Banda Desenata/Comics

Vizualizare 8 articole - 76 la 83 (din 83 în total)
  • Autor
    Mesaje
  • #556 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    BANDA DESENATA, CA PRETEXT

    S-a scris mult, au fost discutii aprinse despre Banda Desenata si despre benzile desenate din Romania, mai ales cele facute de autori romani, cand acestea din urma erau putine si de o calitate nesatisfacatoare.
    Acum, la sfarsit de an, avem parte de aparitii in ambele categorii, editii romanesti ale unor carti straine si editii originale (semi)romanesti, demne de atentia celor care si-au spus parerile si au luat parte la acele discutii: STIGMATA, TRAVESTI, ELABUGA. Ca sa nu pomenesc decat titlurile din ultima vreme*

    Or, vocile acelea au tacut. Sa fim noi mai “vocali” cand n-avem despre ce vorbi? Sa fim noi mai sonori cand avem a ne jeli?

    Astfel, acea “critica BD’, care a avut un thread candva pe-aici, ar deveni interesanta in sfarsit, si, bineineles, necesara.

    In schimb, avem parte de o noua galceava, una interpersonala, una de critica a celor care critica… pe ceilalti s.a.m.d.
    Din nou, artistii, autorii BD, sunt uitati. Sau cel mult folositi…

    Noutati internetice de “critica”: rubricile BD de pe http://www.helionsf.ro (in benzi desenate), http://www.revistanautilus.ro (cronici “toxice”! cu o “retrospectiva BD” a acestui an), sau lumiparalele.ro (cronici “cronice” si dezbateri), http://www.revistacomics.ro si http://www.salonbd.ro (anunturi, ipostaze si extazieri), http://www.webcomics.ro (comics, cu precadere, cand nu cade in “pacatul” de a intra si in bedeaua “nationala”!), dreamworld.syndicart.net (destructurari comparative, pentru unii: critica distructiva, de parca ar fi ceva de distrus )…

    Anul acesta, un critic de salon BD, Ion Manolescu, a strans in volum, “Benzile desenate si canonul postmodern”, articolele scrise despre originalul huliganism cultural care rastoarna solul si subsolul mental romanesc, cu rezultate pentru unii triste, pentru altii hilare, si necesare, pentru placerea altora.
    Se ard din nou etapele pentru a fi in randul lumii “civilizate”, experimentand o noua aculturatie.
    Banda desenata, apare in titlu ca tentativa de inflamatie postmodernista, de relativizare culturala.

    * au mai fost “traduceri”, dupa Marjane Satrapi (“Broderii”), volumul de comics alternativ “The Book of George”, tradus si el in romaneste, fanzine, carticele, albumase (aici este o indecizie terminlogica)… lansate la evenimentele din jurul Benzii desenate, care s-au desfasurat in continuu pret de cel putin cinci luni.

    http://www.visualart.ro/forum/threads/9797-NEWS-BD-Comicstrip-Manga?p=357067#post357067

    #557 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    Reply-ul a cazut:

    “E liniste poate pentru ca lumea fie citeste fie creeaza, deseneaza lucreaza la noi marete proiecte. Adevarul e ca nu poti face si una si alta in acelasi timp.
    Iar raspunsul meu la o intrebare similara pusa acum ceva timp (inainte de a se lansa toate cele mentionate mai sus) de ce lumea tace se pare ca si-a gasit raspunsul. Au aparut lucruri noi. Sa zicem ca e de bine.

    Critica e cu dus si intors, sunt multe orgolii si oricum o dai nu poti impaca si capra si varza si daca nu ai ceva mai bun de spus, mai bine taci. Simplu.”

    😐 Ce sa mai zic?
    😉

    #558 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    Sa fie liniste-n tara!
    NOI MUNCIM, NU GANDIM!

    (daca-si mai aduce aminte cineva… ca se pare ca uitam si d’aia e istoria ciclica))

    #559 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    din nou despre tipar si virtual, Alin, pe webcomics.ro:

    “Este adevărat că traducând o bandă dintr-un format în altul se pierde ceva, nu mereu același lucru. Uneori asta contează foarte mult, alteori foarte puțin. Diferă nu numai de la bandă la bandă, cât și de la persoană la persoană sau de la device la device. Unul dintre cele mai mari talente, din punctul meu de vedere, al unui artist de bandă desenată este utilizarea eficientă a unei pagini. Luarea unei anumite forme de hârtie, cu dimensiuni și proporții standardizate, pentru a secvența acțiunea astfel încât să devină o adevărată unitate structurală, nu diferită de o strofă, sau capitol, sau cadru. Nu știu altundeva în cultura populară unde unități structurale să fie atât de puternic legate de spațiul ocupat de produs.”

    tot articolul, aici:
    http://www.webcomics.ro/2012/01/03/pentru-ca-nu-vreau-sa-doarma-blogul/

    #560 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    BANDA DESENATA ROMÂNEASCA – Intrebari despicate
    de Marian Mirescu la 5 Jan 2014 • 00:11 Fără comentarii

    Introducere in ceatza

    Alin mi-a propus sa scriu despre chestia aia din titlu si sa reciclez cumva insemnarile mele de pe forumul dreamworld.syndicart.net

    Scriu despre pentru ca se vorbeste despre “banda desenata romaneasca”. Unii spun ca exista fara doar si poate. Altii, ca nu exista oricum. Sunt cativa desenatori care fac BD in Romania si publica pe net, in fanzine, mai rar in magazine (“reviste”) din tara sau deloc. Sunt cei care fac BD din Romania pentru “export”, putini si ei. Unii dintre ei, nici nu sunt bine cunoscuti. Mai sunt cei care fac o BD supra-sub-peri-nationala, care fac valuri, in ideea unui Nou Val. Vreo trei-patru autori au scos cate o carte (album, roman grafic etc), fiecare intampinata cu un entuziasm de gradul trei.

    Credeti ca este suficent pentru a crede intr-o “banda desenata romaneasca”, atat de pomenita si-atat cat e facuta? Nu o pot accepta asa cum este perceputa de prea multi priceputi, care parca-s mai multi decat cititorii. Uneori am impresia ca este folosita pentru aflare in treaba. Macar de ar fi treaba asta propasirea celei de a noua arte in patria noastra!

    Pentru mine este rasunatoare, goala, ineficienta*.

    Nu pot indesa in desaga “bedelei nationale” (sintagma adaptata social-cultural si fonetic, ce naiba!) pe veteranii bastinasi si contemporanii internalternativi, pe artizani si entuziasti, profesionisti suficienti si amatori exploratori. Iar intransigenta nu poate fi un liant.
    Ce poate fi mai provocator decat sa scrii despre ceva nedefinit, pentru a-l lumina? Sau a-l lamuri ca fiind nedefinit.
    Pentru a vedea unde ne plasam cu nationala noastra, e bine sa dam o raita pe-afara.
    Modele “nationale”

    Iata cateva exemple:
    1.Banda desenata poloneza, care are o Ghilda http://www.komiks.gildia.pl/
    2.Banda desenata macedoneana, care are un portal http://www.stripovimk.com/
    3.Banda desenata ungureasca http://kepregeny.info/
    4.Banda desenata bulgareasca http://comicsbistro.net/
    5.Banda desenata ceha, slovaca: dintr-o tara scindata de putin timp (istoric) se vorbeste despre BD nationala intr-un portal http://www.czechlit.cz/en/new-literature/new-comics/de literatura si se expune intr-un “salon” BD http://www.comics-salon.sk/

    Cred ca sunt destule exemple pentru a realiza ca “nationalizarea” se face mai mult in fostele tari comuniste. Este cautarea unei identitati nationale, este o forma de emancipare individuala si inca un exercitiu de libertate, “go west” gen? In conditiile acestor tari, fiecare din aceste manifestari in parte este paradoxala, iar intre ele, contradictorii. Sau sunt toate astea alte sechele post-comuniste energofage?

    Alte modele, oarecum:
    6.Banda desenata sarbeasca http://www.upps-sajt.com/ este o exceptie. Interferentele cu celelalte republici ale federatiei iugoslave persista, iar nostalgia este justificata: industria BD nu s-a deconstruit intr-un regim comunist (aparte, ce-i drept)
    7.Spaniolii, iesiti din dictatura cu aproape patruzeci de ani in urma, au un portal http://www.tebeosfera.com/portada.php, national prin limba exclusiva, nu prin continutul exclusiv
    8.Portughezii, o baza (internationala) de date http://www.bdportugal.info/
    9.“Banda desenata franco-belgiana” desemneaza un stil
    10.“Banda desenata japoneza” este…

    Noi, aici, cu bedeaua noastra, mai “jmecheri”, nu ne-am ostenit sa avem o formula de organizare (a activitatilor) participativa, o forma de centralizare (a datelor) accesibila… O Forma care ar putea intemeia un Fond? Sau nu este nevoie pentru ca exista o productie semnificativa, consistenta, constanta pe hartia tipografiilor din Romania si in virtualul.ro, care da sens susnumitei impresii “Banda desenata romaneasca”?

    Poate exista la un moment dat o “reprezentativa nationala BD”?

    Un raspuns de o eclatanta confuzie a fost prilejuit de “Romanian Comics” la New York, sub bolta luminoasa “NO SCHOOL”, cu un stand “Hardcomics” si doi artisti romani (…)
    •“singurul stand de comics european din manifestarea de la New York”
    •“vine sa consolideze prezenta benzilor desenate romanesti in SUA,”
    •“NO SCHOOL is the apotheosis of the long and storied history of Romanian comics and is so named because it symbolizes the avant-garde nature of this explosive comics renaissance. NO SCHOOL doesn’t follow any past or current strand of comics styles. It is new, fresh and edgy. “
    •“So we sell some drugs, we do some prostitution, and with the money we save after eating at McDonald’s, we can publish some Romanian comics. Then we sell it almost for nothing and the money goes for condoms.”
    •“Imi permit sa va întreb româneste: care-i problema, frate ? Stilul ireverentios, punk, complet asumat? Caricatura lejera a artistului în devenire? Ok, e o parte de strategie marketing in toata faza asta, dar daca se poate atrage curiozitatea presei si a publicului american, foarte bine atunci.”
    •Avem aici un vartej in jurul cozii cu engleza de lemn, autocritica de slava individuala, identificare distructiva, libertate-n sevraj…

    Daca “Romanian Comics” este traducerea sintagmei “Banda desenata romaneasca”, atunci nemultumirea “apocalipticilor” fata de “nereprezentativitatea” echipei integratilor romani de la New York e fireasca. Sau primii sunt depasiti de subtilitatea secunzilor? http://dreamworld.syndicart.net/forum/viewtopic.php?t=421

    Subtilitatea este dintr-un demers impleticit patapievician de creare a artistului nou si inaintare spre ce-o fi, parte a unui program obscur al Institutului Cultural…Roman?

    Institutional, ori ba

    Cluj, 27 octombrie 2013. H-R Patapievici iese, in sfarsit, in public. Un public restrans, pe spranceana, la Universitatea Babes-Balyai. Public este cuvantul, cu familia lui cu tot, care rasare ici si colo si sare din textul conferintei, nuantat pana la paradoxa.
    “Nu voi mai fi un intelectual public. Mi-a ajuns.” Textul integral, aici http://dreamworld.syndicart.net/forum/viewtopic.php?p=5851#5851: din care emana aceeasi lectie de viata cu “facerea de bine” sau cu “orice fapta buna nu ramane nepedepsita” – patimile unui om ispitit de spatiul public.

    Tare as fi curios cum ar fi textul acesta revizuit si rescris de emanator.
    Revolutia ICR a fost inca o tentativa de sincronizare: nu o aroganta si jalnica propagare a valorilor nationale ignorate de Occident, ci insinuari de aculturatie dezinvolta, simpatico-agresiva, liber consimtita.
    In cultura nu se fac revolutii de catre grupuscule institutionalizate, care se manifesta antiinstitutional.
    In cultura nu se fac revolutii. Poate in China. Fara scoala, se poate orice.
    Marga ar fi distrus tot la I.C.R.-ul lui Patapievici – jertfa implacabila care-i va ingadui acestui urmator Manole sa faca altul mai frumos, pe rau in jos,
    Vai!
    Asadar, mai usor cu caruta nationala!

    Inteleg de ce artisti ardeleni se prezinta in strainatate ca venind din Transilvania.


    *teoretic, cel putin, dat fiind ca la noi practica este inefabila si intangibila “inspiratie”; poate vom vorbi despre “Teritorialitate”, de “Marketing”, care profita de “ceatza” asta

    http://www.webcomics.ro/2014/01/05/banda-desenata-romaneasca-intrebari-despicate/

    #561 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    Ce s-a produs romaneste mai bun in 2013?
    de Marian Mirescu la 7 Jan 2014 • 23:25

    Raspunsul poate fi foarte simplu, foarte complex, greu de dat sau imposibil. Isca alte intrebari. Ce e, domn’e, “romanesc”? Si ce mai important? Cartea, albumul, romanul grafic, mai mult decat publicatiile (cat de cat) periodice? Revista decat fanzinul? Hartia decat virtualul? Forma decat fondul? Desenul decat povestea? Mainstreamul (exista?) decat ce e altfel sau anti…? Expresia artistica decat cea lingvistica? Performanta decat inovatia? Canonul decat inocenta?…

    1. Fanzine, reviste, au continuat sa apara, vechi si noi: Comics (+online), BDC, HAC, COLOSUS/SEFEU, AH, BD! (+online), MANGA ZEN RUSH, Glorioasa Fanzina, Terapie de Basm, Scoala de Basm…si mai e loc!

    2. Au fost editate si re-editate diverse titluri, la care potentialul cititor ajunge greu, fie din cauza tirajelor insuficiente, fie din cauza preturilor prohibitive (dar, dupa cate stiu, corecte): “Povestiri stranii” si “Mephisto” de L. Butuc, “Mişkati intervine” de L.Rusz, “Ionita Tunsu” de P. Manu si M. Lestaru, “Legendele dacilor” de I.M. Grajdeanu, “O inima de broscuta”, “Amintiri din copilarie si Povestiri” de S. Andreescu… “Praslea cel voinic si merele de aur” de Maria Surducan – care se detaseaza ca o lucrare noua, originala, romaneasca bine scrisa, bine desenata, bine tiparita, performanta si inovativa… Un titlu care reduce putin dezechilibrul dintre acestea 2. si periodice 1., care sunt vii, atractive si utile. Este alegerea mea dintr-o lista care contine si cateva titluri la care n-am avut acces, dar despre care cred ca am suficiente informatii precum autorii*, dar si formatul, continutul, tirajul**…

    Mai mult de-atat, “Praslea”, inainte de a fi un succes de public, a fost un succes al comunitatii BD care a contribuit la finantarea acestei aparitii (crowdfunding). “Comunitate BD” suna bine, nu? Se formeaza natural. Cum ar fi in jurul si multumita unor cluburi BD ca acela de la Cluj, de exemplu 😉

    Romaneste, mai bun, in 2013, este cresterea unei comunitati BD.


    * “Ionita Tunsu” este o lucrare inedita si noua a unei echipe pe care am mai vazut-o la lucru↩
    ** Mişkati intervine” este versiunea romaneasca (editata la Stockholm) a unei carti aparute in 1988 la Budapesta

    #562 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    BANDA DESENATA ROMÂNEASCA – Intrebari despicate

    ADDENDA

    Inca o reconfirmare a politicilor culturale luminoase inainte de stingerea data de Marga, de la scriitorul promovat (dar nu finantat) de ICR Mircea Cartarescu:
    “Eu n-am nevoie să-mi plătească cineva drumurile sau traducerile. Dar datoria statului român, prin instituțiile sale culturale, e să finanțeze și să promoveze cultura actuală, să contracareze prin ea imaginea de sălbatici ai Europei pe care-o avem, pe drept sau pe nedrept, în afară. Asta – și mult mai mult – a făcut ICR timp de șase ani, până când a fost, practic, desființat.”

    “ICR nu mai există cu adevărat, a fost distrus cu cinism de o putere imorală și aculturală.”

    ICR a avut el spirit critic si a scapat el tentatiei adulatiei oarbe? Ar fi promovat: pe un Alecsandri al poporului de tarani prosti sau ar fi contracarat cu Eminescul elitei?

    “Eminescu e atât de integrat în setul de valori al românilor, încât devine tot mai dificil să vorbești despre el ca despre un simplu poet. Chiar dacă-l admiri sincer ca scriitor, nu poți să nu te simți incomodat de abandonarea colectivă a spiritului critic în ceea ce-l privește, de transformarea admirației pe care-o merită în adulație oarbă, care nu mai are nevoie de dovezi și de contactul cu textele. Lucru ciudat, căci tocmai spiritul critic junimist l-a descoperit pe poet. Ar fi trebuit să-i lăsăm lui Alecsandri rolul de poet național, dacă vrem neapărat unul. Lui i se potrivește cu adevărat. Eminescu ar fi trebuit să rămână un poet cunoscut și iubit de un mic grup de rafinați, departe de manipulările ideologice, de naționalisme și comemorări rituale.”

    Ne mandrim (promovam) ca suntem romani ca Eliade, Brancusi s.c. dar nu cu oamenii de cultura si artistii actuali? Hello…!?

    “Se face abuz de această expresie tocmai pentru că nu are acoperire. Dacă românii ar fi cu adevărat mândri de ei înșiși expresia nu s-ar mai folosi. În realitate, românii au unul dintre cele mai scăzute niveluri ale stimei de sine dintre toate națiunile lumii. Se consideră ultimii oameni, dar asta nu-i împiedică să ducă mai departe, generație după generație, distrugerea de sine, de parc-ar vrea să ajungă într-adevăr ultimii, ca să se poată și ei defini cumva. În contextul ăsta, renunțarea la cultură e sinucigașă. Era singura, firavă, sursă de stimă de sine, era mândria de a fi conaționali cu Brâncuși, Cioran, Enescu, Ionescu, Mircea Eliade și alți români celebri. Azi preferăm să ne minimalizăm și să ne înjurăm artiștii: mă tem că vom suporta consecințele încă niște decenii.”

    Celebritata de odinioara n-are a face cu celebritatea “actuala”.
    Mircea, vezi care ne sunt ambasadorii onorifici culturali si mandreste-te! Daca poti.

    http://www.hotnews.ro/stiri-cultura-16453941-interviu-mircea-cartarescu-intelectual-poate-infrunta-nevoie-glontele-dar-nu-poti-cere-accepte-oricare-cauza-fie-scufundat-ceas-ceas-intr-cisterna-excremente-politica-romaneasca-ajuns-mainile-unor-ind.htm

    #563 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    BANDA DESENATA incepe sa ocupe de-a valma spatiile goale, desecate, ale unei iluzorii culturi populare. Nivelul interesul pentru terminologia si jargonul acestei arte creste si el.

    Limba sursa pentru romani a fost franceza, care ne-a dat termeni care se folosesc de mai bine de jumatate de veac. Francofonia e-n retragere in Romania, dar termenii raman chiar daca peste acestia o generatie noua, “anglofona”, suprapune altii.

    Comics / BANDA DESENATA (BD): un rest de sintagma populara americana (povestile comice din revistele pentru copii) si un nume-definitie facut de francezi: succesiune de desene

    Vinieta / IMAGINEA**… care arata

    CASETA este IMAGINEA care se arata, incadrata/delimitata in CAMPUL plansei

    BANDA / STRIP : a) “BANDA” pentru succesiunea pe un rand; b) “Strip” pentru o poveste pe un singur rand

    PLANSA / Pagina: “PLANSA“ este originalul (pentru pubicat/de expus), “Pagina“ este plansa publicata online sau print/tipar. Este un plai cu guri de rai.

    Spatii goale / Elipse / Blancuri / Camp: aici imaginatia da seama, la francezi, de jgheaburi, rigole, canale, ceea ce tine mai mult de o constructie si ma duce cu gandul la arhitectura peisagistica specifica (jardin à la française/clasic); la noi, desenele in chenare (casete) sunt locuri incarcate si la locul lor care dau seama de existenta unui ne-loc de descarcari, de existenta unui Camp… un Plai. Hm, Gradină, Câmp… 🙂

    BULA / Balon: Preferinta “Balon“ poate tine de o hipercorectitudine mimetica: prezenta unui mustiuc, un pliscoi prin care personajele umfla cu vorbe balonul; in plus, acesta indica si persoana care vorbeste. Daca-i zicem “Bula“, configuratia e aceeasi, dar nu seamana cu o bula, dat fiind ca o bula (de sapun, de aer etc) n-are APENDICELE acela! In BD stravechiul “filacterul” este nevoit sa dea de gol si gandul ascuns care emana si nu un rost, un plisc al lui, iar aici bulele intrec in mimetism balonul, hehe !

    INDICE/APENDICE

    Recitativ/INSERT/Caption: Recitativ este ambiguu, Caption este prea romglez si vag omofonic ca sa fie vreodata adoptat. Captura? Nah!

    ALBUM

    SERIE

    (a suivre)

    Preferintele mele sunt cele majusculoase 😀

Vizualizare 8 articole - 76 la 83 (din 83 în total)
Răspunde la: Răspuns #563 în Banda Desenata/Comics
Informația ta: