CRAYONA – atelier de desen

Vizualizare 13 articole - 16 la 28 (din 28 în total)
  • Autor
    Mesaje
  • #4332 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    in fluturarea noastra zglobie pe site-urile SF, ne-am prins in plasa unei intrebari de pe Nautilus: “Este Ion Manolescu un Umberto Eco al României?”

    http://revistanautilus.ro/bd/este-ion-manolescu-un-umberto-eco-al-romaniei/

    Autorul articolului incearca sa sugereze in urma unor comparatii statistice cu pastrarea proportiilor ca raspunsul ar fi: cam da.

    Asa cum am sugerat si eu in intrebarea-ntoarsa logic din titlul postului, eu cred ca Ion Manolescu este un Umberto Eco al Romaniei, asa cum Umberto Eco este un Ion Manolescu al Italiei.

    Sa trecem repede peste… ca aici nu-s bedele

    #4333 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    …si cutreierand campii SF, dam de BEDEA!
    http://fanzin.clubsf.ro/category/grafica/banda-desenata/

    Va rugam sa recititi cu atentie AVERTISMENTUL de mai sus. Sa nu ziceti ca nu v-am spus.

    AUTOAREA:
    “PLOT: Anul este 2055, Cluj – Napoca.
    Ultimii 6 supravieţuitori de pe Pămant, încearcă să oprească o femeie aflată în colaps mintal care a furat o bombă nucleară. Aceştia o urmăresc până la catedrală, unde o încolţesc. Vazându-se încolţită din toate parţile, femeia a cărui nume e Daria, trage cu arma reuşind să ochească unul dintre participanţi. Fără a mai sta pe gânduri, soldaţii pornesc spre scări.
    Ajunşi la faţa locului încearcă să negocieze cu aceasta, dar rezultatul e catastrofal: Daria se aruncă, şi odată cu aruncarea ei in gol, apasă pe buton,declansând bomba atomică.
    Morala acţiunii e că, oricât ne-am strădui, soarta noastră e hotarată de alţii.”

    Notele mele […]: Ultimii sase supravietuitori ai unui cataclism care a lasat in urma radiatii sunt cu totii din Cluj-Napoca si toti apar ca niste soldati bine echipati, inarmati, purtand masti…dintre care pe unul, ‘Misu’, Daria pare sa-l cunoasca.
    Ei o fugaresc pe Daria, o fata ‘nebuna’ care furase o bomba atomica, pana intr-o biserica.
    Din introducere se intelege ca ea trage in soldati, BOOM (onomatopee?) desi in BD n-are nicio arma, si impusca (nu “ocheste”) pe unul dintre ei, desi ea urma sa nimiceasca lumea, adica pe ultimii supravietuitori, care sunt tocmai acesti soldati si ea insasi.
    “Fara a mai sta pe ganduri, soldatii pornesc pe scari » scrie in introducere. In BD e cu totul altfel: soldatii mai palavragesc pret de inca o plansa – ar mai fi posibil sa vorbeasca fara sa gandeasca(3)
    Ajung la ‘colapsata’ care bate campii justificand actiunea ei si cerand iertare parintilor, lui Misu (!) si lui Dumnezeu, si incearca sa o opreasca cu vorba buna!!
    Ea se arunca de pe biserica (!) si declanseaza bomba furata (dar absenta) si iar BOOM si se-alege praful de ceva deja subred (si planeta si bedeaua)

    😥 hai, cu geigeru’ !

    PRIMA PLANSA
    Titlu: O veste neasteptata [care? Nu vom sti pana la sfarsit, ca sa fie clar… de-acum]
    Cluj-Napoca, 2059
    Intr-o lume in pragul sfarsitului, ultimii supravietuitori [“pragul sfarsitului”?? cu 6 barbati supravietuitori din 6 miliarde si o fata cel putin sinucigasa? This is the mother f… load of understatement] …se agata de ultima farama de speranta [care speranta? A supravietuirii lor? a omenirii? Si farama de speranta sa fie femeia? OOPS…sau moartea ei? OUCH]

