti avant la lettre ca Burebista, Mihai Viteazul sau Balcescu, pregatiti, prin patriotism si virilitate politica sa-l anunte pe marele comunist Nicolae Ceausescu), pina la cea a prezentului socialist ideal (aflat, gratie eforturilor infratite ale pionierilor, inginerilor si „tovarasei invatatoare”, intr-o etern entuziasta constructie pe santierele patriei), scenaristii si desenatorii ofera in general publicului mostre de activism desenat la fel de ridicole ca si discursurile oficialitatilor de partid”. II

    megatron: nu sant artist de banda desenata 🙂 chiar daca ma simt onorat ca ma aflu printre cei care chiar o fac cu regularitate si perseverenta; eu doar conspir si critic intru gloria finala a benzilor desenate, comixurilor si manga-urilor… in rest bravo pt initiativa articolului! ST un link cadou pt ca nu ati fost cuminti (primul graphic novel digital facut de Ashley Wood & Hideo Kojima) http://www.konami.jp/gs/game/mgs_bd/
    http://www.prezentonline.ro/article_detail.php?idarticle=2550

    #506 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    jurnalism facut dupa ureche
    desi nu imi sta in fire articolul din prezent legat de banda desenata m-a convins sa fac unele, hai sa le spunem precizari dar care puse cap la cap fac sa arate cu totul si cu totul altfel articolul.

    “Dupa inceputurile timide de la sfirsitul secolului XIX, timp de mai bine de 40 de ani bd-ul romanesc a fost mutat pe linia de propaganda a sistemului comunist …”
    – nimic mai adevarat. inainte de perioada comunista a fost o activitate extrem de infloritoare unde s-au conturat mai multe personaje cel mai reprezentativ(poate pentru intreaga banda desenata romaneasca) este Haplea – cel mai cunoscut personaj de bd care a avut parte si de o reeditare-reinterpretare in viziunea lui Viorel Parligras(un talentat autor BD din Craiova) la editura All.

    “Dupa 1989, incercarile de a scoate reviste cu benzi desenate au fost putine si de cele mai multe ori sortite esecului”
    – partial adevarat… dupa 89 incercarile editoriale erau mai multe decat acum chiar daca unele au fost sortite esecului…2 exemple contazic cele spuse totusi… carusel (revista din bucuresti) initiata de Sandu Florea a rezistat destul de bine pe piata timp de un an si ceva lunar cu benzi desenate de aventuri ,cowboy, SF… chiar si super eroi…. aproape toate productii romanesti, incurajand si tinerii. a doau revista (era de fapt un supliment) partial color al ziarului azi – Mini Azi – a avut o viata indelungata… paroximativ 7 ani fiind o rampa de lansare pentru multi autori(si eu tot acolo am debutat).

    “Noii eroi ai benzilor desenate se numesc Omulan si Birdy (realizate de Matei Branea), Fredo&Pid’jin (creaturi imaginate de Eugen Erhan si Tudor Muscalu), Rom-bran (Ciubi)”

    – nu am nici un personaj care sa se cheme asa. Rom bran fiind un desen facut pentru altceva si care apare la o simpa cautare cu google fara ca macar cineva sa se sinchiseasca sa verifice.

    “Stefan Tiron (Megatron) autor de bd..”

    – interesant este ca megatron un animator si un cunoscator al benzii desenate este trecut drept autor cu toate ca nu este adevarat, iar pe de alta parte Vali Ivan singurul autor roman publicat de editura egmont cu o adaptare dupa jules verne si care a vandut peste 40 000 de albume BD nici macar nu este mentionat. a si inca ceva… numele meu este Alexandru Ciubotariu nu ciubotaru!!!!

    “Sandu Florea, care a lucrat si in SUA”(completare la declaratia lui branea)

    – Sandu Florea este cel mai prolific autor de bd din romania, publicand 9 albume (între 1973-1983) pana in 1992 cand, impreuna cu familia, pleaca in america si de atunci lucreaza cu cele mai mari case de editura bd din america – Marvel .DC, Dark Hourse, CHAOS! COMICS realizand in special inking pentru mai toate seriile celebre din comics-ul american ca Spiderma, X man, batman…. si aproape toate personajele… are la activ si 2 albume personale… in america desen si ink numite The Executioner.

    “…Salonului de Banda Desenata ce se va desfasura in Bucuresti intre 19-22 octombrie, prima manifestare de amploare pentru promovarea benzii desenate in Romania”

    – foarte foarte gresit…nu este nici pe departe prima manifestare de aceste gen ci a… XVI -a!

    “Hardcomics este una din cele mai vizibile reviste de BD, desi se afla abia in pragul aparitiei celui de-al patrulea numar”

    au aparut deja 6 numere din hardcomics:
    1 roman tolici-arghhh!
    2 matei branea- omulan
    3 compilatie cu 23 de artisti romani si staini
    4 alexandru ciubotariu- povestea despre eu
    5 irina popa
    6 compilatia-seex sub egida Muzeului National de Arta Contemporana

    “cel de-al treilea „este copilul din flori al lui Aristotel cu Cow&Chicken”
    – ????????????

    “Carusel a fost o revista de benzi desenate care aparea la Craiova la inceputul anilor ’90 si care si-a asumat riscul de a iesi intr-un tiraj de 10.000 de exemplare.
    A falimentat dupa o ultima aparitie in iulie 2005″

    – gresit
    carusel a aparut la inceputul anilor 90 nu la craiova ci la bucuresti ba chiar avea distributie nationala si a aparut aproape un an – 11 numere si doua suplimente. in 2005 fondatorul ei Sandu Florea a incercat resuscitarea ei… din pacate esuata dupa doar 2 numere.


    e bine ca se scriu articole despre asta dar mai bine ar fi sa fie scrise corect iar informatia sa fie verificata. ca si in cazul unor articole despre street-art se fac unele greseli care poate fac mai mult rau decat bine atat autorilor cat si fenomenului despre care se scrie.
    articolul este in numarul 32(7-13 septembrie 2006) al saptamanalului Prezent

    Alexandru Ciubotariu CIUBLOGTARIU http://undergroundbd.blogspot.com/2006/09/jurnalism-facut-dupa-ureche.html

    #507 Răspunde
    Radu Bucur
    Participant

    SANKI spunea:

    Iata concluziile:
    Reactia generala constatata este, surprinzator de…asteptat, ca e bine ca sunt
    – chiar daca sunt doar “traduceri”
    – chiar daca nu sunt “noutati” (explicabil)
    – chiar daca mai sunt mici defecte de imprimare ici si colo (carcoteli)
    – chiar daca traducerile nu sunt foarte exacte (mofturi de “connaisseurs”)
    – chiar daca nu vor rezista nici ele prea mult
    …desi “seriile” asta inseamna: durata in timp; si astfel Spider-man pare foarte “concentrat” – de parca…nu se stie…daca…
    – chiar daca sunt scumpe, desi pretul e corect

    Sunt promovate mai bine ca altele. Am vazut panouri publicitare. In Bucuresti…
    Nu stiu cum s-a facut in mass media. (daca nu stiu, inseamna ca nu prea s-a facut, nu? )

    PAREAREA MEA

    Nu cred ca va dati seama ce inseamna “chiar daca” acela de acolo. pentru un manager, pentru un om din marketing, pentru cineva care vrea sa scoata bani din o afacere aceasta sintagma este aur pur. “Chiar daca” asta inseamna ca bd-ul s-ar vinde foarte bine la noi chiar si in conditii reduse de calitate. Si totusi…Se pare ca nu sunt suficient de multi oameni care sa vada si sa exploateze la potentialul maxim acest domeniu. Reiau ideea ca in BD la noi sunt prea mult artisti care cred ca si stiu sa si vanda. Nu e asa. Cine stie sa deseneze stie si o face bine dar la capitolu scos bani din treaba asta nu am vazut pe nimeni care sa se priceapa. Ma mahneste faptul ca nimeni care incearca, chiar si mai discret si mai timid, sa scoata o revista de genul asta, nu apeleaza la un om, macar cu studii in domeniu, care sa isi dovedeasca (sau nu) eficienta. Ma dezamageste aceasta situatie mai ales in situatia in care unul ca mine, isi ofera din proprie initiativa si gratiut o oarecare cunoastere dublata de o suficient de mare motivatie. Nu imi fac mie lobby neaparat acum. Oricine care face bd in tara asta, si eventual care vrea sa il si vanda, m-ar face exrem de bucuros sa apeleze la serviciile cuiva care s-ar pricepe un pic la vanzari, la comunicare…Din pacate la noi functioneaza faptul conform caruia daca nu te ajuti singur nu are cum sa te ajute nici altcineva.

    #508 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    Revista DILEMATECA nr. 7 are o coperta “BD” si anunta un “Dosar: O calatorie in lumea benzii desenate”
    Vom 8) spicui din acest dosar, mai mic (din multe privinte) decat ne asteptam…

    #509 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    Calatoria in lumea benzii desenate este realizata corect si informat de Ion Manolescu. Eh, cand ajunge “in zilele noastre”, informatia este deficitara.
    Ion Manolescu (n.1968, Bucuresti), lector doctor la Catedra de Literatura Romana a Facultatii de Litere, Universitatea Bucuresti, bursier New Europe College (NEC), 1996-1997, Netherlands Institute for Advanced Study (NIAS), 1998, New Europe College-LINK (NEC-LINK), 2005-2006. Dintre volumele publicate, amintim: Alexandru (roman, 1998), Notiuni pentru studiul textualitatii virtuale (2002). La Editura Polirom a publicat: Videologia. O teorie tehno-culturala a imaginii globale (2003), O lume disparuta. Patru istorii personale urmate de un dialog cu H.-R. Patapievici (coautor, 2004), Explorari in comunismul romanesc (coautor, vol. I-II, 2004-2005) si Derapaj (2006).
    Matei Martin, si el, spune (nu intreaba) “De ce nu avem benzi desenate” – orice-ar insemna asta.
    Dar cine este el?
    Matei Martin, nascut la 20 iunie 1978, absolvent al Facultataii de Stiinte Politice si Administrative. A fost secretar de redactie la Dilema, apoi la Dilema veche, si secretar general de redactie la suplimentul Litere, Arte & Idei al ziarului Cotidianul. Articole si fotografii în revistele 22, Lettre Internationale, Regard, DeBizz, Flacara, Observator cultural s.a.; a tradus François Furet & Ernst Nolte, “Fascism si comunism” (ed. Univers, 2000). În prezent, realizeaza la Radio France Internationale rubrica intitulata „Cronica francofona”. Este secretar general de redactie al revistei Dilemateca.
    Un + marcheaza miscarea Otaku, iar M.C. (?), trecand in revista prezenta Manga de la Targul de carte de la Frankfurt (??) decreteaza “Si lumea toata va fi manga”…
    Ma asteptam ca acest “dosar” intr-o revista de tinuta Dilematicii sa treaca in ea (in revista) si lumea BD romaneasca asa cum a fost si este ea. De-aici marea dezamagire. De parca pana azi, cu Veronica Solomon, Stefan Tiron, Aledxandru Ciubotariu, Daniel Horia, Alexandra Stefania Gabor (magazinul Otaku), Viorel Pirligras, Dodo Nita, Virgil Tomulet, Lucian Amarii, Valentin Tanase, Sandu Florea, Vali Ivan, Bogdan Petry si… Edmond Baudoin (ca asa a glumit el, la Salonul BD de la Bucuresti din octombrie, ca ar fi “createur roumain” pentru ca a colaborat cu Cartarescu), n-a mai fost nimic!
    Chiar si cei de azi sunt mult mai multi decat cei pomeniti. Ca sa nu zic decat atat.

    Scopul, da, mai poate scuza mijloacele, dar acum se creeaza o imagine falsa, dar una care este neproductiva. Nu duce la nimic bun! E un cerc vicios. Nu se avanseaza.

    #510 Răspunde
    DreamWave
    Participant

    Pai sa inlaturam viciile care ne tin in loc.. 😀

Vizualizare 15 articole - 16 la 30 (din 83 în total)
Răspunde la: Răspuns #497 în Banda Desenata/Comics
Informația ta: