- Acest subiect are 2 răspunsuri, 2 opinii și a fost actualizat ultima dată acum 11 ani, O lună de
.
-
Mesaje
-
Nu e nici cenaclu, nici SF, dar nu pentru ca nu ar avea nicio legatura cu astea. 😯 😕
In fine, sa… incepem 😕 cu “BD-uri obosite” – interviu cu un membru fondator:Revista Sefeul atacă fără milă convenționalul BD-urilor prin look-ul ei trash, narațiunile abstracte cu vibe tripanto-astral și glumițele misticoide. Eu am pus mâna la Street Delivery pe un almanah cu opt numere și am decis că e musai să vorbesc cu omul care a început toată mișcarea „BD-urilor obosite”, așa cum le numește el cu mare drag. I se spune Timotei, are un blog cu sfinți http://sfintesisoe.blogspot.ro/ care par a fi botezați într-o cădiță de acid și susține zămislirea, xeroxarea și distribuirea în stil copyleft și fără număr a BD-urilor românești, oricât de trash ar fi ele – aceasta fiind o misiune spirituală de valoare.
http://www.vice.com/ro/read/despre-bd-uri-obosite-si-sfinti-acidulatiVICE: Salutări, Timotei. Stilul Sefeului e clar diferit de ce se întâmplă prin lumea comicsurilor românești, în care predomină o atmosferă cuminte. Cum a luat naștere?
Timotei: Stilul ăsta era abordat înainte să apară Sefeu de publicații gen revista Helion http://www.helionsf.eu/ sau Almanahul Anticipația http://cpsf.info/almanahul-anticipaia.html, numai că era centrat pe text. Mulți din cercurile SF din România veneau din domeniul tehnic și nu aveau treabă cu desenul, dar printre ei s-au numărat câțiva care au facut și BD-uri, mai mult pe filmul amatoricesc de fan-art. Sefeu a pornit în 2008, când desenam pentru revista Otaku, fosta fanzină Manga Inc http://otaku.ro/v2/index.php?itemid=325, care intrase în hiatus, dar pe care noi am vrut să o continuăm. Așa că am luat totul în mâinile noastre.
Cine sunteți „voi”?
Oamenii de bază din Cenaclul S.E.F.E.U. sunt eu, Akira, Lucian și Vlad. Cel din urmă a făcut și domeniul, unde puteți citi Sefeuri online, precum și alte publicații gen Geruman sau Astrolabă. Pentru Sefeu am avut un numar măricel de contribuitori. Orcine vrea să deseneze trimite materiale pe și oricât de trash ar fi se acceptă. De obicei cel puțin unul dintre noi, oamenii de bază, știm câte ceva despre fiecare dintre contribuitori. Cu excepția unui tip care era foarte nervos pe un forum obscur de modul în care se traduce Naruto în România. A postat un BD destul de interesant, i-am dat Save As și l-am băgat cu japca în primul număr Sefeu. Până în ziua de azi nu cred că tipul știe că e publicat.
Am observat că nu există o listă de contribuitori.
N-am pus nicio restricție, fiecare desenator își semnează munca cum dorește, dar nimeni n-a făcut asta. Au intrat toți pe filmul de „nu-mi pasă”,oricum nu luăm bani pe conținut și deci nu a fost nicio problemă de copyright. Am racolat și contribuții anonime prin workshop-uri la Brașov, la Timișoara și la Arad. Am avut și un workshop cam eșuat, la care n-a participat nimeni, în Vamă, dar nu ne-a păsat, căci din acea experiență a ieșit Sefeu numărul 3, desenat de mine, Akira, Vlad și Cristian. Încă o sesiune fun din care a ieșit numărul 5 a fost în bărulețul KF din Arad, împreună cu cei de la Biserika .
Cât costă Sefeu?
Primul număr am vrutsă îl dau pe un leu, simbolic, dar am ajuns să îl dau free, la cunoscuți. Apoi prețul a variat între cinci și zece lei, în funcție de numărul de pagini. Aproape de zece lei am ajuns când am făcut și niște postere A3. Noi n-am vrut să scoatem profit, ci doar să investim banii primiți pe xeroxul alb-negru al numărului următor.
Unde se distribuie Sefeu?
La librăria Jumătatea Plină http://www.vice.com/ro/read/e-bine-sa-vezi-mereu-jumatatea-plina se vinde pe bune. Oamenii de la Cărturești nu știu că au și Sefeu din când în când la secția de comics. Probabil nu se așteaptă ca lumea să mai și pună cu japca chestii în raft, nu doar să ia. Ha, ha! Apoi la festivalurile de comics sau pe net, de unde se comandă pe comicsuri.ro, deși noi suținem să își imprime toată lumea exemplarele lor proprii. Sefeu e copyleft forever, oricine poate tipări un nou număr chiar fără să dea de veste. Ar fi interesant să apară același număr pe variante diferite. Să fie haos, nu contează, ideea e să ajungă în casele oamenilor cât mai mult BD românesc.
Și normal, mai e și varianta directă, adică întâlnesc pe cineva căruia îi zic: „Vrei Sefeu?” și după ce zice „Da”, i-o vând, dar asta se întâmplă doar pentru că oamenii sunt amabili și vor să ne sprijine.
linkături primejdioase:
http://sefeu.blogspot.ro/
http://archive.org/details/2doiSefeu
http://archive.org/details/SEFEU3x3
http://www.scribd.com/doc/4254544/sefeo
http://archive.org/details/COAPSE_magazaine
http://archive.org/details/SefeuCinciAdevaraciuni!
De ce? Pentru lipsa de falsitate
Si ce e in gusa e si-n capusa si pe ziduri si fanzinuri!
Si au aNtitudine :wink:* si nu figuri, au boala, nu fandoseala, au de cugetat, nu de stat.
Ei sunt anti-ceva, nu non-ceva. Sunt, la o adica, Anti-School, ci nu No-School.
Ei sunt ei si se reprezinta pe ei, la marea gramada, care nu este nici bucuresteana, nici brasoveana, nici nationala, nici europeana!
Nu spun mai mult decat fac, desi mai mult fac si mai mult tac.
Sunt constienti decat de contemporani sunt cu lumea in care traiesc.
Imi inchipui din ce-am vazut si citit de la ei.Un amanunt: ei fac BD!
Daca aluziile nu sunt destul de clare, legati-va de-aici http://dreamworld.syndicart.net/forum/viewtopic.php?t=421&postdays=0&postorder=asc&start=0
Statement-uri energetice braneaene** pentru americani de genu’ “…vindem toti droguri, facem ceva prostitutie, iar cu banii care raman dupa ce mancam la McDonald’s, putem publica ceva comics romanesc. Apoi le vindem mai pe nimic si banii-i dam pe prezervative” fac parte dintr-o gama de registre underground “de ocazie” – aici e cel din rasa americana Noul York.
SEFEU n-are decat un registru larg, o descarcare publica de “gunoaie” “obosite”. Asumarea libertatii de descarcare este in sine un demers generos.
Adastarea asta putrida degaja miasme de sublimatie. [Nu vanturi (individuale.)]
*Fanzinul lor e facut pe aceleasi criterii simple ca si Sanki; ei au reusit mai mult decat noi, pentru ca au fost o echipa** care, daca ar fi adevarate, n-ar trebui sa fie facute, tocmai in acel context (in fine…!)
Am primit cu incantare (si gratis) COLOSUS 888 de la Akira Lord.
Publicatiile lor nu ma trimit in viitorul artei “contemporane”, in alteritati tulburatoare, in mitice teritorii actuale, in excremitati de indivualitate, nici nu ma ejecteaza in nise de libertate, ele ma ademenesc in baroce cosmaruri energetice, ma cheama in leatul generic al conchistei juvenile pasionale…
Si imi aduc aminte de fanzinareala din anii studentiei mele prelungita in anii altora: imuni la ideologie eram, naivi in credinta noastra, ridicam catedrale de hartie si cerneala pentru o zadarnica mantuire a neamului!Traiam strict in prezentul continuu, eschivand strictetea rutinei, pe care-l treceam sincronic si eliptic, in hrisoave fara sir, de bedea, in ignorarea constienta a viitorului, cel intunecat de-a doua zi sau luminos din postmâinele utopic.
Douazeci si patru de ore de fanzinareala in subsolul Universitatii, langa echivalentul steampunk al imprimantei de astazi, zona libera prin mintea-mi, iata un record si o tentativa de conjurare si conturnare a viitorului care m-ar fi jupuit de pe prezentul viu, palpitant*.Singurul viitor spre care aruncam punti, onirice, peste viitorul programat era… Sefeu’ 😀
Stagnam superb, greu, in noi insine. Scriam si desenam despre ce intampinam minut de minut, ora de ora, parcurs neinteresant politic, ceea ce ne lasa sa rasuflam apolitic si sa ne cunoastem si sa ne agream si sa ne agregam, ca un organism-recif, un Colos senzitiv. Era si este o superba adastare in proiecte fara termen si dospirea fara masura… Debordant!
Construiti-va din greu libertatea si trai-veti-o la greu
*fapt (istoric)