    De-aici e bine sa ne punem echiopamentul de protectie…

    #4334 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    PLANSA 2
    [Discuta soldatii intre ei – in cele din urma, veti vedea, nu mai conteaza care cu cine:]
    – Tu esti sigur ca e aici? [cui i se adreseaza, daca nu-i spune pe nume?]
    [Ii raspunde unul din spatele lui – o fi, n-o fi cel interpelat, nu se stie:]
    – Cred ca stii deja… […”Dar hai sa-ti mai spun o data: A fugit pe strada. Nu pe acoperisuri sau subteran. A fugit ea pe strada!”] Si apoi s-a indreptat spre capela… Am vazut-o! […”cand a fugit pe strada si cum s-a indreptat spre capela!”]
    [Un al treilea soldat se baga-n vorba, dubitativ si abscons:]
    – Nu putem fi siguri [despre ce? daca a fugit pe strada si s-a indreptat spre capela?], daca nu care cumva a luat bomba E64. [E64, Madre de Dios !!!… dar stati! a luat teribila bomba E64 sau nu?] Trebuie sa o prindem! [de ce? a luat sau nu a luat teribila bomba E64?] Cine stie ce s-ar putea intampla? [daca…ce? Daca a luat-o ? A luat-o?]
    – Dar ce a apucat-o? […sa ia bomba E64? Adica, deci, cum ar veni… a luat-o? Poate ca a luat-o razna?] Din ce motiv a luat-o razna? [aha, am avut dreptate!] Oricare ar fi deznodamantul, sper doar ca vom ajunge la timp! [PRICELESS!! Adica: chiar daca da cu bomba si distruge tot, ceea ce inseamna ca nu ajungem la timp la ea sa o oprim, ori ajungem la timp si o impiedicam sa dea cu bomba, care e tot mai sigur ca a luat-o, eu imi doresc sa ajungem la timp…huh?]
    – Si eu sper la fel! [Asta da, camaraderie! Team-low spirit, team work!] Avem o problema aici [problema cu fata care are bomba E64, nu?] si trebuie sa o rezolvam cat mai repede […s-o impiedice pe fata sa dea cu bomba, carevasazica] . Stiu doar ca daca va detona bomba specia umana va disparea! [el stie una si buna! dar pentru a ucide 7 oameni aflati in proximitate e suficienta si o grenada]
    – Nici nu vreau sa ma gandesc. […”ca o sa murim cu totii”]. Nu putem sa vorbim despre altceva? [oare despre ce ai putea discuta cand incerci sa eviti desvarsirea Apocalipsei??] Am un morcov legat de chestiile astea. [???…a zis “morcov”?? “legat”?? ce chestii ?? Deja a schimbat subiectul?]
    INTRE TIMP… [ia sa vedem ce s-a petrecut intre timp! Si o vedem pe fata care ii priveste de sus – de la o fereastra?:]
    – V-am asteptat baieti! [deci… intre timp ea… repeta intruna “V-am asteptat baieti”?? Corect ar fi : “IN ACEST TIMP/MOMENT”]
    [Inapoi la “baieti”:]

    – Baieti, sa va asteptati la orice! [si noi !] Sa fiti cu ochii in patru!
    – Sa traiti, sefu’! [ierarhia, pana in ultima clipa!]
    – Ba da, [huh?] dar [!] trebuie sa ne asumam riscul [ce risc??]! pe mine ma ia cu fiori [trebuia sa vorbeasca despre altceva, nu?], faptul ca trebuie sa […asa…trebuie sa…?] stam aproape de locul asta [poftim? nu era vorba aici de amenintarea declansarii teribilei bombe E65*??]. Radiatiile sunt foarte puternice [ahaa… de-aia mastile si echipamnetul ala greoi militar de protectie!!] si riscam sa patim ceva grav [mai grav decat explozia unei bome atomice??] daca mai stam mult… […adica sa fuga de eventuala explozie atomica cat mai repede si cat mai departe??]
    – Am un presentiment urat legat de chestia asta! [asta are un 7-lea simt, sau ceva! cel putin unul mai mult decat noi] Nu simti si tu chestia asta? [intreaba numai-el-stie-pe-cine]

    to be continued 😯

    *E64, pardon; E65 este pentru urmatoarea apocalipsa

    #4335 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    PLANSA 3
    [Stati asa!! Dar daca nivelul de radiatii in locul acela este foarte ridicat, de unde si echipamentul lor de protectie, atunci fata… fata de ce nu poarta nicio protectie, ca sa zic asa? e mutanta sau e sortita unei pieiri inerente – si d’aia vrea ea sa moara si capra vecinului si vecinul cu aceeasi ocazie?!
    In ambele cazuri, ea nu mai reprezinta nici “o ultima farama de speranta” (de perpetuare a speciei)… Atunci ce era “ultima farama de speranta” pentru cei sase barbati?? Tot n-am aflat. Mister…
    Sa mergem mai departe cu un…]

    BOOM!
    [Deja explozia atomica?? Ah, nu! Soldatii sunt teferi, cu exceptia unuia. Impuscat? Da, asta o stim din introducerea-rezumat, nu din aceasta plansa. Urmeaza imagini dinamice, cu ordine militaresti. Action!!]
    – Nu mai misca nimeni! Pozitia broasca! Acum!
    – Anton!!! Ce naiba? Suntem atacati!
    – Sefu’, sefu’, suntem atacati! Ce facem?
    – Kutsche, pazeste-ne spatele! Georgescu, vezi starea lui Anton! Fiecare sa fie pregatit. Intram in lupta!
    – Sefu’, cred ca am vazut-o! E sus pe acoperis! Da, e acolo!
    – Anton, ma auzi? Spune ceva!!! Anton!?
    – Uite-o! E ea!
    – Receptionat, sefu’!
    – Georgescu, Mic stai cu Anton! Restul, veniti cu mine!
    – Pe locuri, fiti gata… Start! Nu va opriti!
    [Fara comentarii]

    Va continua pana la :mrgreen: terminare

    #4336 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    PLANSA 4
    [Actiunea comandoului continua, precisa, dramatica:]
    – Am un presentiment urat legat de asta… [e acelasi din PLANSA 2 care are un presentiment? Atunci de ce tine sa o mai zica si in PLANSA 4? Si daca nu e acelasi, inseamna ca nu-l auzise pe cel care o spusese din PLANSA 2 ]
    – Cand ajungem la ea, pur si simplu am sa o omor! [tensiunea creste; solutia eliminarii fizice devine stringenta] A luat-o complet razna! [fata e si mai “dusa”! dar ce facuse pentru a-l face pe soldat sa se exprime astfel?]
    – Sa mergem, soldati! Timpul inseamna vieti! [Tare si asta! Inclinam sa cred ca e invers]
    – Am ajuns!
    [Daria:]
    – V-am asteptat!
    – V-am asteptat! [replica dublata in ochelarii unui soldat , una de fiecare lentila, in care se vede fata dar si bula cu replica ei, ca si cum ea ar tine un carton decupat sub forma de bula pe care scrisese ea insasi replica asta; mda, hai sa zicem ca este o conventie BD]
    – La naiba! [exclama ochelaristul, el stie de ce]
    – E ciudat cum noi am ajuns ultimii oameni de pe Pamant? [Intr-adevar! Si ‘ciudat’, din nou, e putin spus ! Urmeaza sa si raspunda? Ce tare!!] Zambesc cand ma gandesc ce soarta avem! [Cinism? ce suspans! Tensiunea creste brusc]
    – Daria! Lasa bomba jos si hai sa vorbim! [de unde s-o lase jos? ca nu e niciunde!] De ce vrei sa distrugi tot ce am construit pana acum? [ce sa distruga? Biserica? Orasul mai era in picioare? Fusese un cataclism planetar, pentru Dumnezeu!?]
    [Daria:]

    – Pentru ca umanitatea nu merita o a doua sansa! [CE SANSA? Mai ramasesera 6 barbati si o fata mutanta sau muribunda din cauza radiatiilor si inca si nebuna – dar ce mai conta asta!?] am avut o gramada [stive!] de oportunitati […sa ce? Si cand, inainte de cataclism sau dupa?] si nu am reusit! Nu mai conteaza! [CE nu mai conteaza?]
    – Daria, ce crezi ca faci? [Buna intrebare!]
    – Daria…
    [Daria:]
    – Imi pare rau! [DE CE?]
    – Totul se va sfarsi! nu incercati sa ma opriti! [=rugaminte? amenintare?]

    PLANSA 5
    – Daria, da-mi detonatorul! Promit sa nu iti fac nimic! [… aici, cu fraza asta se atinge neantul]
    – Daria, asculta-l pe Misu! [aha, Misu? Daria il stie pe Misu? Dar nu-l poate recunoaste pentru ca toti au masti!! 😉 ]
    [Daria:]

    – Doamne, iarta-ma! [Daria ii distruge creatia, lumea, pe ea insasi si pe toti semenii ei, si-i cere Lui iertare?! Doamne, pazeste-ne]

    – Imi pare rau! [asa…in general si-n concluzie]
    NU!
    [Daria:]
    – Mama, tata, Misu [ahaaa, Misu!… 😮 Who the fuck is Misu?], va iubesc! [sunt morti, for God’s sake!!]
    – Adio! [CUI??]

    #4337 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    PLANSA 6
    BOOM
    The End?
    [Dubitatie? 😕 Va fi o continuare, de exemplu, cu aparitia altei specii inteligente, mult mai inteligente? Astia de pana acum nici nu meritau sa mai traiasca :mrgreen: ]

    Cum era morala? “Oricât ne-am strădui, soarta noastră e hotarată de alţii.”

    Paracurgerea dialogica a pseudoargumentatiei si metaforarea intertzesaturii candide… a lucrarii “O veste neasteptata”, in emfatica haituire a emotivelor, este suficient sa credem ca nu sunt stradanii zadarnice, ba 💡 dimpotriva*…

    *o veste neasteptata, eh?

    PS Sarisem pste PLANSA 4; am remediat imediat 🙂

    #4338 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    Am avut o pauza, ati observat?

    Hazardul face sa fi dat peste un alt blog de “comics & illustrations”, of course, ALEXANDRA GAVRILA.
    A fost o ezitare nejustificata dat fiind ca prezenta feminina in “blogosfera” BD este notabila, usor majoritara.

    Lucrarea BD, si de data asta apocalaptica si post-apocaliptica (…) este “Haat-Raz”, sase pagini cu un lay-out deosebit: nu rectangular, si circular. A aparut, ca un prim motiv de mandrie, in ultima editie Hardcomics: “The Book of George”, naturally.

    Textul, ca relatarea unui vis, insoteste colajul de imagini realizate in tehnici mixte, fara niciun efect contrapunctic, niciun decalaj semnificativ, nicio tensiune narativa… Imaginile sunt doar ilustrative intr-o oarecare masura, prin profuziunea hasurilor si invalmaseala elementelor putin elaborate. Text enuntiativ, desen decorativ.
    Plasarea textului in casete translucide strica impresia “artistica”

    1.
    After the great explosion which
    determined the outcome of the war,
    the conquering race moved
    into the heart of
    HAAT-RAZ [titlu]l

    2.
    Artificial suns, like eyes,
    now guard its streets and its people.
    Most of the time their iris is closed.
    …but when it opens up…

    3.
    …they send out waves,
    causing morphological changes in the inhabitants of Haat-Raz.
    The first of these changes is the
    destruction of the newborn’s exoskeleton.
    This will allow their body to grow.
    Only the eyes remain covered and prot(ected)

    4.
    Later, a second change takes place. This time, the “shield” covering
    the eyes falls apart, allowing them to see the world around…

    5.
    …as the living organism that it is.

    6.
    The third change they go through adds their particles to the dust
    covering the planet, leaving room for the next generation.

    Daca a fost publicata, inseamna ca asta e tot.
    Rezumam:
    O explozie “decisiva” pune capat unui razboi rasial, iar invingatorii se refugiaza intr-un oras-incubator (al cui?) vegheat de ochi artificiali (…?) care se deschid doar pentru a distruge exoscheletul nou-nascutilor (din rasa invingatorilor, desigur, ca singurii locuitori) eliberand corpul pentru a se dezvolta, dar nu si ochii lor, care se deschid mai tarziu, pentru a vedea lumea in care au crescut… care e ca un organism (??)
    Ultima schimbare este atomizarea lor in praful de pe strazi, pentru a face loc urmatoarei generatii – n-ar fi trebuit ca ei sa fie noua generatie?
    Ciudata rasa!

    Cel de-al doilea prilej de mandrie este citarea intr-un articol din GQ Magazine, editia franceza:
    “Una din ultimele senzatii de la ultimul festival de la Angouleme a fost descoperirea cartii The Book of George, antologie [culegere] de BD romanesti publicate in engleza. Ansamblul este inegal, dar comporta momente frumoase de grafism pur si cateva frumoase constructii vizuale, cum sunt paginile Alexandrei Gavrila si Maria Guta. Sa speram ca un editor francez va avea buna si curajoasa idee de a le traduce.”

    Scurtul articolul din care am extras referirea la Romania a aparut intr-o revista glossy pentru barbati.
    Asa cum mai apar si pe la noi in presa, dar repetand aceleasi poncifuri si nefacand niciun fel de apreciere critica.
    Autorul acestor randuri, dupa rasfoirea unui album “cu de toate”, retine, in cele din urma, cateva momente de grafism pur si frumoase constructii vizuale.
    Eu am si citit, ca stiu engleza, pentru ca-s roman :mrgreen:

    #4339 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    Roadele activitatii in acest atelier BD vor fi postate in blogul dedicat http://cluj-comics-club.blogspot.com/
    Alexandra, Andra (despre care am vorbit mai sus BOOM!), Cristina, Adrian…

    1. Alexandra spune o poveste SF zglobie, cu doua surori care-i iau tatalui lor o telecomanda-minune (a tehnicii) pe care o lasase nesupravegheata Device-ul le permite fetelor sa se deplaseze instantaneu (teleporteze, cam asa) in spatiu (din oras intr-o padure) si in timp (judecand dupa coltii tigrului… cu final fericit, in bratele parintelui care le iarta. Cam atat.

    Ramane doar placerea de a desena un oras usor futurist, doua fete sturlubatice, niste caprioare, un tigru fioros, urmariri, caderi in si din casete care nu rezista in picioare acestei juvenile vanzoleli 😀

    O joaca nebuna cu casetele, super-dinamism manga gen, o compozitie in clepsidra interesanta…

    #4340 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    Dupa o poveste (dezlanata si poticnita) apocaliptica a unei fete, iat-o si pe Cristina, cu o poveste (…) teribilista, usor scabroasa – in fapt pe o linie fashionabila a esteticii uratului promovata de o “aripa” vestica a animatiei si una estica a undergroundului comico-stradal…
    A.
    1: ”Rutina, un cuib al celor mai periculosi oameni in viata”. [un penitenciar cu numele Rutina este un cuib de oameni perculosi vii]
    2. Un gardian urla la altul. Plansa de inceput are numai voce din off si trei CLIKuri din ultima caseta
    3. Doi pereti cu cate o sageata spre stanga si una (ghicim) spre dreapta: ”Inchisoarea este impartita in 2 parti. Aripa de Vest este ocupata de infractori de duzina…*” [sugestie: Inchisoarea este impartita in doua aripi….]
    4. Un culoar spre o usa cu o incuietoare imensa: ”Cea estica duce spre sectiunea celor condamnati pe viata.*”
    5. Silueata unui gardian in cadrul luminos al usii deschise si text care pare sa continue textul din insertul din caseta 3 de care este legat grafic: ”… Criminali, violatori, pedofili, asasini, hoti… toate scursorile acestei tari.*” Criminali, in general, sau in sensul de… asasini? Acestia ar fi ”infractorii de duzina”?? Atunci, ceilalti ar fi din categoria criminali (in general) “in serie”??
    O sugestie: ”…scursorile societatii” si nu ale tarii. In ce aripa suntem aici, totusi?
    6. Intuneric si o bula cu semnul intrebarii – unde e intuneric, cine se mira? Incaperea in care intra gardianul este luminata!
    7. O mana care apasa insistent pe un comutator.
    *Inserturi (captions) cu text negativ

    B.
    1. Un bec aprins.
    2. Un sobolan pe un culoar. Asadar incaperea in care intrase gardianul, era un culoar – ba luminat, ba intunecat…
    3. Doua deschizaturi in usi cu zabrele, intre ele un insert ”negativ”: ”Infractorii [care?] sunt deseori redirectionati catre alte inchisori, fiindca aripa [care?] este plina ochi. Totusi…”
    4. Usa unei celule spre care se indreapta patru sageti: ”Mai exista un SINGUR pat neocupat in celula 13…”
    5. ”Dar nu pentru mult timp…” Gardianul gras, cu dinti rari bate cu bulanul in usa: ”Hai, scarba, trezeste-te!”

    C.
    1. ”ZZZ” un pat, un perete cu un poster porno, un detinut culcat: ”Mai lasa-ma naibii sa dorm…”
    2. Acelasi ”Sa vina…”
    3. Acelasi ”O sa-i arat eu cine face regulile pe aici…”
    4. Aceaste sunt replici la ceea ce zice capul imens al gardianului cu dinti stricati si rari care da buzna (grafic) peste aceste casete: ”Ti s-a terminat cu binele. Maine iti ajunge colegul de camera!” si mai departe ”Nu prea cred. Se spune ca e printre cei mai feroce criminali in viata. Are peste 100 de victime la activ.”
    5. Plan detaliu pe detinut: ”Gulp”
    6. Silueta gardianului printre zabrele si un ziar care cade greu in celula: “Tine ziarul!”

    D.
    1. Detinutul citeste ziarul: ”Sursele spun ca mai fusese inchis in nenumarate inchisori, insa reusea sa evadeze de fiecare data. Acesta obisnuia sa-si puna colegul de celula sa-i sape un tunel pana afara, dupa care il ucidea cu salbaticie.” Probabil, ca sa nu evadeze si el? Sau precum cruzii nobili care-i ucideau pe fauritorii de locasurilor de cult, pentru a nu mai putea ridica si pentru altii asemenea minunatii arhitectonice? Gand: ”Asta as putea fi eu…” Continua sa citeasca: ”Cei care refuzau sa-l ajute, era torturat cateva saptamani, pana cand nefericitul se sinucidea” Un alt exemplu de cruzime aberanta.
    2. Detinutul privind ingrozit pe ferestruica cu zabrele din usa.
    3. Gardianul burtos atipit cu bale la gura, usa celulei 13, de unde razbate: ”Nu se poate! Nu-mi faceti asta! Mutati-ma in camera de izolare… pentru totdeauna! Sefu’, m-auzi?!” Din radioul de pe masa gardianului, unde se mai afla un Playboy si un Hustler se aude ”Alejandro”
    4.
    1-2-3 casete cu silueta detinutului care nu-si gaseste linistea – sugestive.
    4. Ochii detinutului in care vedem ingrijorarea si usa celulei prin care razbate vocea gardianului: ”Mai avem un singur loc pentru tine… O sa-ti placa aici la 13”, care i se adreseaza probabil noului detinut deosebit de periculos, a carui bula contine puncte de suspensie: “…” [un mutulica sau ce? care e rostul acestei bule?]
    5-6-7-8-9: succesiune de detalii ale fetei ingrozite a detinutului in planuri tot mai apropiate intercalate cu usa celulei care se deschide, dincolo de care apare o silueta – expresivitate, tensiune
    9. plan general cu interiorul celulei, in care detinutul zace mort, chiar foarte mort pentru ca are un ochi (ochii) in X + bula lui…(???) cu un cap cu ochii in X! Un doctor il examineaza: ”?”, gardianul se scarpina la ceafa si noul detinut extrem de violent cu aceleasi puncte de suspensie, dar de data asta intr-o bula de gandire – o piticanie cretinoida (limba atarnand).

    Concluzia: PRESA, daca nu MINTE, EXAGEREAZA, si este in ambele cazuri DESTABILIZATOARE si, indirect, CRIMINALA.

    Sunt realizari specifice si eficiente aici, dar constat aceeasi neglijare a povestii: o banda desenata nu incepe cu “Hai sa desenam!” ci cu “Hai sa scriem o poveste!”
    A face o banda desenata presupune chef de a desena, dar desenatul pe banda nu povesteste neaparat ceva interesant, ci, in cel mai bun caz, o banalitate de o maniera interesanta.

    #4341 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    Adrian ne povesteste in patru planse despre niste dinozauri din trei regiuni ale tarii care gandesc* (…) putin dar asemanator, numai ca anagramat: ABL, LAB, BLA… Si pe urma mai e un telefon distrus si… deodata un telefon suna!
    Si niste chestii de LAB-uri, de BLA-uri si ABL-uri purced incotrova… si e deodata un deal pe care e o ceva ca o casa si-apoi se strang gandurile cu BLA-urile si ABL-urile si LAB-urile , dupa care dintr-o galceava nebuloasa de astfel de ganduri rabufneste unul mare si unificator, anagrama lipsa cum ar veni treaba: ALB! si dupa aia e o caseta insert cu niste celule… ca oua de broasca, ceva…

    Cred ca Adrian aranid ia rand a riand draina-nadira.

    *ganduri, judecand dupa forma bulelor. Sa fie totusi sunete emise de arhaicele soparle? Confuzia dintre balonasele “de gandit” si bulele “de vorbit” cu apendicul specific atarnand indicativ este, vai, frecventa!

    #4342 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    Mihaela relateaza o misiune clujeana pe Luna*, tema etno-folclorizanta inepuizabila, cu radacini in snoava populara si, mai incoace, in galma comica din sefeul vag disident din anii 80.
    A existat si un juvetodrom la Cap Caracal, de pilda 😀

    Simpatic jargonul NASArdelean, mai ales pentru un oltean!
    In poveste, cei doi astronauci ajung pe Luna, unde se poate respira, unde americanii au ascuns, intr-un crater, aparatura electrica, din care eroii astrali iau acasa cat incape in galeata cosmica… Si asa incepe exodul spre Luna!

    Graiul si culorile inveselesc o poveste bizara in cele din urma – or fi sensuri ascunse regionale care ne scapa pe-aici (pe jos)?

    Maniera de redare a expresiilor personajelor pare imprumutata si fortata pe un grafism personal care promite altceva.

    * “prima racheta romaneasca spre Luna”, evident 😉

    #4343 Răspunde
    Sanki
    Participant

    A fost un atelier BD in aer liber…

    Banda Desenata Craioveana are un ADN mehedintean si o experienta mehedinteana marcanta: Valentin Iordache, “obiectivul” deplasarii de la Craiova la Orsova, este severinean, Cristian Ciomu si Viorel Pirligras sunt nascuti in Severin, iar Marian Mirescu, un navetist decenial intre Craiova si…
    Mai bine cititi articolul din INDISCRET:
    http://www.indiscret.ro/307/reportaj/9625/bd-pe-malul-dunarii.html

    OBIECTIVUL a fost atins: “Exista!”

    #4344 Răspunde
    Sanki
    Participant

    Banda desenată craioveană s-a reunit la Orşova!



    BD pe malul Dunării
    de V. Mehedinţeanu

    Cunoscut în ţară şi peste hotare sub titulatura de „Banda desenată craioveană”, nucleul de desenatori format din Marian Mirescu, Cristian Ciomu şi Viorel Pîrligras a reîntregit formaţia acasă la cel de-al patrulea „muşchetar” – autorul Valentin Iordache, stabilit de ani buni la Orşova.

    Este greu de crezut că de la înfiinţarea neoficială a grupului au trecut aproape 30 de ani. Colective sau individuale, realizările desenatorilor nu au trecut neobservate nici chiar în vremurile tulburi ale culturii româneşti, sub steagul roşu al partidului unic. De la fanzine la limita legalităţii, alunecări în publicaţii cu orientări „exotice” – suplimente ale teatrelor sau reviste studenţeşti – , până la expoziţii sau saloane naţionale şi internaţionale, banda desenată craioveană are deja o istorie marcată în multiple rânduri de Dodo Niţă, biograful grupului.

    Un mic creionaj
    Probabil că numitorul comun al grupului a fost revista „Pif”, pe care desenatorii au savurat-o cu aceeaşi pasiune în copilărie. Marian Mirescu păstrează şi acum în memorie gustul portocalelor pe fundalul vizual al aventurilor lui Rahan. Anii de navetă ca profesor de franceză în comuna Stângăceaua – Mehedinţi i-au aţâţat pasiunea şi dorinţa de evadare în poveştile casetate. Revistele, atelierele BD, presa (este unul din fondatorii Gazetei de Sud) au venit apoi ca o evoluţie firească, culminând cu marele premiu la ediţia 2009 a manifestării International Comics Festival din Belgrad, Serbia, premiu obţinut împreună cu Cristian Ioan Păcurariu din Cugir.
    Cristian Ciomu a debutat în bandă desenată de pe băncile şcolii, publicând şi obţinând şi distincţii la revistele pentru copii ale vremii. Statutul de arhitect obţinut mai târziu i-a alimentat în continuare pasiunea împărţită între desen şi muzică – fost membru al unor grupuri legendare de rock precum „Basorelief” şi „Opus 1,61”, dar şi fondator al renumitelor „Răscruciuri” din Bănie.
    Viorel Pîrligras a consumat mai multe mii de sticluţe de tuş, din copilărie până în prezent, publicând benzi desenate aproape în toată presa, de la publicaţiile SF până la cele muzicale, de la cotidiene până la reviste de divertisment sau culturale. Acolo unde nu a găsit spaţiu publicistic, l-a înfiinţat prin numeroase reviste. Şi mai are încă poveşti desenate de sertar! Este recordmanul naţional la categoria stripuri (poveşti în trei casete): peste 4.000 de gaguri ale căţeluşului Oscar, publicate zilnic timp de 14 ani.
    Ultimul, dar nu cel din urmă, Valentin Iordache, profesorul care îi învaţă pe copiii din Orşova limba franceză prin benzi desenate, se apropie cel mai mult, în viaţa sa de zi cu zi, de un personaj BD. Este autor a nenumărate benzi publicate de-a lungul vremii, dar mai ales al marcantei serii a anilor 90 – „Le Mitocain Roumain”, din „Academia Caţavencu”.

    Pete de culoare în banda desenată
    La întâlnirea de sâmbătă a participat şi un „alien”, venit tocmai de pe malul sârbesc. Dragan Predic este un mare iubitor al benzii desenate, care trăieşte la Davidovac, o mică localitate situată între Kladovo şi Porţile-de-Fier. Şi-a încercat norocul şi ca desenator, dar a renunţat în favoarea activităţii de animator în domeniu. Membru al multor asociaţii, de-a lungul vremii: Klub Devete umetnosti din Ljubljana (Slovenia), Udruzenje za promociju i produkciju stripa-UPPS (Belgrad) şi Svet stripa (Kragujevac). Scrie, traduce, ia interviuri în lumea BD şi este principalul promotor al benzii desenate româneşti în Serbia – în 2008, la salonul BD din Leskovac, precum şi autor al mai multor articole în „Think Tank”. În „Strip Pressing” din iunie anul trecut, a publicat un larg interviu cu Marian Mirescu. I-a făcut o deosebită plăcere să petreacă o zi alături de banda desenată craioveană, întreţinându-se cu desenatorii în limba… vlahă.

    Tuşe în tuş negru
    Banda desenată românească este astăzi o artă de nişă. „Seceta” ideologică din anii 80 şi dezvoltarea empirică din anii 90, la care s-au adăugat produsele concurente – cinema, internet, jocurile pc, precum şi numeroase crize financiare şi sociale, au dus la marginalizarea acestui gen. La ora actuală nu există o revistă naţională sau locală de benzi desenate, iar apariţia cărţilor BD este doar ocazională. România nu are profesionişti care să trăiască de pe urma creaţiilor lor.
    Spre comparaţie, Serbia are cca 10 reviste – săptămânale, lunare sau trimestriale. Anual apar peste 50 de albume BD, iar având în vedere că în Serbia pătrund şi cele din Croaţia, numărul lor este mult mai mare. Catalogul apariţiilor BD în Serbia cuprinde, de-a lungul vremii, mii de titluri.
    Chestie de… bule
    Evident, chiar dacă nu este foarte populară, banda desenată nu este nicidecum pe moarte. Editura Adevărul tocmai a terminat o „aventură” îndrăzneaţă, publicând timp de 56 de săptămâni seria „Rahan” în limba română. Elegantul şi cuprinzătorul volum al „Istoriei Benzii Desenate Româneşti” a fost unul din evenimentele editoriale ale anului trecut, iar Institutul Cultural Român a realizat un grandios salon internaţional BD care a devenit apoi itinerant prin lume, începând cu continentul american. O importantă editură bucureşteană se interesează de editarea benzilor desenate japoneze cunoscute sub denumirea de „manga”, iar fanzinele există în continuare, în tiraje mici, dar profesionist realizate. Se evidenţiază „AH, BD” şi „Sanki”. Unde apar ele? Unde altundeva decât în Craiova, patria benzii desenate româneşti!
    Viitorul se creionează încurajator.

    Un strip real
    Dragan Predic, ajuns în Drobeta Turnu-Severin după o îndelungată aşteptare la vama română, a intrat într-o librărie din centrul urbei mehedinţene. „Aveţi cărţi de benzi desenate?”, a întrebat el politicos vânzătoarea. „Nu, dar duceţi-vă la chinezi, i-a răspuns aceasta. Ăia fac de toate!”

Vizualizare 13 articole - 16 la 28 (din 28 în total)
Răspunde la: Răspuns #4336 în CRAYONA – atelier de desen
Informația ta: