FITI IN CARTI!

Acasă Discuții Diverse FITI IN CARTI!

Acest subiect conține 140 de răspunsuri are 10 voci și a fost actualizat ultima dată de _Maxim _Maxim acum 6 ani, 7 luni.

Vizualizare 15 articole - 31 la 45 (din 141 în total)
  • Autor
    Mesaje
  • #1628 Răspuns

    Ciubi
    Participant
    #1629 Răspuns

    Sanki
    Participant

    Da, miroase a cerneala iar! Hardcomics are onoarea sa va invite joi, 17 noiembrie, la petrecerea de lansare a Hardcomics 4. „Poveste despre eu!”, de Alexandru Ciubotariu, va fi disponibila de vazut, rasfoit, cumparat, semnat sau altele, alaturi de niste muzica, vin si companie buna, pe strada Dr. Staicovici, la numarul 26. Ca
    sa fiti siguri ca nu pierdeti nimic, trebuie sa stiti urmatoarele: Incepem in jur de ora 7 seara. Ne vedem acolo.
    Yes, it smells like ink again! Hardcomics has the honour of inviting you on Thursday, the 17th of November, at the Hardcomics 4 launch party. „Poveste despre eu!”, by Alexandru Ciubotariu, will be available to see, look inside, buy, be signed or whatever, along with some nice music, wine and good company, on Dr. Staicovici 26. To make sure you won’t be missing it, you need to know this: we’ll start by 8 o’clock PM. See you there.
    Love!

    HardcomicsCrew
    http://www.hardcomics.ro

    #1630 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    A aparut maxi-cartea-album FRUMOSII NEBUNI ai „CRAIOVEI MAXIMA” de Ion Jianu si portrete maximale de 😀 Maxim 😉

    -editura ALMA Craiova, 2005

    #1631 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    Povestea despre Eu, Lemurianul prezumtios
    Unde, daca aveti rabdare, veti afla si ceea ce va inchipuiti ca ar spune ascutitul cronicar

    Personaje: A.C., Alexandru, Alex, Ciubi, Ciubieu, Eu, Autoru et. Comp, Eutoru s.c.l, Ale©su s.r.l., Ciubotareu, s.a.*

    Fiind o aparitie neobisnuita, nuvela grafica a lui A.C. se poate citi critic in multe feluri.
    1. Pentru un autor tanar de benzi desenate, pare un teribilism acest „testament”: Eu, batran, dand un interviu si evocand viata si opera lui. Dar nu e! Ghinionul lui Alexandru este ca e varstnic, prin activitatea in ale desenului si ale desenului pe banda, mai ales!
    Tentatia asta de a incheia cu o varsta (care este copilaria prelungita a benzilor desenate in Romania) ii incearca pe multi autori – copii fara leac si fara varsta, care sunt propriile personaje, nu doar „figuranti” (cum aparea Hitchcock in filmele lui), si nu din narcisism cum ar fi prima impresie!
    Este tentanta SERIOZITATEA abordarii povestii despre sine; care ar cere astfel o privire atenta, altfel decat cea aruncata unor povesti cu Mickey sau cu Pokemon! NE distribuim in propriile creatii, ne expunem, ne bedeficam, pentru a da seama prin patimile noastre de o arta care este si populara si actuala si cu titluri de noblete perpetuate din artele clasice…
    Nu mai este un teribilism, ci un manierism (limitativ si el) al unui grup, moment, spatiu. Gloria sau/si recunosterea vin dupa moarte, nu? Il amintesc pe Jean-Lorin Sterian, scriitor moroi, care i-a fost lui Ciubi si scenarist ad-hoc, cu „Postumele” lui: „In Romania cel mai bine o duc scriitorii morti. O mare parte din ei sint acum in manuale si, daca in timpul vietii nu au avut barba, o capata cu ajutorul pixului de la scolarii plictisiti. Pentru ca au murit la timp, nu au apucat sa se faca de ris intrind in politica sau, daca au facut-o, intervine zicala despre morti numai de bine. Acestor indivizi li se consacra colocvii, revistele le dedica numere aniversare, operele lor sint reeditate in tiraje minuscule dar suficiente, iar criticii le mingiie opera cu penita, subliniindu-le coloana aproape dreapta din anii lui nea Ceasca. In Romania e inca bine, ba chiar confortabil, sa fii Arghezi, Sadoveanu, Preda sau chiar Ienachita Vacarescu. Cel mai bine o duc, ca intotdeauna, Caragiale si Eminescu. Nu trece o zi fara ca cineva sa le pomeneasca cu veneratie numele. In Romania, cel mai prost o duc scriitorii autohtoni, tineri si vii.” (Despre bucuria de a fi negru)
    Moartea anuntata a eroului-autor, Eu, atrage un cioclu-ziarist care-l ia la intrebari pe acesta pentru realizarea unui reportaj.
    Povestea lui Eu incepe in 1994, cand incepe sa existe public, printr-o „mentiune”. Apoi, tot modest, dar public, lanseaza un album intr-o „debara”. Mai departe, apare un personaj de sine statator, care se VINDE bine. Urmeaza alte si alte personaje care-l vor reprezenta public si care-i vor alimenta si marca existenta. Autoru este recunoscut, asadar.
    Eu, autor si erou, e singur. Singuratatea unicitatii sau singularitatii? Este orgoliul sau disperarea…Ale©sului?
    Eu este un personaj lamentabil si lamentos, trist si Tristus, imbatranit si batran, o pocitanie expirata care nu… inspira altceva, si care, evident, nu se va vinde bine.
    Si musai sa dispara!
    Si ultima sa „expozitie este de un… exibitionism senil si respingator. PUNCT!
    Dar Povestea lui Ciubotareu nu se termina nici aici: PUNCTUL (Omul Negru-n gogoloi) se razbuna! Intr-un soi de insurgenta deja vue, Personajele il nemuresc pe Eutor.
    Incifrarea continua.Abisal. Sa fie aici vorba de implanturi pandelice? Punctul ii deschide Eutorului calea spre adancimi insondabile (din pacate: de aici putea incepe o poveste, dincolo de prag, de oglinda, de poarta etc), dupa parcurgerea acestui reportaj-poveste-BD, invitandu-ne parca, pe cei la fel de orgoliosi si disperati sa-l urmam pana la ULTIMUL dintre cei ce ar veni sa vina…ULTIMUL care, normal, frumos, grijuliu, va inchide usa. Tentatia de a-l urma e mare, cum spuneam.

    Ciubitoru initiaza astfel, prezumtios, un perpetuum mobile…El se vrea primul… lemurian. CINE MOARE PRIMUL, ALA E! 😀

    Efectul acestor demersuri este cu raza medie spre mica actiune: intre noi, autorii si „fanii” si „snobii”…din debara, noi acestia care ne mentionam unii pe altii.

    A fost o lectura intima. Eu l-am „citit” pe Ciubi demult.
    Ca si desenator, am privit printre „linii”, oferindu-va aceasta perspectiva neobisnuita.

    2. O alta lectura poate fi realizata si pe Forma. As spune doar atat: Forma este ceea ce vrea sa ingroape (Alexandru Ciubotariu, pe numele adevarat) in povestea asta!
    El este in acest moment pe o falsa culme; la jumatatea plana a drumului. Forma este acum o clona-himera. Un hibrid.
    Este un demers necesar pentru acest desenator care vrea sa povesteasca. Se adreseaza insa unei audiente restranse, cu noi, „copiii” batrani ai Benzii Desenate romanesti (alta himera draga!), un target suprarealist, o audienta sleita de atatea esecuri programate!
    Pentru altii, intamplatori privitori, inseamna mult mai putin. Habar n-am ce.

    Un esec cu staif.

    Maxim Felix

    * nu Ciubotariu, pentru ca, el nu exista! (stie el de ce)

    #1632 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    😀
    Numele lui a fost mai mereu scris gresit!

    #1633 Răspuns

    Dominus
    Participant

    ciubi rulz! multzam maxim de articol

    poate pun si eu cumva mana pe BDaua aia

    #1634 Răspuns

    Ciubi
    Participant

    multumesc mult pentru mai multe……..

    #1635 Răspuns

    Spoitoru
    Participant

    da ciubi a demonstrat inca o data ca este un bun desenator,bravo lui trebuie sa fim si noi macar la nivelul lui daca nu i-l clonam

    #1636 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    Doar atat?
    Exprimati-va, comunicati impresiile, deslusiti-va…!

    Aflam din blogul lui Ciubi ca „Povestea…” e de vanzare la libraria Carturaresti, Bucuresti…sanatate! 😉

    Mai aflam si despre lansarea Oma9!ului… iar de pe http://www.omagiu.com aflam ca va aparea si numarul deux! 😆 (atat)


    (paginile lui Ciubi)

    Ne dai tu detalii, Ciubi?
    Te rog.

    Aseara a iesit un nou numar „Argonaut”! Revenim cu amanunte…in editia de seara 😀

    #1637 Răspuns

    Ciubi
    Participant

    tot despre povestea despre eu puteti citi o cronica si in ziarul de duminica(suplimentul de cultura al ziarului financiar) aparut azi 20 ianuarie 2006.
    articolul si pe http://undergroundbd.blogspot.com/

    #1638 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    Despre ARGONAUT, nimic, deocamdata. Nu m-am intalnit cu Dodo. Locuim departe…in cartiere diferite 😀
    Ciubi, voiam sa aflu mai multe si despre Omag!u!

    #1639 Răspuns

    Ciubi
    Participant

    pai…. este un proiect mai deosebit doua pagini special facute pentru numarul 2 din omagiu – banda desenata si pe alt suport decat hartia…pe piele. in acelasi numar minunat veti mai putea gasi o banda desenata (de data asta pe hartie) a lui Matei Branea. cam asta e…….

    #1640 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant


    Punctul ?i lumea de dincolo

    Un album(a?) de benzi desenate, admirabil imprimat ?i machetat, cu pre? mare (18 lei), dar meritându-?i-l cu prisosin??, cât? vreme nu este un volum destinat publicului larg, nu dore?te s? fac? prozelitism ?i are pagini (inclusiv coperta cu man?ete) tip?rite în policromie, este „Povestea despre eu”, cel de-al patrulea din seria Hardcomics a editurii cu acela?i nume, „prima editur? independent? de band? desenat? din România”. C? este dirijat, precum întreaga colec?ie, c?tre „connaisseurs” ?i c? respir? aerul rarefiat al underground-ului, se poate pricepe ?i din semn?turile de autor ale primelor dou? apari?ii: Roman Tolici ?i Matei Branea. Primul, un incandescent pictor ?i grafician, straniu vizionar ?i des?vâr?it meseria?, cu o prezen?? din ce în ce mai sus?inut? ?i mediatizat? pe simezele bucure?tene, cel de-al doilea – p?rintele lui Omulan, un personaj iconoclast, cogitând strident ?i porcos pe teme dintre cele mai profunde, prezent deja în s?lile de expozi?ie ?i în memoria unui public care ador? ca idolii s?-i fie excomunica?i (una dintre excomunic?ri, ignar? ?i pripit?, a fost oferit?, cu ani în urm?, chiar în paginile ziarului nostru).
    S? revenim îns? la #4. Un album semnat de Alexandru Ciubotariu ?i care, în afara aventurii titulare, mai con?ine un „Extra Special Supliment”, cu trei r?murele: o scurt? BD, „Aten?ie Case!”, la limita dintre haz ?i angoas?, o alta ?i mai scurt?, cu un oligo-scenariu semnat de Jean Lorin Sterian, ?i, în sfâr?it, o suit? de excerpte grafice, probe de m?iestrie stilistic? ?i de varietate expresiv? ale lui Ciubi (Alexandru Ciubotariu), un artist c?ruia îi dorim s? ne r?sfe?e nu doar din paginile unor tip?rituri, ci ?i de la în?l?imea unor simeze prestigioase. Scenariul pove?tii principale („Creatorul de BD”), scris la dou? mâini (graficianul & Eduard Pandele), este o amar? art? poetic?, nu atât istea?? în sine, cât subtil acordat? disponibilit??ilor ?i elanului grafic al desenatorului. Un soi de trambulin? de cuvinte, m?runt? în sine, dar care, îmbr?cat? în grafismele îngândurate ale lui Ciubi, devine o ramp? de lansare spre ceruri metafizice. Personajul principal (autorul de BD) prime?te vizita unui reporter (?), o apari?ie efilat? ?i sumbr?, care-i propune s? alc?tuiasc? împreun? un material omagial. Autorul î?i trece în revist? opera: personajele debutului, bine-vândutul c??elandru albastru Zib, cel care a f?cut gloria unui ziar central pân? în momentul în care a fost socotit indezirabil politic, ?i mai ales, mai ales punctul, acea pat? minuscul? prezent? în toate plan?ele desenatorului, marasmul începutului ?i sfâr?itului, locul pe care autorul î?i pierdea mai mult timp c?utându-l decât desenându-l. Intervievator ?i intevievat î?i dau seama c? opera, vai, este totuna cu via?a autorului, nici mai mult, nici mai pu?in, ?i c? punctul, fiin?a aceea mic? ?i neagr? precum viitorul, în momentul în care este aflat?, absoarbe totul în ea ?i se transform? într-o u?? spre lumea de dincolo. Restul nu e decât t?cere desenat?.

    articol de Daniel Nicolescu aparut in Ziarul de duminca(suplimentul de cultura al Ziarului financiar) in numarul din 20 ianuarie 2006.

    Ce a fost cu Zib?!
    Vrem Povestea despre Zib!
    …si mai multe despre Oma9!u!

    #1641 Răspuns

    Sanki
    Participant

    Bufnila si Gospo, la Double Dare Press – virtuali, deocamdata
    http://www.doubledarepress.com/2005/08/comics/index.shtml

    #1642 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    povestea despre eu, des. Alexandru Ciubotariu, ed. HARDCOMICS, 2005 – 18 lei. Cel de-al patrulea album al tanarului artist(nascut 1979!) Alexandru Ciubotariu reuneste 3 povestiri BD: Creatorul de BD, sc. Eduard Pandele si Alexandru Ciubotariu, Case!, sc. Danut Ungureanu si Victimile Novei sc. Jean Lorin Sterian. Prima povestire, cea mai elaborata grafic si narativ, defineste intr-un fel crezul artistic al autorului: „Esti mort cand ai incetat sa mai crezi!”, „Esti mort cand nu-ti mai esti credincios tie insuti!”, „Esti viu atata timp cat ceea ce creat este viu!”. Albumul a aparut in excelente conditii tipografice, alb-negru dar cu incursiuni de culoare si cu coperti rabatabile.

    articol din Argonaut numarul 7 ianuarie 2006 periodic de informatii si analiza a benzii desenate; 24 de pagini cu recenzii de albume, reviste si carti despre si cu benzi desenate,articole despre anul BD 2005, expozitia Manga de la cluj, portret de autor bd, dosarele paraliteraturii, un intreresant interviu cu Marga Stefanescu autoare BD din perioada celui de-al doilea razboi mondial, stripuri de Ciubi.

    (preluat din excelentul blog http://www.undergroundbd.blogspot.com/ , unde putem vedea si un fragment din ultumul numar al revistei ARGONAUT, 7, „In cautarea Benzii Desenate” – o mai cautam mult?!?)

Vizualizare 15 articole - 31 la 45 (din 141 în total)
Răspunde la: FITI IN CARTI!
Informația ta: