FITI IN CARTI!

Acasă Discuții Diverse FITI IN CARTI!

Etichetat: , ,

Acest subiect conține 142 de răspunsuri are 12 voci și a fost actualizat ultima dată de  Marian Mirescu acum 2 luni, 2 săptămâni.

Vizualizare 15 articole - 46 la 60 (din 143 în total)
  • Autor
    Mesaje
  • #1643 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    FII IN CARTI
    sau
    …pe strada!

    stick this:
    http://www.this.ro/

    #1644 Răspuns

    DreamWave
    Participant

    Cartile strazii sunt zidurile! Yo! B-)

    #1645 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    Ciubi e si in nr. 7 al al „periodicului de informatii si analiza a benzii desenate” Argonaut cu stripuri preluate din revista „Story”

    Din cuprins:
    Anul BD 2005
    Retrospectiva clujeana
    Portret de bedefil: CRISTIAN IONESCU (1943-2005), AMBASADORUL CARTILOR
    Dosarele paraliteraturii: Aventurile submarinului DOX
    Invitat de onoare: Marga Stefanescu* (1918), desenatoare si calatoare
    Dictionar BD: Titus Traian Oradean (1924)
    si multe altele
    Format A4, la o culoare, 24 de pagini, editat si tiparit la Imprimeria editurii MJM, Craiova
    Directorul publicatiei: Dodo Nita

    * Doamna Marga Stefanescu este o binecunoscuta desenatoare de benzi desenate in perioada celui de al doilea razboi mondial. S-a nascut la Bucuresti pe data de 25 martie 1918, fiind fiica scriitorului celebru in epoca Eugen Stefanescu-Escu. Doamna Marga Stefanescu, povestiti-ne despre copilaria dumneavoastra!
    – Copilaria mea… Am fost doi copii la parinti, mama era suferinda de inima si din cauza asta a trebuit sa cresc cu doica, cu dadaca, cu guvernanta si asa am invatat 3 limbi straine. Pe mama am pierdut-o cand eram in scoala primara si eu si fratele meu, intre noi fiind o diferenta de 1 an. Tata s-a recasatorit, dar mai mult am fost crescuta de o matusa, sora cu mama, care era profesoara la Notredame…. Pana cand m-am casatorit cu un ofiter de cavalerie, baiatul unui general, cativa ani doar, si asta din diferite motive politice. De buna intelegere, ne-am despartit si am ramas prieteni pentru totdeauna.
    Va rugam sa ne spuneti ce citeati dumneavoastra cand erati mica, ce reviste aveati, ce carti ?
    – Pai… Ziarul copiilor, Dimineata copiilor care ma amuzau grozav! Mai erau povestile acelea pe care le stiau toti copii, de Fratii Grimm, de Andersen, de Petre Ispirescu, basmele noastre romanesti….ca toti copiii pe vremea aceea, pentru ca noi nu aveam atunci nici macar radio dar pai televizor. Erau foarte amuzante! De abia asteptam sa iasa revistele, sa ma amuz cu Pacala, cu Haplea, cu Coana Frosa. Ne distrau grozav!
    Cum ati simtit ca aveti talentul si aplecarea spre desen? De cand ati inceput sa desenati?
    – Asta a simtit-o prima oara tatal meu care, cu toate ca era magistrat, a avut mai multe talente: si la muzica (a cantat la pian) si la pictura fara sa aiba o scoala speciala de desen, a si scris
    Si mi-a desenat tata, pe vremea cand nici nu stiam sa vorbesc, decat foarte putin si foarte copilareste, conturul unei gaste si m-a intrebat: „Ce este asta?” Si am zis “ghica”, cu toate ca nu vazusem gasca in viata mea si nici nu avea decat un simplu contur. Si atunci tatal meu a zis: “O sa aiba talent la desen, daca ea a recunoscut numai din conturul asta” si pe urma a inceput sa-mi placa.
    In scoala primara aveam note bune la desen, iar pe la vreo 15 ani, o matusa, sora de-a tatei, care era foarte buna prietena cu directorul de la ziarul Dimineata pe vremea aia, m-a dus in speranta ca poate directorul gasindu-ma ca ma pricep la desen o sa-mi dea sa ilustrez ceva reviste, ceva… Copilareste. Dar acest director, cu o rabdare nemaipomenita, a stat si de politete, a rasfoit toate desenele mele si dupa un timp mi-a spus: “Fetito ai talent, iti mai trebuie vreo 10 anisori si sa vii atunci, ca trebuie sa te mai perfectionezi, sa inveti ceva tehnica”. Si asa a fost. Dupa 10 ani, cand facusem si facultatea de arte plastice si am lucrat la comandamentul Strajii, cum era pe vremea aceea, desenam ilustratii pentru manualele scolare…
    Revenind la Ziarul Copiilor, aici publicati o banda desenata foarte interesanta, “Peripetiile lui Rica”. Povestiti-ne un pic despre acest personaj, despre familia lui, despre cum l-ati imaginat.
    – Nu stiu cum l-am imaginat; aveam si eu fantezia mea, dar nu aveam talentul scriitoricesc al tatal ui meu. Un pic doar, un pic l-am mai mostenit. Am inventat acest copil care nu mergea inca la scoala, de vreo 6 ani, care avea o sora de vreo 17 ani si ii facea multe necazuri, tatal si mama lor, cativa prieteni, vecini de pe strada, mai fara educatie…
    De pe maidan, cum se spunea…
    – De pe maidan, da, dar el se intelegea bine cu ei, desi parintii nu prea il lasau sa vina in contact cu ei. Si multe nazdravanii, cate si mai cate faceau! Il mai pedepseau parintii si sora mai mare, ca si lor le-a facut multe farse si gafe, dar asta era Rica!… Pe care copiii de abia-l asteptau sa apara, sa-l vada, sa-l urmareasca. Ii vedeam cum deschideau revista la mijloc, unde era cu Rica si intamplarile si boroboatele lui…

    Asteptam comenzi 🙂

    #1646 Răspuns

    Spoitoru
    Participant

    Ciubi e singurul desenator prezent cu bd acolo,dar totusi e bine ca pina acum acolo erau prezenti doar desenetori trecuti de virsta a 3-a sau trecuti in nefiinta 🙂

    #1647 Răspuns

    Ciubi
    Participant

    Lansarea albumului Les Aventures de Tintin tradus in romaneste pe data de 16 februarie, ora 18:00, in holul Institutului Francez din Bucuresti.
    http://undergroundbd.blogspot.com/

    #1648 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    Cum propuneti o lucrare spre publicare?
    Exemplu (de la Humanitas):

    1. Nu electronic. Nu
    NU oferiti manuscrisul cartii dvs. sub forma electronica — discheta, document atasat unui mesaj e-mail.
    De ce? Este foarte obositor sa citesti sute de pagini pe ecranul calculatorului. Iar imprimarea pe hartie a zecilor de manuscrise primite in fiecare an ar fi o cheltuiala pe care editura incearca, in mod explicabil, s-o evite.

    2. Electronic, doar mostre
    Puteti trimite totusi sub forma electronica „o mostra” de manuscris: o cantitate suficient de mica pentru a fi citita in mod confortabil pe ecran, dar relevanta pentru intreg, insotita neaparat de materialele mentionate la punctul 4.
    Procedati astfel cand vreti sa testati interesul editurii pentru opera dvs. Dar fiti constient ca, in acest caz, veti primi un raspuns ferm doar daca el este negativ: „Va multumim, dar tema lucrarii dvs. nu intra in profilul nostru editorial.” Daca sunteti un autor necunoscut, editura nu va putea decide sa va publice dupa lectura unei simple mostre, asa ca oricum va trebui sa aduceti tot manuscrisul.
    Multi autori n-au scris cartea sau nu au scris-o in intregime si vor sa afle daca editura ar fi interesata de proiectul lor. Vor, poate, o incurajare, un imbold. Ei bine, s-ar putea sa-l primeasca, dar asta nu inseamna ca editura isi ia, in acest stadiu, vreun angajament.

    3. Stilul manuscrisului
    Oferiti, asadar, editurii un manuscris complet, tiparit pe hartie, cu filele neaparat numerotate. (Am folosit vechiul termen de „manuscris” desi, fireste, textul va fi scris la calculator, nu de mana.)
    Incercati sa-i faceti viata cat mai usoara lectorului cartii dvs. (de obicei unul dintre redactorii editurii) — aveti interesul ca el sa va devina aliat. Dati un text aerisit, scris cu un caracter clasic, de ex. Times corp 12 cu interlinia mai mare decat cea standard. E preferabil ca textul sa fie tehnoredactat cat mai putin: marginiti-va sa puneti in evidenta subdiviziunile textului (capitole, subcapitole). Nu faceti abuz de majuscule, de sublinieri, de caractere aldine si cursive si mai ales de fonturi de tot soiul. Si in acest caz, less is more. Autorii care se lauda cu tehnoredactarea proprie, ba chiar afirma: „cartea e tehnoredactata, nu mai trebuie sa-i faceti nimic, deci cand apare?”, nu fac impresie buna.

