FITI IN CARTI!

Acasă Discuții Diverse FITI IN CARTI!

Etichetat: , ,

Acest subiect conține 142 de răspunsuri are 12 voci și a fost actualizat ultima dată de  Marian Mirescu acum 3 luni, 2 săptămâni.

Vizualizare 15 articole - 91 la 105 (din 143 în total)
  • Autor
    Mesaje
  • #1688 Răspuns

    DreamWave
    Participant

    #1689 Răspuns

    Sanki
    Participant

    Bula, hai acas’c-avem treaba! 😐

    #1690 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    @dreamwave wrote:

    Bula zicea:
    „I have a question, but unfortunately I also have…”

    Ce mai avea Bula?
    De ce era trist?

    El era trist pentru ca el avea de asemenea…

    #1691 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    …raspunsul!

    „…the answer!”

    #1692 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant
    #1693 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    Inca nu am „Benzile desenate şi canonul postmodern” de Ion Manolescu, nici „Legendele dacilor liberi” de Felix Crainicu si Mihai Grajdeanu… dar pentru aceasta (acesta?) din urma avem cronica de pe webcomics.ro http://www.webcomics.ro/
    Uff, imi ramane doar sa o (il?) rasfoiesc si eu…

    Venit și Legendele Dacilor Liberi – Piatra Sacră, cu întârzierea de rigoare, al cărui scenariu a fost scris de Felix Crainicu și desenată de către Mihai Grăjdeanu. Albumul de față cred că este un ”tie-in” pentru o serie mai largă de lucruri din linia legendelor dacilor liberi, publicate de editura Dacica, care nu mi-e clar dacă e doar puțin protocronistă, sau în totalitate protocronistă.

    Nu cred că o să fie o intrare prea lungă pentru că nu sunt multe lucruri de spus. Este un album mic, din toate punctele de vedere. Chiar dacă i s-a făcut publicitate folosindu-se cea mai proastă pagină, tot reușește să dezamăgească în anumite aspecte.
    Artistic, înafara unei palete de culori care mi s-a părut prost aleasă, a unor figuri țepene și a lipsei de stăpânire a proporțiilor n-aș spune că iese prea mult în evidență. Mi-a plăcut totuși că domnul Grăjdeanu alege o abordare mai modernă a paginii, cu panouri care compun o singură imagine, sau pagini duble, sau panouri în secvență suprapuse pe o imagine mai mare. Nu-și aveau mereu rostul artificiile astea, dar conferă benzii un dinamism care altfel ar fi fost lipsită de vlagă și chiar neplăcută. Dar, arta nu e punctul meu forte și tind să citesc niște benzi care deja nu arată foarte bine, deci probabil sunt imunizat la unele aspecte mai urâte și desensibilizat la altele mai plăcute. Menționez totuși că nu are absolut nicio treabă cu stilul Marvel.

    Narativ în schimb…E un album ridicol și nu în sensul bun. Sau poate e vina modului cum a fost interpretat și ilustrat. Nu știu care a fost procesul prin care s-a creat banda. În primul rând lipsește cu desăvârșire atmosfera de legendă, acea împletire a fabulosului cu realul din care rezultă o poveste puternic simbolică și universală. Iar ținând cont de titlul benzii, e grav. Se încearcă o apropiere de universul dacilor, prin supralicitarea importanței Sfinxului și a culturii ciobănești, se prefigurează câteva elemente din mitologia dacică (de autenticitate dubioasă), ceea ce mai degrabă sapă o crevasă între cititor și acțiune. Calitatea unui basm sau a unui mit stă în atingerea unor monotipuri generale, astfel încât oricât de stranie ar fi povestea sau lumea, ceea ce se întâmplă să se simtă familiar (a se vedea Hellboy – Makoma sau Sandman #9). Iar atunci când se introduc elemente complet lipsite de verosimilitate sau de mitic, orice punte de legătură se dărâmă și banda se simte artificială. De exemplu, apare o domnișoară învelită în piele, care cutreieră plaiurile mioritice pe o motocicletă pentru a asasina un ciobănaș mesianic ce se trage din daci.

    Pentru a completa totul, proza și dialogurile sună ca ceva ce am scris eu pe la 13 ani și bănuiesc că vă dați seama că n-am fost de departe cel mai prodigios scriitor. Personajele nu discută, ci mai mult exclamă sau aruncă expoziție, nu au niciun fel de personalitate înafara încadrării în categoria unor vagi stereotipuri, iar vocea naratorului nu reușete decât să inducă în eroare prin incoerență sau intrând în conflict cu ceea ce se arată pe pagină. Să nu mai spun că scenaristul cade pradă unor cuvinte cârjă deranjante (Lucia a sugerat să facem un drinking game legat de cuvântul sacru, dar tare mi-e frică să nu se termine în comă alcoolică).

    Și cam atât. Poate aș mai vrea să mai zic câteva lucruri, dar mă simt prost să critic munca unor oameni. Și apoi, cine sunt eu să fac asta? Ideea e că am cumpărat o bandă și nu mi-a plăcut. Sper că am identificat câteva aspecte care ar putea fi remediate pe viitor.

    P.S. : Producția de față mă face să fiu destul de îngrijorat față de rezultatele atelierului de bandă desenată susținut de domnul Grăjdeanu.

    http://razvanvanfirescu.wordpress.com/tag/banda-desenata/

    #1694 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    In ilustratia copertei este (cel putin) un „citat”.
    Mai sunt si in interior – din cate am vazut pe net.
    Revenim.

    #1695 Răspuns

    i.a.t
    Participant

    comentariu constructiv.
    multumim, Max pt ca ni l-ai impartasit

    respect

    #1696 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    „Constructiv”, daca ai si manualul de folosire :mrgreen:
    Si nici asta nu e de ajuns: mai trebuie sa-l citesti si sa intelegi ce citesti

    😉

    #1697 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    Salvati, protejati si promovati cetatile dacilor!

    #1698 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    in curand:

    300LA (the presequel of syndicart productions, 2011)

    The conscient Battle of Thermopane of King Bulanidas and the BOO Sparkles!

    #1699 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    Am si eu in maini „Piatra Sacra”.

    Prima impresie: o carte hardback & glossy! zdravan legata, poate prea zdravan – ceea ce face din start lectura mai dificila.

    Sunt pagini „cinematografice” in care sunt asamblate imagini cu explozii si personaje care comunica intre ele abai articulat (dar nu si noua), pagini unde autorii nu transmit si cititorulor ce „vad” si aud ei.

    Dar n-as vrea sa repet ce s-a scris in cronica de mai sus, ci doar sa lamuresc pentru inceput despre ce „citat vizual” vorbeam – cel din ilustratia copertei, preluata din pagina 43.

    Repet: am zis „citat”, nu altceva 😉

    #1700 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    In aceeasi idee, de a nu scrie inca o cronica, scriu impresiile de rasfoire si lectura in „timp real” 🙂

    Abis temporal: in prezentul nostru, o Trinity (Matrix)pe un motor tare, o holograma pe cer, lupii legendari, un baci batran, Farcas (Farkas, hm, tot un „lup”…), un tanar pe nume Micul Sfinx (!!), dacii, geto-dacii si, mai adanc in legenda: oameni ai grotelor, un Smeagol, si in fine un proto-erou ales in contact cu PIATRA SACRA din stele…

    Sunt in plin STAPANUL PIETREI (Sacre)!…

    #1701 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    … Stapanul inelului cu piatra sacra la mijloc :mrgreen:

    In cele din urma… pot spune ca:
    – paginile au fost concepute pentru un format mai mare, de album european, unde „gramajul” folosit era normal! Era bine sa fi aparut macar intr-un format intermediar, gen „comic book” american
    – fontul, italic hais & cea*, ingreuneaza si mai mult citirea
    – interjectiile si onomatopeele sunt, consecvent, neaose sau romanizate, insa abandonate in pagini intregi care nu mai au alta informatie scrisa, unde injusta punere** a imaginilor stavileste naratiunea in balti de reflectie zadarnica
    – multitudinea planurilor acestei (hai) povesti aduce o falsa complexitate: scenaristul*** aduna intamplari, detalii – clisee, intr-o mare masura, in masura in care acesta*** nu este selectiv

    Este primul volum, iar asta poate fi o „scuza”.

    whatever

    * aplecate ba in stanga, ba in dreapta, se ating cuneiform

    ** …si nu juxtapunerea, care este definitorie pentru Banda Desenata

    *** CINE este Scenaristul? Felix Crainicu, care apare pe coperta cu mentiunea „Scenariu”?… dar si Mihai Grajdeanu, care apare in interior tot sub „Scenariu”, iar pe coperta cu mentiunea „Benzi desenate”, ceea ce inseamna…cam tot, iar in interior Mihai apare si la „Desene”! Intleg astfel ca Felix Crainicu a pus la dispozitie una din legendele cuprinse in
    cartea „Muntele ascuns – Legendele sacre ala Dacilor Liberi”, scrisa impreuna cu Cristi Ionita, cel care a cules legendele.
    DAR… aflam de pe crainicu.ro ca F.C. este regizor, fotograf, om de radio… Bune referinte! Atunci…? 😥

    Ca tot a venit vorba de „vinovati”, fratele lui Mihai, Adrian, un concept artist cu o transanta tusa si sesizanta cromatica, apare in interior in calitate de „designer creatura” – numai?

    #1702 Răspuns

    Sanki
    Participant

    Sfinxul din Bucegi este… o SFINXA! (dooooh)

    Legendele se tes mai usor in jurul eroilor „alesi”, cu barbi 😉 Femeile sunt mamele lor, de eroi! Ele sunt eroine necunoscute, ascunse, zidite (calfele stiu de ce), jertfe asadar, piese de schimb, asa cum e si cazul asta. Un dat esential banal, sa moara…!!
    Mama, ce tare-am fost!

    Andreescu a vazut just, doar ca nu a stiut ce a vazut!
    deciii….DOVADA:

    Cele mai vechi imagini tridimensionale (figurine) sunt „Muma mumelor”, o femeie dotata si grea, datatoare de viata, si un ganditor (un fed de Boundy pe buda dar fara ziar). Hello?…
    Mai citim si noi!
    „Rahan” si altele.

    Nu, nu spun ca Rahan este, de fapt, RAHANA.
    Era cat pe ce!

Vizualizare 15 articole - 91 la 105 (din 143 în total)
Răspunde la: FITI IN CARTI!
Informația ta: