- Acest subiect are 43 de răspunsuri, 9 opinii și a fost actualizat ultima dată acum 2 ani, 4 luni de _Maxim.
-
AutorMesaje
-
_MaximParticipant
…iar S.U.A. sa devina C.S.I.A.
Comunitatea Independenta a Statelor Americii.Vom dezvolta tema pentru almanahul Science Fiction din aceasta iarna.
Orice contributie (“raspuns” la intrebare) este binevenita!
DE CE ne plac supereroii?SankiParticipant“Considerat clown adevarat intre bufoni,
Inteligent ca Superman,
Imi trag chilotii peste pantaloni”
(Ombladon, Cel mai prost din curtea scolii)Supereroii (“clasici”?) sunt creatiile razbunatoare ale marginalizatilor “din curtea scolii”!
_MaximParticipantDe ce ne plac supereroii?
Fascinatia cu puterile supranaturale la fiintele umane are o istorie foarte veche. Ea nu a fost numai o imaginatie in mintea oamenilor sau pur si simplu o dorinta de miraculos. Unii indivizi ai speciei au manifestat calitati exceptionale fizice si spirituale inca din vremuri imemoriale si nu de putine ori puterea de a performa chiar miracole. Cine n-a auzit de yoghinii care merg pe apa, zboara prin aer, trec prin ziduri sau devini invizibili? Cum au reusit aceste performante? Yoghinii nu s-au nascut cu aceste abilitati dar ei afirma ca oricine se supune unui antrenament riguros si este plin de compasiune catre semeni reuseste sa-si redescopere in adancul fiintei sale un izvor nebanuit de energii latente. Poate de aceea ne plac supereroii…cine stie, poate intr-o buna zi vom deveni cu totii mutanti, facand echipa cu Superman sau X-Men, sau chiar cu supereroii
nostri localnici…ce-ati zice de Ochila, Gerila sau Pasari Lati Lungila?
Sandu Florea
New York_MaximParticipantDar eroul lui V for Vendetta, este el un supererou?
Unul care are inca o viata… in realitate?
Este el placut, sau doar folosit?Alan Moore da masca jos:
Alan Moore – meet the man behind the protest mask
From Wall St to Athens and Occupy sit-ins worldwide, protesters are wearing masks inspired by V for Vendetta. Here, its author discusses why his avenging hero has such potency today
The comic-book writer Alan Moore is not usually surprised when his creations find a life for themselves away from the printed page. Strips he penned in the 1980s and 90s have been fed through the Hollywood patty-maker, never to his great satisfaction, resulting in both critical hits and terrible flops; fads for T-shirts, badges and shouted slogans have emerged from characters and conceits he has dreamed up for titles such as Watchmen and From Hell. “I suppose I’ve gotten used to the fact,” says the 58-year-old, “that some of my fictions percolate out into the material world.”But Moore has been caught off-guard in recent years, and particularly in 2011, by the inescapable presence of a certain mask being worn at protests around the world. A sallow, smirking likeness of Guy Fawkes – created by Moore and the artist David Lloyd for their 1982 series V for Vendetta. It has a confused lineage, this mask: the plastic replica that thousands of demonstrators have been wearing is actually a bit of tie-in merchandise from the film version of V for Vendetta, a Joel Silver production made (quite badly) in 2006. Nevertheless, at the disparate Occupy sit-ins this year – in New York, Moscow, Rio, Rome and elsewhere – as well as the repeated anti-government actions in Athens and the gatherings outside G20 and G8 conferences in London and L’Aquila in 2009, the V for Vendetta mask has been a fixture. Julian Assange recently stepped out wearing one, and last week there was a sort of official embalmment of the mask as a symbol of popular feeling when Shepard Fairey altered his famous “Hope” image of Barack Obama to portray a protester wearing one.
It all comes back to Moore – a private man with knotty greying hair and a magnificent beard, who prefers to live without an internet connection and who has not had a working telly for months “on an obscure point of principle” about the digital signal in his hometown of Northampton. He has never yet properly commented on the Vendetta mask phenomenon, and speaking on the phone from his home, Moore seems variously baffled, tickled, roused and quite pleased that his creation has become such a prominent emblem of modern activism.
“I suppose when I was writing V for Vendetta I would in my secret heart of hearts have thought: wouldn’t it be great if these ideas actually made an impact? So when you start to see that idle fantasy intrude on the regular world… It’s peculiar. It feels like a character I created 30 years ago has somehow escaped the realm of fiction.”
V for Vendetta tells of a future Britain (actually 1997, nearly two decades into the future when Moore wrote it) under the heel of a dictatorship. The population are depressed and doing little to help themselves. Enter Evey, an orphan, and V, a costumed vigilante who takes an interest in her. Over 38 chapters, each titled with a word beginning with “V”, we follow the brutal, loquacious antihero and his apprentice as they torment the ruling powers with acts of violent resistance. Throughout, V wears a mask that he never removes: bleached skin and rosy cheeks, pencil beard, eyes half shut above an inscrutable grin. You’ve probably come to know it well.
“That smile is so haunting,” says Moore. “I tried to use the cryptic nature of it to dramatic effect. We could show a picture of the character just standing there, silently, with an expression that could have been pleasant, breezy or more sinister.” As well as the mask, Occupy protesters have taken up as a marrying slogan “We are the 99%”; a reference, originally, to American dissatisfaction with the richest 1% of the US population having such vast control over the country. “And when you’ve got a sea of V masks, I suppose it makes the protesters appear to be almost a single organism – this “99%” we hear so much about. That in itself is formidable. I can see why the protesters have taken to it.”
Moore first noticed the masks being worn by members of the Anonymous group, “bothering Scientologists halfway down Tottenham Court Road” in 2008. It was a demonstration by the online collective against alleged attempts to censor a YouTube video. “I could see the sense of wearing a mask when you were going up against a notoriously litigious outfit like the Church of Scientology.”
But with the mask’s growing popularity, Moore has come to see its appeal as about something more than identity-shielding. “It turns protests into performances. The mask is very operatic; it creates a sense of romance and drama. I mean, protesting, protest marches, they can be very demanding, very gruelling. They can be quite dismal. They’re things that have to be done, but that doesn’t necessarily mean that they’re tremendously enjoyable – whereas actually, they should be.”
At one point in V for Vendetta, V lectures Evey about the importance of melodrama in a resistance effort. Says Moore: “I think it’s appropriate that this generation of protesters have made their rebellion into something the public at large can engage with more readily than with half-hearted chants, with that traditional, downtrodden sort of British protest. These people look like they’re having a good time. And that sends out a tremendous message.”
It is an irony noted with relish by critics of the protests – one also glumly acknowledged by many of the protesters – that the purchase of so many Vendetta masks has become a lucrative little side-earner for Time Warner, the media company that owns the rights to Moore’s creation. Efforts have been made to avoid feeding the conglomerate more cash, the Anonymous group reportedly starting to import masks direct from factories in China to circumvent corporate pockets; last year, demonstrators at a “Free Julian Assange” event in Madrid wore cardboard replicas, apparently self-made. But more than 100,000 of the £4-£7 masks sell every year, according to the manufacturers, with a cut always going to Time Warner. Does that irk Moore?
“I find it comical, watching Time Warner try to walk this precarious tightrope.” Through contacts in the comics industry, he explains, he has heard that boosted sales of the masks have become a troubling issue for the company. “It’s a bit embarrassing to be a corporation that seems to be profiting from an anti-corporate protest. It’s not really anything that they want to be associated with. And yet they really don’t like turning down money – it goes against all of their instincts.” Moore chuckles. “I find it more funny than irksome.”
He has a tricky relationship with Time Warner, umbrella company to both DC Comics, which published V for Vendetta in its graphic novel form, and Warner Brothers, the studio behind the big-screen version. Like many of us, Moore thought the 2003 film made out of his late 90s comic strip The League of Extraordinary Gentlemen a great failure, and by the time V for Vendetta had been adapted for the screen, in 2006, he wanted his name removed from the credits; perhaps even from future editions of the graphic novel too. At the time an interviewer asked Moore if he might be “throwing out the baby with the bathwater”, and he gave the sort of strolling, storyteller’s response that ought to be laminated and distributed to any artist uncertain about giving over their creations to Hollywood. “Well, I don’t own the baby any more,” said Moore. “During a drunken night it turned out that I’d sold it to the Gypsies and they had turned my baby to a life of prostitution. Occasionally they would send me glossy pictures of my child as she now was, and they would very, very kindly send me a cut of the earnings…”
Today, when we speak, there is still for Moore “a cloud of bitterness” that surrounds V for Vendetta. But with its revival in the context of contemporary protest he has been able to return to the story, drawing cautious pleasure from it for the first time in years. “I don’t have a copy of the book around the place, but with the mask everywhere it’s made me think back to the work itself, try to figure out why this has lodged in the public imagination.”
He sees parallels between the dystopia predicted in the story and the world today. The book foretold the prevalence of CCTV cameras on city streets, for instance; and Moore takes a particular satisfaction in a strand of the plot that seemed to anticipate the sort of internet-based dissent that has made groups such as Anonymous and Assange’s WikiLeaks such major agents of protest. “The reason V’s fictional crusade against the state is ultimately successful is that the state, in V for Vendetta, relies upon a centralised computer network which he has been able to hack. Not an obvious idea in 1981, but it struck me as the sort of thing that might be down the line.” Moore is not computer-literate. “This was just something I made up because I thought it would make an interesting adventure story. Thirty years go by and you find yourself living it.”
He is careful to point out that “I have no particular connection or claim to what [the protesters] are doing, nor am I suggesting that these people are fans of mine, or of V for Vendetta.” Ultimately, use of the mask may be down to the simple fact that “it’s cool-looking. I’m not trying to make a proprietorial statement.”
He is also aware of how badly things can go wrong when a fiction of his spreads too far from source. Last year, an unhinged man in Florida went on a shooting spree in a school, spray-painting a “V” symbol on the wall (matching a symbol that appears in the comic and film incarnations of V for Vendetta) before killing himself. “A horrible, pointless episode,” says Moore. “So there’s always… Now I didn’t feel responsible, but…” He does not finish the thought, but trusts the V mask will remain an essentially peaceful tool of protest. “At the moment, the demonstrators seem to me to be making clearly moral moves, protesting against the ridiculous state that our banks and corporations and political leaders have brought us to.”
David Lloyd, V for Vendetta’s co-creator, has admitted going along to a demo in New York to see the masks in use. The extent of Moore’s own activism has been “a good moan in the local pub”; he does not see himself donning a mask (“Be a bit weird, wouldn’t it?”). But his sympathies are with the protesters, and there is a clear sense of pride for him that so many people – if not “the 99%” then a great, unignorable bloc – have caused such a stir. “It would be probably be better if the authorities accepted this is a new situation, that this is history happening. History is a thing that happens in waves. Generally it is best to go with these waves, not try to make them turn back – the Canute option. I’m hoping that the world’s leaders will realise this.”
Back in the early 80s, approaching the end of Vendetta’s epic 38-part cycle, Moore was struggling to think of another “V” word with which to title a closing chapter. He’d already used Victims, Vaudeville and Vengeance; the Villain, the Voice, the Vanishing; even Vicissitude and Verwirrung (the German word for confusion). “I was getting pretty desperate,” he says.
He eventually settled on Vox populi. “Voice of the people. And I think that if the mask stands for anything, in the current context, that is what it stands for. This is the people. That mysterious entity that is evoked so often – this is the people.”
http://www.guardian.co.uk/books/2011/nov/27/alan-moore-v-vendetta-mask-protest?CMP=twt_gu
Multumesc, Dominus!_MaximParticipantun blog topic:
http://www.bd-artclub.blogspot.com/_MaximParticipantInca un blog, care iese in evidenta “printre altele”, citat aici, pe Dreamworld, si cu alte ocazii
http://www.webcomics.ro/
De citit:Superhero á la mode d’Alain de…Alin
– Introducere
“Supereroul este în principiu un nene cu superputeri care umblă în izmene și pocnește oameni care-și văd de treaba lor. Norocul face ca acea treabă să fie, de obicei, destul de infamă. Zic în principiu pentru că nu asta vreau să tratez. Subiectul intrării de față este protagonistul benzii cu supereroi, ceea este un gen distinct al benzii desenate, iar respectivul personaj nu trebuie obligatoriu să umble în izmene și să pocnească oameni care își cam văd de treaba lor….”– Personaj
“…personajul este rezultatul textului, izvorând din narațiunea oferită, în trăsăturile și acțiunile sale reflectându-se temele pe care naratorul le valorifică, iar percepția asupra sa este strâns legată de stilul în care sunt prezentate întâmplările la care ia parte…”– Purism
“Și pentru că tot am menționat custumele, nu trebuie să ne eschivăm de la un aspect important și care le aduce deseori comentarii derogatorii: sunt mulate. Motivul pentru care sunt așa este destul de simplu și deloc pervers. …”– Topos
“…supereroii au luat naștere în mediul urban, cu preponderență în New York, iar ca atare orașul a fost o entitate importantă în viață creatorilor, influențându-le interesele și sensibilitățile…”– Origini romantice
“Se simțea nevoia de farmec și valori și sentimente mari, exprimate bombastic într-un mod viu pentru a sparge spațiul tot mai aglomerat în care marea majoritate a cetățenilor își duceau veacul…”– Rezultate…să le zicem postmoderne
“Dacă se aruncă în momentul de față o privire peste banda cu supereroi se va observa divorțul brusc de realitate. Orice încercări de a trata cotidianul apar ca povești despre o lume străină, ca istorisiri purtate din generație în generație, nereușind să reprezinte, sau măcar să oglindească mundanul ori socialul…”_MaximParticipantDespre supereroi, si aici: http://www.comicbooks.ro/showthread.php?tid=65, unde-i regasim pe Alin
Supereroul este un arhetip specific unui anumic gen (benzile cu supereroi). Că are sau nu puteri, că are sau nu costum, asta contează foarte puțin. La nivel superficial Proteus ar fi asemănător unui supererou, iar Sandu Florea folosește un stil care aduce mai mult cu benzile americane decât altceva, însă povestea se trage puternic din SFurile pulp, precum John Carter of Mars, mai exact Planetary Romance (mai mult sau mai puțin Conan+Star Wars). Deci nu, nu cred că avem un supererou autohton.
si Graphite
…am ratat startul la supereroi. Sa fabricam si noi unul din Pintea sau Iancu Jianu e absurd si penibil, ca statuia aia a lui Eminescu nud din fata Teatrului National din Bucuresti. Ia inchipuiti-va un Sadoveanu sau Creanga in aceeasi postura…. Cam asa e si cu Iancu. Pai atunci de ce nu Nicolae Labis sau Ciprian Porumbescu? Super-Patapievici? Eu zic ca e clar. NU ni se potrivesc, nu se pliaza pe specificul nostru cultural. N-am reusi decat ori niste imitatii jalnice, ca Forzoso (un Mister Proper cu plete) ori niste pastise bascalioase ca acel Super-Ionescu aparut in revista Quadrat in anii ’90. Hazliu, dar inconsistent._MaximParticipantPe comicbooks.ro, s-a pus o intrebare nastrusnica: “Exista supereroi autohtoni?”
http://www.comicbooks.ro/showthread.php?tid=65&pid=1112#pid1112
Cu vocea lui “Sanki”, pentru ca MAXIM a fost identificat ca 😳 spammer, am postat:Supereroul pare suficient de generic pentru a exista oriunde. Dar faptele il definesc. Si outfitul… Si ar putea sa traiasca oriunde si o si face. In spatiu sau din spatiu. Chiar si in Europa. In vizita de lucru.
Feluritele moduri de deplasare/delocare sunt inca o caracteristica a acestuia. Motricitatea, mobilitatea, situarea, punctualitatea (cu derive narative), acestui “om potrivit la locul potrivit” il caracterizeaza intr-o alta masura si pe…stramosul lui.
Personaje cu puteri extraordinare exista in mitologia noastra, una est-central europeana “nationalizata” (iata ca se poate…dar pe spatii mici si inchise), chiar daca are radacini care se intind mult mai la sud si mai la est…
Supereroul “american” este unul european care a facut saltul in timp, odata cu saltul facut in spatiu, peste Ocean, apă care s-ar fi despartit in doua, daca ar mai fi fost cazul… Dar el incepea abia peste doua secole sa arunce cu automobile. De exemplu.
Acesta si-a pierdut aura voinicilor si fetilor frumosi, dar este mai prezent, este mai util, mai utilizat, ca booster moral si simplificator etic…tipic american. El este super-omul nou.Asadar, fara acest “salt”, eroii de pe vechiul continent, care nici nu suporta prefixul augmentativ, n-au cum sa ajunga aidoma preavitejilor transatlantici. Aici, suporta cu greu povara sutelor de secole si a claustrofobiei lespezilor mentale suprapuse… Unde sunt imparatiile de peste mari si tari, taramurile de dincoace si de dincolo, incepute si neincepute, vazduhul cu magia lui si lumile din strafunduri, unde e “spatiul vital” mitologic!? Tot mai departe. Sau, in cazul nostru, transferate in cetati avantate si labirintice pe un taram identificabil, daca nu pur si simplu real.
Supereroii sunt rezultatul reciclarii. Ai unei necesitati… perpetuate de marketing.
La “vremea” lui, Fat Frumos exista undeva…pentru ca era visat. Cine mai viseaza acum (la) vreun Praslea, sau are cosmaruri cu Gheonoaia? A, daca aceste personaje poarta alte nume si apar la Marvel – doar de pilda -, poate…O franciza ‘Greuceanu’ poate fi posibila daca pleaca din shire spre Metropolis, cu o halta pe DS9, cu… (…) sprijinul Ministerului dezvoltarii, tradus in 3-4-5-6-7 limbi, ecranizat de Spielberg si von Trier, de Caramfil cu Chuck Norris si multe explozii… si nimanui sa nu-i pese sa bata campii.
Eu deja ma calific, macar sa-mping caruciorul de travelling._MaximParticipantDespre “supereroul autohton”, fara alte cuvinte:
Năzdră-ManPutem noi admite existenta unor supereroi “autohtoni”?
Cine le-ar citi aventurile justiţiare?
Cred că nu i-am suporta şi nici nu ne-ar conveni să-şi bage nasul în treburile noastre.
Ne-ar încurca mai mult…!N-avem nevoie de (alţi) şmecheri!
SankiParticipantProblematica superflacailor flambeaza tara-ntreaga, de la Bucuresti la Calafat… (caut o rima), in timp ce politicienii se piaptana.
In cuprinsul revistei “DoR” (Decat O Revista) este un articol despre
Liga aproape extraordinară a oamenilor super-ok. Au forte medii spre mici, zboară mai greu sau deloc și rezolvă probleme care nu se cer rezolvate. Cu unele excepții notabile, supereroii din benzile desenate românești nu se iau foarte tare în serios.
(foto: salonbd.ro)mai multe, aici: http://www.decatorevista.ro/arhiva-revistei/dor7-2/
DoR #7.2 costă 25 de lei și se va găsi pe shop.decatorevista.ro, în reţeaua Cărtureşti, magazinele Inmedio şi Relay, rețeaua Book Corner şi alţi distribuitori începând cu 17 decembrie._MaximParticipantAdevarul, dupa seria cu superbalaiul erou proto-francez, loveste din nou, cu supereroi romanesti 😀 SPLASH!
Greuceanu: primul supererou de basm din cadrul campaniei “AVEM ŞI NOI SUPEREROI”
Un articol teasing si deci secretos
http://www.adevarul.ro/actualitate/greuceanu_avem_si_noi_eroi_0_647335310.htmlAcum, Greuceanu poate fi considerat un un super erou în adevăratul sens al cuvântului, fiind upgradat noilor tendinţe ale secolului XXI: buzdugan magnetic, brăţări care îl transformă şi multe alte gadgeturi cool. Adevărul şi Click prezintă o campanie inedită.
“Avem şi Noi SuperEroi” este o campanie care urmăreşte resuscitarea în imaginarul colectiv a personajelor fantastice din folclorul şi basmele româneşti: Greuceanu, Făt Frumos, Prâslea, Ileana Cosânzeana etc.
După cum spunea şi Mircea Eliade: „Spre deosebire de alte popoare, românii au un folclor poate mai bogat, populat de eroi. Sunt eroi care luptă pentru biruinţa binelui, printre personaje fantastice care ar putea să facă să pălească clişeele preluate cu elfi, dragoni, orci sau alte închipuiri mitologice. Noi îi avem pe Făt Frumos, Ileana Cosânzeana, Greuceanu, Harap Alb şi mulţi alţii. Folclorul nostru este populat cu balauri, iele, vrăjitoare, pitici, spâni, dar şi cu personaje din creştinătatea timpurie, ca şi Sfânta Vineri. Nu prea ştiu să fi dat ceva comparativ cultura populară rusă, chiar şi în materie de legende şi balade cred că le suntem superiori!”.
În scurt timp vom termina următorii super eroi şi vom lansa primele benzi desenate cu Greuceanu, Prâslea etc. În acest moment lucrăm la grafica 3D a super eroilor(…)
Trăim într-o Românie europeană a secolului 21, în care cu toată deschiderea la informație și cu toate sursele de infomare accesabile marea majoritate a românilor nu își cunosc istoria, trecutul, oamenii care l-au clădit, personajele de legendă, personajele de basm. Unul din sloganurile cu care am demarat această campanie este “98 la sută din români stiu mai mult despre Obama decât despre Burebista”, ceea ce nu poate decât să ne motiveze și să ne dea energia necesară să îndreptăm aceste lipsuri.Este datoria noastră și, totodată, poate fi plăcerea vostră, a tuturor celor care locuiesc și trăiesc românește în spațiul carpato-danubiano-pontic de a da o șansă eroilor autohtoni să ne facă viața mai frumoasă și mai bogată cultural.
În sensul în care și șotronul este element al unei culturi, al culturii urbane. De ce să nu ne bucurăm de faptele lui Fat Frumosl în loc să ne plângem ghinionul național pe umărul lui Spiderman?
De ce să nu sperăm că la un moment dat o sa ne salveze la greu Greuceanu, în loc să îl așteptăm cu ochii pe cer pe Batman? De ce să nu realizăm că Robin Hood este un “mic copil” pe lângă toți haiducii români de legendă? De ce să nu ne dorim să învătăm din realizările eroilor noștri și să ne propunem să le retrăim gloria, realizând poate mult mai mult și mult mai bine? (…)
16 februarie 2012, 09:02 | Autor: Ionuţ Chiperi
Asociaţia pentru Promovarea Istoriei României, a lansat campania “AVEM ŞI NOI SUPER EROI”, care o dedică tuturor românilor, de la mic la mare, de la tânăr la bătrân, de la ardelean la moldovean. Scopul campaniei este să readucă în memoria şi în inimile locuitorilor României eroii neamului demult uitaţi.
Imboldul care a determinat acţiunile a fost acela că în zilele de astăzi copiii noştrii se joacă de-a Spiderman, Bakugan, Barby sau Batman. De ce nu s-ar juca de-a Greuceanu, Prâslea, Păcală sau Ileana Cosânzeana?
Poate că unul dintre motive ar fi că Super Eroii noştrii nu sunt la fel de atractivi din punct de vedere grafic şi poate nu mai sunt consideraţi de actualitate.
De aceea, una dintre activităţile campaniei este aceea de a aduce o nouă faţă, mai dinamică, mai captivantă a Super Eroilor noştrii. Împreună cu agenţia de creaţie “Compas Studio”, avându-l alături şi pe unul dintre cei mai buni graficieni români, au pregătit un set de desene în ipostaze supereroice cu cei mai cunoscuţi domnitori.
Dacă vă place acest proiect, puteţi lăsa comentarii pe pagina de Facebook http://www.facebook.com/pages/ISTORIA-ROMANIEI/316057441433 a asociaţiei sau pe http://www.romaniaistorica.ro._MaximParticipantAsociaţia pentru Promovarea Istoriei României: de pe http://romaniaistorica.ro/ aflam ca presedintele este actorul Alin Panc (video-interviu)
Agenţia de creaţie “Compas Studio”: de pe http://compasstudio.ro/ nu aflam mare lucru, decat ca ei au realizat printurile campaniei
Unul dintre cei mai buni graficieni români, alaturi de cei “6-7-8” membri (informatie din interviul cu presedintele A.P.), nu stim cine este, dar pare sa fie singurul.Din interviui mai aflam (deducem) ca r fi in pregatire, pe langa printurile cu ilustratiile/conceptele graficianului necunoscut, vor mai fi si carti: ilustrate? cu benzi desenate?…
Secretismul asta, cu care nu ma pot obisnui dupa atatia ani, poate fi parte a unei strategii improductive, a tacticii prafului in ochi, ori de-a dreptul efectul unei proaste comunicari care, in niciun caz, nu produce asteptari!
_MaximParticipantDe ce ne plac Supereroii? Pentru ca, unii, sunt simpatici! Asa cum e Johann, cel caruia ii placeau foarte mult stelele (de Valentin Iordache)
http://ahbd.syndicart.net/numar.php?nr=16Nu e Supererou?
Cu atatea variatiuni pe tema asta, cu niste Watchmen “umanizati”, cu cete de supereroi la un loc (Avengers, X-Men etc), cu Omul de Otel, care, in ultimul film cu Cel-care-a-fost-numit-in-mod-eronat-si-ignorant-si-astefel-previously-known-as-Superman, este un tragic personaj in locul luminosului si invincibilului superereou ros-albastru care-i uzurpase locul de Salvator al omenirii… ce mai este un Supererou in zilele astea?S de la SALVATOR, SUPEREROU, SUPERMAN nu este de fapt S. ci un simbol kryptonian al Sperantei. Ce coincidenta!
_MaximParticipantPentru noua generatie, de dupa 90, Banda Desenata este Comics, iar personajele predilecte sunt Supereroii.
Si despre ei se vorbeste si pe ei se jura in mai toate grupurile de discutii BD/Comics si pe ei se bazeaza rarii si entuziastii editori de asa ceva.Intr-una fin aceste discutii, pe Facebook, am dat link spre acest thread, unde s-au strans o sama de pareri spre luare aminte, si facand asta cu alterarea usoara a intrebarii: DE CE AVEM NEVOIE DE SUPEREROI? – in loc de DE CE ne plac supereroii? Involuntar si de aceea demn de sondat.
Are o simpla si pura NEVOIE noua generatie de supereroi (…de Supereroi), oare pentru ca nu mai (poate) cunoaste PLACEREA data de alter(n)atie!?A fi sau a nu fi Supereroi, este o intrebare.
-
AutorMesaje