    4. Anexe la manuscris
    Daca nu e vorba de un roman-fluviu, plasati cuprinsul la inceput. Insotiti manuscrisul de o prezentare de cel mult o pagina: povestiti pe scurt continutul, formulati clar ideile fundamentale si „mesajul” cartii; spuneti cui se adreseaza, de ce va fi cumparata, pe ce canale trebuie promovata si, daca e cazul, cum puteti contribui la promovare. Ideea este sa aduceti argumente credibile in favoarea publicarii. Adaugati o scurta prezentare a dvs., autorul, de preferinta nu formulata ca un CV pentru angajare. Daca lucrarea are bibliografie, nu uitati s-o atasati manuscrisului.
    E dreptul dvs. sa oferiti lucrarea mai multor edituri, dar (mai trebuie spus?) elegant este sa mentionati acest lucru. Cand afla (lumea e mica si barfitoare!) ca v-ati adresat in secret „concurentei”, o editura se poate simti inselata, ceea ce nu e in avantajul dvs.

    5. Primirea manuscrisului, raspunsul
    Daca sunteti bucurestean, aduceti in persoana manuscrisul la editura. Daca nu, trimiteti-l prin posta. In primul caz, aveti ocazia sa va faceti o reprezentare a institutiei de care se leaga sperantele dvs. si sa puneti intrebarile care va framanta.
    Locul de primire a manuscriselor la Editura Humanitas este Secretariatul de redactie (Departamente). Aici Mariana Clinciu va prelua manuscrisul, ii va da un numar de inregistrare si va va spune probabil ca veti primi un raspuns in 30 de zile.
    Raspunsul editurii vine de obicei telefonic sau prin e-mail. Daca e negativ (si, din pacate, este mai des negativ decat pozitiv), nu va asteptati sa vi se dea foarte multe explicatii. Resemnati-va — si eventual pregatiti o razbunare subtila: trimiteti sub alt titlu si cu numele proprii schimbate manuscrisul Doamnei Bovary si planuiti ce-o sa faceti cand veti primi refuzul (o editura americana chiar a patit-o!). E bine sa va recuperati cat mai repede manuscrisul de la Secretariatul de redactie; editura nu vi-l poate expedia prin posta.

    6. Plata autorilor
    Humanitas nu cere bani autorului pentru a-i publica lucrarea. Dimpotriva, ea il plateste pe autor dupa aparitia cartii pe piata. Suma e stabilita printr-un contract si reprezinta un procentaj din vanzarile cartii, de regula 7-10%. De exemplu, daca procentajul este de 10% si pretul de librarie al cartii este de 200 000 lei, autorului ii revin 20 000 lei la fiecare exemplar vandut. Calculati cati bani ati lua daca vindeti 1000 de exemplare sau daca vindeti 50 000 (suma e impozitata in Romania cu 23%) si veti vedea imediat ca a fi un autor de bestselleruri e destul de rentabil. Altminteri, rasplata ramane imateriala.
    Humanitas, spuneam, nu cere bani autorului ca sa-l publice. Asta nu inseamna ca refuza sponsorizari pentru publicarea unor carti mai greu vandabile, inclusiv sponsorizari mijlocite de autor (cele mai sigure, caci autorul se lupta cel mai mult sa-i apara cartea).
    Presupunand ca Humanitas a acceptat sa va publice si ati semnat contractul de autor, nu va asteptati sa va apara cartea in doua saptamani. Pregatirea pentru tipar si tiparirea dureaza, in functie de volum si de complexitate, din momentul in care manuscrisul a fost luat in lucru, intre o luna jumatate si trei luni. Daca vi se pare mult, cititi povestea cartii.

    7. Propunere de cititor
    Dar daca nu sunteti autor, ci vreti, in calitate de cititor, sa propuneti Editurii Humanitas publicarea unei carti care va intereseaza/va place, astfel incat acea carte sa poata fi citita de toata lumea? Sunteti bine venit!
    In acest caz calea cea mai simpla de a ne contacta este posta electronica, dar puteti folosi si posta clasica sau chiar telefonul. Adresati propunerea directorului editorial — prin intermediul Secretariatului de redactie (Departamente), care s-ar putea sa va roage ulterior sa aduceti cartea in cauza la editura. Mentionati in scrisoare autorul, titlul cartii in original, editura la care a aparut, anul si orice detalii referitoare la copyright pe care le veti gasi in mod normal pe pagina 4 a cartii. Spuneti care sunt argumentele dvs. in favoarea publicarii, dincolo de gustul personal: de exemplu, face parte cartea respectiva din bibliografia vreunei materii la o anume facultate? Ar fi, o data publicata, singura carte de pe piata care abordeaza o anumita tema? Singura traducere in romaneste a unui autor promitator? Bineinteles, puteti propune nu numai traduceri, ci si carti de autori romani publicate de alte edituri daca ele nu au fost reeditate recent. Ba chiar puteti propune reeditarea unor carti aparute mai demult la Humanitas, pe care nu le mai gasiti: daca argumentele dvs. ni se par solide, ne este usor sa va indeplinim dorinta.

    8. Propunere de traducere
    Ati tradus deja o carte, pe care vreti sa ne-o propuneti spre publicare. Sa speram ca respectivei carti nu i s-au cumparat drepturile de traducere de catre o alta editura romaneasca (atentie, e periculos sa traduceti din proprie initiativa, adica fara sa colaborati cu vreo editura, exista riscul sa munciti degeaba). Cum procedati?
    La fel ca mai sus, dar insotind scrisoarea de oferta catre directorul editorial cu o mostra din traducerea dvs., mai ales daca folositi posta electronica. Daca editura este interesata, va trebui sa aduceti si cartea originala la Secretariatul de redactie. De fapt, acceptarea propunerii de publicare a unei carti si acceptarea traducerii facute de dvs. acelei carti sunt decizii distincte. A doua decizie are legatura cu modul in care puteti deveni colaborator al Editurii Humanitas, de pilda ca traducator.

    INTERESANT: „Povestea cartii”
    http://www.humanitas.ro/cititori/default.php#

    #1649 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    Michael Haulica scrie din nou despre SF si BD in Romania
    FANTASY & SCIENCE FICTION. Ah, BD!
    in nr. 58/315 din 6-12 aprilie
    Dupa cum vedeti, capitolul „AH, BD!” ramane un reper. B-)

    #1650 Răspuns

    Sanki
    Participant

    @maxim wrote:

    A aparut maxi-cartea-album FRUMOSII NEBUNI ai „CRAIOVEI MAXIMA” de Ion Jianu si portrete maximale de 😀 Maxim 😉

    -editura ALMA Craiova, 2005

    Ion Jianu loveste din nou cu La Craiova revolutia a avut loc mai devreme: „La Craiova, revolutia a venit mai devreme – fenomenul Universitatea ’91“ cu desene de MAXIM:D la Editura de Sud
    http://stiri.kappa.ro/sport/gustul-demidulce-al-ultimului-event-oltean/stire_121118.html

    #1651 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    In explorarea acestei planete PRZ a ajuns la Torino, intr-un manual de romana pentru italieni.
    Ei, da, unde e PRZ nimic nu este normal. De unde si caracterul lui nesuferit si enervarea lui aproape continua.
    Iata-l intr-un moment de mare…exceptie 😆

    #1652 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    Mitul benzii desenate in Romania: un Lucky Luke ratacit
    Se spune despre cultura ca este o modalitate de exprimare a emotiilor, a sentimentelor, esentiala pentru definitia umana. Uneori un cuvant, alteori o imagine… sau poate un cuvant desenat. Am avut sansa sa stau pe langa oameni insetati de exprimare, care viseaza sa impartaseasca imaginatia si viziunea lor cu o lume intreaga. Dar asta nu e atat de simplu, pentru ca in lume totul se reduce la modalitatea pragmatica prin care pui pe roate un mecanism. Iar cultura nu produce cu galeata. Si, cu atat mai mult, unde nu exista deja un prim pas facut, nu e usor sa fii printre primii.

    Dar cine spune ca povestea nu trebuie sa aiba un inceput si variabilele nu trebuie sa treaca prin nenumarate probe pentru a obtine valori? Cand am auzit pentru prima data de proiectul pe care doresc sa-l sustin, l-am gasit fascinant de simplu si de atragator. Era o idee la care nu se gandise nimeni desi in povestea ei avem cu totii un rol, fie ca ne dam seama, fie ca nu. Un om indragostit de literatura si de banda desenata intr-o tara care nu acorda locul pe care il merita nici uneia dintre cele doua, s-a gandit sa faca o “Istorie a literaturii romane in benzi desenate”. Da, asa cum o spune titlul, o ilustrare grafica a celebrei “Istorii a literaturii romane” scrise de maestrul Calinescu.

    Insa proiectul initiat de Luca D. cu sprijinul unei burse acordate de Uniunea Scriitorilor este mult mai mult decat o simpla ilustrare. Am vazut cum personajele au prins viata sub mainile tinerilor talentati care au lucrat la proiect. Povestile au prins substanta vizuala, personajele au devenit de sine statatoare sfidand epocile culturale. Istoria literaturii dincolo de timp si spatiu; autorii la care ma raportam dupa portrete sau schite din manual au capatat personalitate. Ceea ce incearca si cred ca reuseste “Istoria literaturii romane in benzi desenate” este sa readuca din cotloane uitate o mare parte din informatiile culturii romane si sa le plaseze intr-un context actual, spectaculos si relevant pentru generatia aceasta.

    Inainte de a spune mai multe despre Luca D., cel care a tinut cu dintii de acest proiect, vreau sa subliniez un lucru: o asemenea lucrare si o asemenea forma de arta – banda desenata – nu are cum sa treaca neobservata si cred ca se simte nevoia de asa ceva chiar si aici la noi. Acum o saptamana, la targul national de carte Gaudeamus, au venit reprezentanti ai unei edituri foarte apreciate in Franta ce ne-au incurajat sa luptam pentru a publica aceasta carte. Culturile occidentale si asiatice apreciaza banda desenata ca modatalite de exprimare aparte, profund legata de natura colectiva a unei culturi. Dar ea are inca prea putini cititori in Romania. Iar noi facem cautari in acest sens. Am infiintat o librarie non profit numai pentru banda desenata de azi. Acum propunem acest proiect pentru o sponsorizare in vederea publicarii, pentru ca am gasit aici o cale foarte responsabila de a o face. Oare nu e acesta momentul ideal sa facem un pas, sa scuturam praful de pe acest proiect reusit ?

    Este intrebarea pe care v-o pune initiatorul proiectului, Luca D. De cativa ani pe scena literaturii romane, este unul din personajele care nu a obosit in incercarile de revigorare a culturii in parcela pe care i-a rezervat-o societatea astazi. Debuteaza in ‘Viata Romaneasca” la 23 de ani, publica in revistele diverselor comunitati de romani din America, aduce literatura sub forma de spectacol chiar si in cluburile de jazz, publica un volum de proza scurta un an mai tarziu la Polirom, scrie scenarii de televiziune, este nominalizat la concursul de scenarii cinematografice TIFF-HBO, dupa care obtine faimoasa bursa de merit J.W. Fulbright, urmand un program de scenaristica la Academia de Film din New York.

    La intoarcerea in tara dupa bursa de la New York nimereste insa intr-un marasm cultural generat de criza economica care incepe sa se abata peste Romania, dar nu numai. In acest context aproape ca e de inteles ca editurile ezita sa publice “Istoria literaturii romane in benzi desenate”, iar singurul editor care insista sa isi asume riscul, editura Brumar din Timisoara, nu reuseste sa acumuleze resursele financiare suficiente. In ciuda acestor constrangeri, suma de care vorbim e cu adevarat derizorie in fapt. Cu atat mai mult tinand cont de cv-ul impresionant pe care il are in sine acest proiect: bursa Uniunii Scriitorilor de care am pomenit, preluari multiple in presa de larga circulatie, aparitie in cadrul proiectului Mari Romani 2007 si de curand prezenta selectata de evenimentul TEDxBucharest, in cadrul “Ideas Worth Spreading”.

    In momentul de fata, Luca se afla in punctul in care vrea sa renunte la acest proiect. E adevarat ca nu este un caz umanitar disperat si nici o afacere care sa genereze milioane de dolari, dar sunt convins ca imediata aparitie a acestei carti pe care ne propunem sa o ajutam poate insemna mult pe termen lung. E chiar foarte posibil ca mai ales copiii sa inteleaga mai bine decat noi bucuria de a se intalni cu literatura romana intr-un mod atat de aparte.

    Va multumesc,
    Octav Avramescu / librar la asociatia Jumatatea plina.
    str. Praporgescu nr.31 Bucuresti sect.2
    https://www.cautamoamenimari.ro/vizualizare.php?page=3

    salonbd http://salonbd.ro/images/stories/poze/Nou/istoria%20literaturii.jpg
    ZIGLOTRON http://www.ziglotron.com/arablog/topic1322.html
    Benzile desenate scot din amorteala istoria literaturii
    http://www.artline.ro/Benzile_desenate_scot_din_amorteala_istoria_literaturii-7083-1-n.html

    #1653 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    Desenatorul care apare pe coperta primului volum al „Istoriei…”,
    Mihai Ionut Grajdeanui, este si autorul albumului „DUPA GRATII”

    #1654 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    Am primit:


    Bună ziua,

    Avem onoarea să vă invităm la lansarea cărţii de benzi desenate „Ciutanul” – de Mihai Grăjdeanu şi Andrei Toderaşcu. Evenimentul va avea loc cadrul “Salonului de carte, presă şi muzică Bucureşti” – AMPLUS organizat la Muzeul Naţional de Istorie a României în data de 6 martie, ora 15:00.

    Cu stimă,

    Alexandru Florea
    Director executiv

    Editura Dacica
    Bucureşti, Sector 2, str. Tudor Arghezi, Nr 21
    Mobil: +40757 073 710 / Tel./Fax +4021 312 13 42
    or.ac1571701248icad@1571701248aerol1571701248f.urd1571701248naxel1571701248a1571701248
    http://www.dacica.ro

    #1655 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    Ciutanul
    de Mihai Grajdeanu si Andrei Toderascu
    Primul roman de benzi desenate din Romania!
    Ciutanul este un prim volum dintr-o serie de trei ce alcatuiesc primul roman de benzi desenate din Romania. Mihai Grajdeanu si Andrei Toderascu, autorii cartii, va vor cuceri cu ceea ce tari ca Franta si Belgia considera ca fiind “a noua arta”: benzile desenate.

    Cartea prezinta o poveste sportiva despre tanarul fotbalist Mihai Dumitrescu, un pusti defavorizat care va trebui sa depaseasca adversitatile unei vieti destul de complicate din punct de vedere financiar. O oferta prea buna pentru a fi adevarata din partea influentului Ivanov, patronul clubului la care juca tatal sau în urma cu multi ani îl va arunca pe Mihai într-o adevarata aventura ce implica proiecte genetice secrete si descifrarea misterului mortii tatalui sau.

    “Ciutanul” trage si un semnal de alarma în ceea ce priveste sportul din zilele noastre, un domeniu în care stiinta si interesele financiare pun în umbra talentul mostenit si frumusetea întrecerii sportive.

    „Arta lui Grajdeanu nu iese în evidenta la început, dar la o a doua citire am început sa-i apreciez calitatile. Panourile sunt detaliate fara sa fie prea încarcate, secventele de actiune alterneaza între panouri late care ofera vederi panoramice ale terenului si numeroase panouri mici succesive care intensifica actiunea atunci cand cineva face un dribling. Flashback-urile sunt colorate în sepia si au un aer de nostalgie instanta, siluetele subtiri ale jucatorilor fiind prezentate în poze dramatice, printre care Stefan Dumitrescu pluteste fara efort ca un zeu al balonului.
    Dialogurile suna veridic si nimeni nu vorbeste prea mult într-un panou, astfel încat baloanele de text sa nu acopere toata pagina. Suna elementar, dar e foarte important. Cea mai mare calitate a Ciutanului este însa ritmul extraordinar. Compozitia fiecarei pagini este aproape perfecta, scenele se succed fara greseala, flashback-urile sunt integrate bine în actiune si povestea se citeste de la un cap la altul fara nici un hop.

    Nu pot sa ma abtin si trebuie sa spun ceva si despre calitatile fizice ale volumului în sine. De la coperta lucioasa în care pot sa-mi vad reflexia la calitatea extraordinara a hartiei în sine, Ciutanul depaseste multe dintre benzile desenate aparute în occident. Ma trec fiori la gandul ca este posibil sa mai apara asemenea romane grafice romanesti si viitorul benzilor desenate în Romania începe sa arate promitator.

    Astept cu nerabdare urmatorul volum din Ciutanul. Sunt curios sa vad ce se întampla în continuare cu povestea, nu neaparat pentru intriga în sine, ci pentru ca vreau sa vad în ce directie duc autorii dezbaterea natura versus stiinta în sport. Sunt si mai curios sa vad daca Grajdeanu si Toderascu reusesc sa repete performantele tehnice din acest volum, pentru ca au deja o baza foarte solida pe care pot sa construiasca. Si exista mereu sansa ca Ciutanul (regionalism din Dobrogea) sa convinga alti pusti sa se apuce de sport, ceea ce nu poate fi decat un lucru bun.”
    Cristi Mitran, http://www.bookblog.ro

    Considerata în prezent o forma de arta de sine statatoare, banda desenata s-a desprins, în ultimii 20 de ani, de o literatura ce se adreseaza exclusive copiilor, imbogatind toate genurile literare si cultura grafica contemporana.

    Mihai Grajdeanu are 23 de ani, nascut în Mangalia si stabilit în Bucuresti. Primele benzi desenate le creioneaza la varsta de 10 ani. Fara studii de specialitate, reuseste sa aduca un suflu nou în lumea benzilor desenate odata cu aparitia cartilor “Dupa gratii”- dupa o idee de Valentin Simionov – absolvent de asistenta sociala si directorul executiv al organizatiei “Romanian Harm Reduction Network”, carte care face parte din campania de informare în penitenciare asupra riscurilor îmbolnavirii cu HIV si “Istoria alternatica a literaturii romane in benzi” dupa un scenario de Luca Dinulescu, inca nepublicata.

    #1656 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    Dragi prieteni,

    După Livia Rusz în 2009, continuă seria monografiilor de autor din colecţia Argonaut.

    Născut în 1928, Puiu Manu este unul dintre cei mai longevivi, prolifici şi talentaţi creatori de benzi desenate din România, autor multivalent, de BD istorice, de aventuri şi science-fiction, apreciat de două generaţii de cititori ai revistelor pentru copii din perioada socialistă.

    În cele 48 de pagini ale monografiei puteţi afla informaţii inedite despre viaţa artistică dar şi cea personală a marelui artist, care a fost şi rămâne un adevărat globe-trotter dar şi un sportiv de performanţă (schi şi yachting).

    Volumul este bogat ilustrat cu reproduceri după planşele sale (unele scanate direct după originale), planşe publicate între 1955-2009. Coperta, în culori, reprezintă un auto-portret al autorului, pilotând un yacht al … benzilor desenate.

    Cartea poate fi comandată la adresa moc.o1571701248ohay@1571701248tuano1571701248gradb1571701248, contra sumei de 20 de lei. Primele 50 de comenzi vor beneficia de o dedicaţie personalizată a domnului Puiu Manu.

    Autorii

    #1657 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    Mihai Ionut Grajdeanu in „DUPA GRATII”, care este, cum spune el insusi „banda desenta educativa pentru detinutii din penitenciarele din Romania”, printr-un grafism compromis intre cautarile sale artistice si nevoia de claritate narativa, da la termen o lucrare care, presupun, isi atinge scopul.

    Apelul celor care au finantat proiectul nu a fost suficient de atractiv pentru autorii nostri de BD care, in mare masura, viseaza la cai verzi pe 3D 😆 …din pacate 🙁

    Mihai se mai deosebeste de „perfectionistii” sterili si prin faptul ca nu este… unul dintre ei 😀 dar si lucreaza in echipa, dupa scenarii originale, ca in „Ciutanul”… pe care inca nu l-am citit, sau dupa adapatari ale unor texte literare clasice, cum ar fi „La Tiganci” de Mircea Eliade, care mi-a facut pofta sa-l recitesc…

    Stiind „cautarile” lui de care pomeneam, printre care mai vechi proiecte „personale” de BD, ma astept la o evolutie foarte interesanta.

    NB: Spiritul critic nu se dilueaza in formule de genul „Desenati orice, numai desenati” – aceasta, de pilda, avand rostul ei, orice s-ar zice. Parafrazez mai departe si zic „Fiti in carti!” tocmai pentru dezvoltarea unui spirit critic aplicat. Pe de o parte, critica nu exista fara obiectul ei, publicatia, iar in aceasta lipsa creatorul, fara expunere, nu exista. In BD, este absurd sa nu fii in carti sau in fata lor 8)

Vizualizare 15 articole - 46 la 60 (din 143 în total)
Răspunde la: FITI IN CARTI!
Informația ta: