HAC! Harap Alb Continua

Vizualizare 15 articole - 1 la 15 (din 51 în total)
  • Autor
    Mesaje
  • #436 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    N-am avut placerea sa gasesc primul numar al revistei la chiosc si sa-l cumpar – o placere din copilarie, din tinerete si tot mai rara mai incoace…

    Cu toate astea, am intrat repede in posesia acestuia datorita colegilor de BD 😉

    Sa purcedem, atunci, cronologic, dupa actul pierdut al cautarii-investigatiei -achizitionarii, cu

    IMPRESII
    1. Sa fiu, vorba ceea, in asentimentul multora, pentru a ma putea desprinde subiectiv apoi, si sa expun reactia general-entuziasta anticipata din rasputeri: “avem revista noastra de benzi desenate-comics cu personaje romanesti!”
    2. Prima impresie: o publicatie agreabila, cu o punere in pagina placuta, o cromatica unitara…
    3. O prima observatie: are reclame!… Care se integreaza si chiar se insinueaza in paginile cu benzi desenate…
    4. Rasfoim si retinem nume. Cele noi sunt ale desenatorului Moldovan si scenaristului-editor Ionascu, dar si al foiletonistului Coman, mai cunoscut de fandomul SF. Cele vechi si actuale apar frecvent in media « BD » : Ungureanu, Nita, Popescu, Lestaru, Florea… Pegas e un nume vechi dar nou in BD 😀 O fraza separata o dedic unui grafician drag mie, Murnu, care are o pagina de pomenire, pentru ca a fost printre primii desenatori ai lui Harap-Alb
    5. … (va urma, natural)

    #5443 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    6. Reclamele! Cea la “Atelierele Pegas” pare cea mai potrivita in multe privinte si cea mai eficienta, cu taloane si toate cele: este si pe prima pagina a site-ului http://www.harapalbcontinua.ro/, unde Harap-Alb apare calare pe o bicicleta! Apropo, stie-ul este un musai. Trecand pe langa obisnuitele, vai, laude de sine*, lectura este una folositoare si amuzanta. “ROBOFUN” pare sa fie ceva atractiv si instructiv. “KUBU – solutii logistice pentru afaceri online” nu mai tinteste publicul, dar are rostul sau, asa cum au si “Atelierele fara frontiere” si pagina dedicata actiunii umanitare organizate de o asociatie (ONG, ceva), de BRD (sic) si o fundatie. Prezente obisnuite si implicite sunt “Colectii figurine”, “Comic Book City”, revista “Comics” si Octav Ungureanu, scenarist story-boarder, co-editor si editor.
    7. Fonturile, incepand cu titlul, sunt banale – in sensul rau al cuvantului, daca “modelul” este Marvel/DC. Corpul de litera si, implicit, bulele sunt prea mici. Cititorii mai varstnici (destul de multi, sper, antrenati in lectura…clasica, pe hartie) ar putea avea o problema, dar nu despre asta este vorba: este dezechilibru intre imagine si text, la care contribuie si formele bulelor si a inserturilor (“caption”)… Dar este doar impresia mea. A saptea.

    * “Singura revista profesionista de benzi desenate din Romania…” – periodicitatea o va putea confirma; este doar primul numar…
    “Harap Alb nu-i cu nimic mai prejos decat supereroii americani.” – decalajul, asumat prin iluzoria “modernizare”, ar putea ramane un handicap
    “…in stilul benzilor desenate Marvel/DC Comics in incercarea de a reda tinerilor moderni simtul aventurii oferit de povestile scrise de autori romani.” – Marketing! Succes!

    #5444 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    Intermezzo: Sunt curios sa aflu daca placerea de care vorbeam mai la deal a supravietuit la altii: aceea de a procura o revista BD de hartie si de a o savura. De a o placea si a o dori iar si iar… mai placuta.

    #5445 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    Articolul “Revista Harap Alb – Next Generation” http://benzidesenateromanesti.blogspot.ro/2012/10/harap-alb-next-generation.html
    …cu un titlu din nou inspirat, se inscrie in entuziasmul general… al celor care sustin ideea de revista cu benzi desenate romanesti (realizate de autori romani, eventual pe subiecte romanesti), si al celor care au superlativizat intruchiparea ei inainte de vreme.

    Superrelativizarea ne poate ispiti, ca reactie la hei-rupul de pe margine…

    Preferam sa redam aici un interviu aparut doar pe site-ul revistei:

    Octav Ungureanu:
    Domnule Barbu, stim ca la un moment dat (chiar de mai multe ori) l-ati ilustrat pe Harap Alb. Ne puteti povesti cate ceva despre relatia dvs cu Harap Alb?

    Adrian Barbu:
    La mine, Harap Alb a insemnat doua proiecte. Primul (2006-2007) ar fi trebuit sa produca un comic-book cu contributia a 7 desenatori, fiecare preluand unul sau mai multe segmente ale basmului si desenandu-le in stil propriu.Al doilea proiect a fost ceva mai norocos, dar n-a fost BD. Editura AION din Oradea (cu care colaboram deja de catva timp) mi-a solicitat in 2009 ilustrarea unei reeditari a Povestilor lui Creanga. Volumul a fost publicat in 2010. Se vede ca am pastrat in mare masura aspectul personajelor pe care le concepusem pentru banda desenata.

    O.U.:
    Stiti poate ca Harap Alb-ul nostru este blond si musculos…? Dumneavoastra l-ati vazut altfel.

    Adrian Barbu:
    In privinta lui Harap Alb, ma simt dator cu o explicatie pentru cei nedumeriti ca l-am lasat brunet. Pe de o parte basmele romanesti sunt pline de feti si fete cu parul de aur, (si a devenit o moda stupida asocierea blond=pozitiv, brunet=negativ) asa incat macar intr-un loc in care aspectul asta nu era explicit, am preferat sa-l schimb. Pe de alta parte, insusi numele de Harap si Alb indica un contrast, de fapt o imposibilitate, o enigma, ghicitoare sau “cimilitura” din cele atat de dragi lui Creanga: negru si alb, Yin si Yang, ratat potential si erou potential. Era cat se poate de firesc ca acest contrast sa fie expus grafic prin piele alba si par negru.

    In rest, m-am tinut de poveste, pentru ca voiam s-o ilustrez, nu s-o modernizez. De asta pot presupune ca toate ilustratiile astea au un aer de-a dreptul invechit, ca de-aia ziceam de preistorie.

    O.U.:
    Ne puteti spune care e parerea dumneavoastra despre proiectul nostru Harap Alb continua?

    Adrian Barbu:
    Inca astept sa vad in ce directie continua. Ma tem de modernizare excesiva si v-as preveni sa nu denaturati basmul. Evident, publicul tanar s-a saturat de opinci, chimir, suman sau caciula – pe undeva e firesc, in contextul actual: ne straduim atat de mult sa ne occidentalizam incat ni se face rusine de origini si, cu toate curentele astea neofolclorice, gen serbare campeneasca televizata cu aer de figuranti adunati pe stadion sa zambeasca fals la Ceausescu, nici nu e de mirare. As miza insa mai mult pe definirea si actualizarea unui filon de autenticitate decat pe incercarea de a crea o imagine occidental-acceptabila occidental a personajelor. Daca evitati artificiile, recuzita si aerele de super-eroi, ati putea sa castigati si adeziunea profesorilor de literatura romana, nu doar a elevilor. Avem una din cele mai complexe mitologii populare din Europa (si Harap Alb, desi e un basm cult, inventat 100%, se incadreaza organic in contexul asta); daca am reusi s-o pastram si sa-i exprimam specificul, autenticul, am avea numai de castigat.
    Fireste, ce spun eu acum se limiteaza la inceputul experimentului vostru, la ceea ce am vazut deja. E normal sa experimentati, sa cautati si sa dezvoltati aspectele spectaculoase ale povestii. Va urez insa sa reusiti sa ramaneti aproape de ideea ei originara, chiar daca o duceti inspre fantasy sau feerie – cum a reusit Ion Popescu-Gopo in 1965 cu filmul De-as fi Harap Alb, pe care il recomand cu caldura tuturor iubitorilor acestor personaje. Hai sa vedem ce iese.

    http://www.harapalbcontinua.ro/blog/interviuri/interviu-cu-adrian-barbu/
    Am si eu o temere: anume ca intre dorinta de a fi Harap-Alb si de a fi mai mult decat atat, ar lipsi ceva. Important. Dar poate ca ramane in sarcina altora…

    Caut in continuare impresii de lectura.

    #5446 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    …si tot asa… superlativ abstrus…
    Harap Alb continua – prima colectie de benzi desenate romanesti
    http://blogulcolectionarului.net/2012/10/harap-alb-continua-prima-colectie-de-benzi-desenate-romanesti-din-16-octombrie-2012/
    …hiperbolic
    S-a lansat “Harap Alb continua…”, prima revista profesionista de banda desenata din Romania.
    http://evenimente.artclue.net/harap-alb-continua-2/

    O marturisire simpatica:
    http://www.alexbleau.ro/2012/10/18/harap-alb-continua-in-forma-unei-reviste-de-benzi-desenate/
    fragment: “Daca acum cateva luni am avut placerea sa vad cum se relanseaza bicicletele Pegas, luna asta am descoperit “Harap Alb Continua“ – o revista de benzi desenate in stilul celor facute de Marvel sau DC Comics. Nu, nu este prima initiativa de acest gen. Au mai fost si altii in trecut, dar asta este prima initiativa serioasa din ultimii ani.

    Cum eu curios si mandru ca si noi avem reviste de acest gen pentru supereroii nostrii, am mers la chiosc. Am cumparat. Ma indepartez incet de chiosc si gasesc un loc pentru a citi. Si deschid revista…

    E un sentiment foarte placut cand ai asteptari mari atat din cauza povestii si a eroului cat si din cauza comparatiei cu Marvel/DC Comics si cu toate astea iti sunt intrecute asteptarile. Calitatea muncii din spatele revistei, a povestilor, a ilustratiilor este de apreciat si chiar de admirat.”

    Inca un titlu inspirat: Harap Alb incepe sa continue
    http://entertrainer.tv/2012/10/harap-alb-incepe-sa-cuntinue/

    #5447 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    Aha!…

    Dragi fani şi dragi români, iată că a început ceva în România. Probabil că “început” nu este un termen exagerat, din moment ce nu ţin minte să fi existat o iniţiativă cu pretenţii atât de cuprinzătoare în comixul românesc de prestigiu( în subteran sîntem mai mult decât siguri că au existat mii de iniţiative şi de planuri de mii şi milioane de ori mai ambiţioase şi mai abandonate sau care se află deocamdată în stand-by şi care vor reuşi să se ridice la suprafaţa chioşcurilor în cel mai scurt timp posibil).

    Precum începea şi regretatul album de mare valoare Carusel, aflăm de la oamenii implicaţi adânc în afacerea benzilor desenate că nu este uşor să pui pe picioare un asemenea act temerar de cultură şi artă. Da, am mai auzit asta – şi acum chiar vrem să vedem cum se procedează. Pe site aflăm că ne putem face planuri serioase pentru un abonament de 12 numere, perspectivă îmbucurătoare pentru orice fan al francizelor(a se citi: “consistenţei”).

    Ce se întamplă cu Harap-Alb? Deocamdată lucruri standard: istorie pură dintru lucrarea canonică pe care ar trebui să o cunoaştem toţi, drept oameni educaţi prin Ministerul Educaţiei şi Sportului şi Tineretului( sau cum s-o fi numind acum), care ştim să citim.

    Apar şi sînt binevenite chestiuni paralele, poveşti despre origini şi ceea ce pare a fi o construcţie complexă care să urmărească în detaliu destinele personajelor cu care fanii înfocaţi vor face cunoştinţă şi despre care vor lua mai târziu la cunoştinţă cum se vor împleti armonios cu traseul aventurii spectaculoase hărăzită lui Harap-Alb.

    Comicsul românesc are nevoie de cel puţin o telenovelă macho, vastă şi alambicată, care să se întindă pe zeci şi zeci de ani – de ce să nu fie Harap-Alb ăsta una dintre ele? Harap-Alb e alb, blond, armurizat, tânăr şi musculos, bogat, binecuvântat de cine ştie ce zei există în universul “Harap-Alb continuă”(sper că vom afla şi vom avea şi diagrame), bun la inimă – are toate ingredientele necesare, şi un pic în plus.

    Vă întrebaţi ce este acest plus? Există câteva aluzii clare în operă şi nu am depăşi nici o limită a examinării pur ştiinţifice dacă am lansa ipoteza că Harap-Alb este cel puţin un urmaş al celor mai viteji dintre traci, geto-dacii(mai mult ca sigur al dacilor liberi). De ce nu, poate că este chiar geto-dac get-beget. Geto-dac creştin-ortodox ar fi splendid, dar din câte am putut observa deocamdată în portretele lui Haiganu şi Miron, lucrurile se petrec într-un univers ceva mai fictiv decât cel ortodox, cu zei şi zmei un pic mai sincretizaţi decât ce aveam noi deja în stoc ca naţie.

    Sperăm din tot sufletul că designerii aventurii şi ai lumii în care se va petrece toată acţiunea se vor focusa sever şi vor păstra toată treaba cât mai coerentă şi non-dezlânată(cum ar zice James Brown: “tight!”) – interesul se poate pierde la fel de uşor cum poate fi câştigat( cum ar rosti îngândurat şi lipsit de orice urmă de îngâmfare, ca de obicei, eternul, regele, un singur cuvînt : Hagi).

    Da, ideologic vorbind toată mişcarea aceasta are nişte accente şoviniste(ce tot eroii lor, hai cu eroii noştri), ale căror prezenţă ni se pare deconcertantă şi din punctul nostru de vedere complet inutilă(sau chiar futilă*). Totuşi din motive de marketing este perfect justificabilă ca instrument extrem de eficient pentru mângâierea naţionalismului românesc aflat permanent în defensivă ranchiunoasă.

    Detalii tehnice :::::: artworkul este bunicel, chiar dacă ni se pare că tipul acesta de desen se potriveşte ceva mai bine cu shadingul monocrom decât cu cel policrom. Dar culorile sînt totuşi un element important în (din nou) marketingul comicsului astăzi – aşa că alegerea de a merge pe full-color ni se pare normală. Reclamele poziţionate în mijlocul poveştii sînt cam enervante, fiindcă atunci când te simţi adâncit în poveste şi dai pagina, nu conştientizezi imediat ruptura dar eşti brusc catapultat afară din film, de către o poză cu un tip pe bicicletă care nu-ştiu-ce-vrea-de-la-mine-dar-din-cauza-lui-am-dat-probabil-mai-puţin-pe-revista-asta. Apropo, preţul este bun – unul rezonabil pentru păgâni şi am îndrăzni să zicem o nimica toată pentru fanii dedicaţi( apare o dată la două luni – eh ).

    Avantaj net- acum elevii vor putea spune că nu mai are rost să citească basmul fiindcă au citit comicsul(faza cu am văzut filmul este mai subţire, fiindcă banda desenată chiar implică citire).

    __________________________________________________

    * ăsta da nume de aghiotant pentru Harap-Alb: un voinic ale cărui idei şi acţiuni sînt întotdeauna în plus, sau chiar absurde cu totul. Fără îndoială există şi alternativa de a fi starul unui comics porno-epic(sau direct un dojinshi hehe). Ambele variante ar avea potenţial – totul ar fi un spinoff cu el în postura de outcast din gaşca tradiţională a lui Harap-Alb.
    http://comicsuri.ro/?p=1097
    COMICSURI: misiunea noastră sfântă este să supraveghem comicsu românesc şi să îl ajutăm să înflorească like crazy

    Am subliniat “ideile principale” 😛 care nu sunt departe de demersul (la fel de ezitant al) editorilor

    #5448 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    Harap Alb Continua – Episodul 1

    … este o bandă desenată făcută de nişte oameni cu multă ambiţie şi cu destul know how astfel încât să aibă succes. Revistă a ajuns şi la noi, la Cărtureşti, şi am reuşit şi eu să mă uit peste ea Duminică dimineaţă, după ce mi-am terminat trebile librăreşti… de dimineaţă. Despre proiect nu ştiu foarte multe detalii, dar ştiam că va fi lansată revista de pe Facebook, acolo unde mai mulţi prieteni din lista mea tot împărţeau imagini şi diferite informaţii despre continuarea lui Harap Alb.

    Recunosc că nu sunt un mare fan al benzilor desenate, în sensul în care nu am citit foarte multe la viaţa mea. Pe lângă nişte serii Star Wars, nişte episoade din universurile Marvel şi DC, câteva romane grafice esenţiale (dacă nu ai reuşit până acum, trebuie să faci rost şi să citeşti Watchmen), nu am apucat să citesc mare lucru. Totuşi, deşi nu am am o amplă experienţă cu benzile desenate recunosc că-mi plac şi am încercat mereu să-mi fac datoria faţă de banda desenată românească şi să o consum (adică să cumpăr un exemplar), atunci când am avut ocazia.

    Harap Alb Continuă m-a uimit, în primul rând datorită calităţii grafice şi materiale. Paginile sunt lucioase, imaginile sunt americăneşte colorate. Un alt lucru care m-a surprins plăcut a fost distribuţia. OMV, InMedio, Cărtureşti, Hyper Market-uri din toată ţara… nu ştiu dacă vreo altă bandă desenată românească s-a bucurat de o distribuţie atât de amplă. De asemenea, la nivelul conţinutului mi-a plăcut a doua parte a revistei, acolo unde se povesteşte trecutul lui Gerilă.

    Şi acum să trec la ce nu mi-a plăcut şi, deşi ştiu că fanii acestui proiect şi cosmopoliţii care s-au înfruptat din această bandă desenată şi care vor ajunge pe acest mic blog al meu nu vor fi de acord cu mine, trebuie să spun şi eu ce am pe suflet. În primul rând, recunosc că universul grafic al lui Harap Alb din această producţie m-a dezamăgit. Castelul şi straiele sunt occidentale. Harap Alb este un basm cult scris de Ion Creangă şi cred că el şi-a imaginat universul ceva mai… românesc. Autorul nu descrie elementele care m-au deranjat pe mine, dar mereu am sperat că, dacă cineva va face o reprezentare vizuală a vreunui basm, să aducă din imagistica specific românească. Da, epoca medievală românească nu a fost la fel de strălucită ca la alte naţii. Dar nici la alte naţii nu a fost aşa de strălucită până când autori de romane, de benzi desenate sau de film nu au umplut-o de electricitate. De asemenea, ştiu că Gopo şi-a permis anumite libertăţi cu Harap Alb, dar asta nu este o scuză.

    De asemenea, având în vedere titlul, povestea benzii desenate am crezut că va fi un fel de continuare a poveştii lui Ion Creangă sau, cel puţin, credeam că vor apărea nişte adăugiri pe ici, pe colo. Un sătuc în care se opreşte şi în care dă peste o vrăjitoare care noaptea transformă sătenii în zombii mâncători de copaci… ceva de genu’.

    Oricum… trecând peste micile mele critici, o să spun ceva ce băieţii din spatele revistei nu pot să spună direct: du-te şi cumpără revista. Banda desenată românească merită 4,9 lei pe lună.

    P.S. A apărut primul trailer de la Iron Man 3. Cineva împrumută din TDK…

    P.S. 2 Dacă nu ai văzut trebuie să vezi şi dacă ai văzut, trebuie să revezi filmul lui Gopo… Tim Burton a văzut filmele lui când era mic.

    http://tezeu.wordpress.com/2012/10/23/harap-alb-continua-episodul-1/

    #5449 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    “Medievalitatea romaneasca” tocmai in basme a fost stra-lucita din ecouri de la marile curti imperiale, din atavisme intunecate, in tanjeala de la gurile de rai ferecate, cu arhetipul transgresator al supereroului “imparat” din miezul lucrurilor, Alesul, trimisul omului dincolo, illo loco, illo tempore…

    Conform initiatiorilor acestui proiect, pe langa mitologia romaneasca, deja filtrata de Ion Creanga* intr-un anume registru, abandonat sau nesesizat sau pur si simplu ignorat, in HAC s-ar intersecta “grafic” inca si mitologii nordice, carpatice si… americane (myth-mix), ceea ce l-ar face atat de prolix incat el ar putea demara si “continua” in orice directie si in niciuna.

    Acel timp si loc mediu te-ar putea duce cu gandul si la genul Fantasy, unde ispravile unui Greucean de Conan, intr-un cadru fabulos dar familiar, te tin cu sufletul la gura, pentru ca esti rapit in mijlocul lucrurilor, in medias res**.
    Or, Printul nostru nu este destul de atasant si nu ne uimeste prin faptele lui. Ca nu i-a fost frica de viziunea (!) uriasului urs cu coarne si colti, nici de acel Palpatine care palmeaza fulgerele ce-i scapara din degete si se joaca cu mintea lui – adica-l “face”*** de toata jena – nu-s fapte de vitejie, cum ar vrea noii sai creatori. In fapt, nu-s…fapte.

    Prin figurare grafica, timpul si locul ar trebui sa aiba fluiditate si canalizare narativa. Efortul de imaginatie pare minimal, insa. Iar rezultatul, artificial.
    Asa cum efortul de Marketing este nemasurat fata de cel creativ.
    Asa cum arata si imaginile de la lansare postate adineauri pe Facebook.
    Da, numai fotografii.
    Déjà-vu.
    /ˌdeɪ.ʒɑː ˈvuː/

    Acest ev de mijloc, aceasta dimineata cu urdori de istorie, a fost drive-ul cosmaresc pentru proiectul MONSTRI, o antologie colectiva BD bazata pe mitologia romaneasca – de fapt, una central-est europeana. Nici acest proiect nu mai este acum, spre o finalizare necesaar, ceea ce ar fi trebuit sa fie. A devenit ceea ce i-a venit sa fie.
    Natural 🙂

    * despre filtrul… magic (pierdut) al lui Creanga, om mai scrie
    ** gasesc ca latina este potrivita discursului fiind o limba a vremurilor de demult pe care o mai folosim… si nu e
    *** ne-am prins: Harap Alb abia-si incepe calatoria initiatica, pe parcursul careia va invata cum altfel decat din greseli, asa ca la inceput el este naiv; multe numere inainte!

    #5450 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    Dupa “Jurnalul national”, “Romania libera” a devenit ziarul care acorda o atentie deosebite “fenomenului” BD

    Pasiune: A DAT O CASĂ pe o REVISTĂ de benzi desenate. Omul care l-a ajutat pe Harap-Alb să prindă viaţă din nou
    de FLAVIA DRAGAN

    În urmă cu mai bine de un an, o mână de oameni s-a strâns laolaltă şi s-a gândit să îl aducă pe Harap-Alb aproape de inimile tinerilor. Prin ilustraţii îndrăzneţe, dialoguri dinamice şi mici lecţii de istorie, revista de benzi desenate “Harap Alb continuă” le demonstrează tuturor scepticilor că bătrânul basm românesc are tot atâta vigoare ca în urmă cu 135 de ani.

    “O revistă de bandă desenată înseninează ziua oricui. Şi ăsta este motivul pentru care am decis să mergem înainte, în ciuda ‘vitregiilor’ şi ‘greutăţilor’ care s-au ivit la tot pasul. Şi ce alt subiect poate fi mai frumos şi mai atrăgător unui român decât Harap Alb, povestea marelui scriitor Ion Creangă?”, le spune editorul Mihai Ionaşcu cititorilor săi de benzi desenate.

    În 15 octombrie, “Harap Alb continuă” apărea pe tejghelele tarabelor cu ziare. Este o revistă de benzi desenate, cu Harap-Alb şi prietenii lui, Setilă, Ochilă, Gerilă, Păsări-Lăţi-Lungilă şi Fomilă, care încearcă să demonstreze că eroii basmelor româneşti pot fi la fel de “cool” ca şi cei străini.

    Povestea unei poveşti

    În urmă cu un an şi jumătate, Mihai Ionaşcu şi soţia lui erau în faţa unei dileme: să cumpere o casă sau să creeze o revistă de benzi desenate. “Şi am ales revista”, spune zâmbind.

    “Am crescut cu o bandă desenată a lui Puiu Manu şi cu ‘Cutezătorii’. Am căutat multă vreme să fac ceva în direcţia asta, dar nu mă interesa niciodată cine sunt oamenii din spatele benzilor desenate”, povesteşte, la lansarea oficială a revistei, Mihai Ionaşcu. În 2011, l-a întâlnit pe Octav Ungureanu la un târg de SF. L-au cooptat şi pe Andrei Moldoveanu ca desenator şi au decis să creeze o bandă desenată pe baza lecturilor şcolare. Iar îndrăgitul basm al lui Creangă se studia la şcoală, în clasa a XI-a.

    Au început o muncă asiduă de cercetare şi au umplut zeci de caiete cu schiţele personajelor. “Biblia noastră a fost lucrarea ‘Getica’ a lui Vasile Pârvan“, explică Mihai Ionaşcu. Fibulele de pe haina lui Harap-Alb, modelul sabiei, precum şi numele personajelor secundare sunt de inspiraţie daco-tracică.

    Mihai Ionaşcu spune despre Harap-Alb că este un supravieţuitor. “E un simbol, e un brand în sine”. Aşa se marchetează şi revista pe piaţă: “Ne adresăm familiei, oamenilor care au trăit vremuri mai bune, cu masa de prânz în familie duminica şi cu copii care se jucau la afară, nu la calculator. Cu părinţi care nu erau deosebit de stresaţi. Promovăm revenirea la vremuri mai bune şi, în acelaşi timp, îl îmbrăcăm pe Harap-Alb într-o haină care să-l facă accesibil generaţiei moderne”, îmi explică fondatorul revistei de benzi desenate.

    Iar celebrul erou al lui Creangă, creat în 1877, a fost ilustrat în cei 135 de ani de existenţă de o mulţime de mâini. “Atuurile lui Harap-Alb sunt aceleaşi de dintotdeauna: în fiecare an sunt cel puţin două-trei reeditări ale acestei cărţi, e printre cele mai populare cărţi de basme”, arată Mihai Ionaşcu.

    O poveste handicapată românească

    Gerilă, pe numele său adevărat Miron (în viziunea revistei) a fost desenat de un copil de 12 ani, care nu ştia prea multe despre povestea lui Creangă. Credea că este “o poveste handicapată românească” şi atât, povesteşte Mihai Ionaşcu.

    Redacţia vrea să spargă acest mod de gândire*, prin creionarea personajelor lui Creangă într-o manieră în care tinerii moderni se recunosc şi cu care se identifică. De aceea, personajele lui Creangă au fost desenate în stilul Marvel, al supereroilor “de afară”, pe care generaţia tânără îi îndrăgeşte uşor. “A fost desenat aşa ca să poate fi uşor înţeles şi ca să se lipească de sufletul oamenilor”, spune Mihai Ionaşcu.

    Echipa vorbeşte mult despre naţionalismul publicului căruia se adresează. “Lucrăm cu ceva românesc şi ne adresăm publicului român. La un moment dat, ne-au întrebat dacă n-am vrea să publicăm în engleză sau pentru străinătate. Mi s-a părut o idee bună”, face Mihai o pauză, “dar ce ar însemna Sam Steel pentru români?”.

    “Sam Steel este un erou canadian”, îşi continuă el ideea, trăgând din ţigară. “Nu înseamnă mare lucru pentru români. Pentru orice străin, ‘Harap-Alb’ este o poveste frumoasă, dar nu se poate lipi sufleteşte de ea. Provenind din acest spaţiu, ai capacitatea să înţelegi povestea lui Harap-Alb mai bine decât un străin. Nu e vorba de un naţionalism înfocat, ci de un naţionalism realist. Eu, personal, nu cred că are sens să-l servesc pe Harap-Alb unui englez sau unui american, n-o să înţeleagă ce înţelegem noi. Aş prefera să-l păstrez pentru români”, explică el, râzând.

    Reînvierea print-ului?

    Popularitatea personajului a fost apreciată de public: echipa revistei spune că primul număr s-a epuizat aproape în totalitate, iar pagina de Facebook a publicaţiei s-a umplut cu urări de longevitate şi felicitări din partea cititorilor. Iar mărturie stau cifrele, explică echipa. În 6 august, la lansarea paginii oficiale, “Harap Alb continuă” avea 20 de “like-uri”, iar, în decurs de două luni, sărise de 20.000 de fani.

    “Aş vrea să fie un revival pentru print. Nu ştiu dacă sunt prea ambiţios, dar mi-ar plăcea”, mărturiseşte Ionaşcu.

    http://www.romanialibera.ro/cultura/media/pasiune-a-dat-o-casa-pe-o-revista-de-benzi-desenate-omul-care-l-a-ajutat-pe-harap-alb-sa-prinda-viata-din-nou-282110.html

    * al copilului?

    #5451 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    Am revazut, cu o si mai mare placere, “De-as fi Harap-Alb”, filmul lui Ion Popescu Gopo, doldora de concepte excelente, “inspirationale”, din care au fost preluate prea putine intr-o viziune sovaitoare.

    In decursul timpului “basmul” lui Creanga nu s-a epuizat din acest punct de vedere si ar fi interesant de adunat la un loc iluistratiile pe subiect


    Am la indemana aceasta lucrare (coperta) de Nicolae Florin Radu pentru a inviora comentariul

    #5452 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    Pe Webcomics.ro se incearca o experienta interesanta: dialogul (dezbaterea).
    Din aceasta tentativa retin si impartasesc doar comentariul-cronica a lui Alin, ceea ce inseamna ca experimentul a esuat. Inapoi la articolele de pana acum semnate de acelasi:

    …aș vrea să zic vreo două vorbe despre revista asta, nu neapărat că-mi pasă mie deosebit de mult de ea, de cei care o fac sau de cei care sunt sau or să fie fani; eu-s perfect mulțumit să-i citesc colaborările lui De Crecy cu Louvreul sau adaptări la The Shadow of the Torturer care ajung să fie niște copii de Sandman super dubioase, dar glorioase, într-un fel foarte pretențios. Ba chiar mi-ar plăcea să și scriu despre ele, dar vouă nu vă pasă de așa ceva. Așa că dacă vrem dialog și discuție și analiză în banda desenată trebuie să urmărim curentul.

    Pe bune, ce pot să zic? Cumva a reușit să aterizeze la limita aia a competenței de nu-mi lasă absolut nicio impresie, nu-mi stârnește niciun interes. Fu ca un consult la doctor. Așteptare multă, incomodă într-un loc steril și neprimitor. De aceea am nevoie de ajutor. Mult ajutor. Așa că ne-am strâns mai mulți să ne dăm cu părerea referitor la bandă. De dragul coerenței încetăm nițel discuția. Să-ncepem, deci:

    Scriitura-i cam amatoricească. Acum, poți avea două tipuri de scriituri amatoricești, aia adolescentină, violetă, și aia banală. Scriitura violetă irită pe mulți, dar unii, printre care mă și număr, o degustă. Măcar are o savoare aparte și personalitate, creează o atmosferă. Aici narațiunea, recitativul mai exact, n-are niciun scop pentru că adresează fix ceea ce-i în cadre, fără să confere informație în plus sau să interacționeze cumva cu imaginile sau să ajute la stabilirea unui ton. E acolo, pur și simplu. Pentru că cine a făcut letteringul să muncească mai mult d-aiurea. Pentru că pitong.

    Grafica e bunicică parțial, în ceea ce privește personajele, dar și animalele, care sunt expresive, atât în mimică, dar și în gestică. Spațiile în schimb sunt neconvingătoare, pustii, repetitive și plictisitoare. Ca niște decoruri de teatru realizate fără multă imaginație. Se contopesc unele în altele și nu apare senzația traversării lor.

    Culoarea nu mă distrage prea mult ca în cazul altor apariții, cu excepția a vreo două panouri nici caracterul photoshopat și airbrushuit nu-i deosebit de neplăcut, cu toate că putea să fie făcut mai original, cu o paletă de culori mai originală. E nițel aiurea utilizarea instrumentelor ăstora împreună cu hașuri pentru umbrire, valorație. Una din ele, preferabil hașura, ar fi fost de ajuns. Sau fără umbrire valorată. În fine. Nici letteringul nu-i rău. E inexpresiv, cam din topor, nu prea își pune problema unui design mai larg al paginii, al compoziției, norii de gânduri sunt realizați aiurea (ar trebui să arate ca niște nori), dar nici nu au din start un efect neplăcut, dialogul este ușor de citit și de parcurs într-o manieră coerentă

    Trecem peste estetica aia de Maduriera-lite care reușește să răpească orice ambiguitate și savoare ar putea păstra universul original, care ok, cică numai așa puteam aduce puștimea să-l citească. Eu am dubii, dar în fine. Fiul de Crai e din start musculos și eroic în aspect, ceea ce erodează din traseul inițiatic al basmului. Spânul are mustață. Și arată precum cel mai evident personaj negativ posibil. Iar Gerilă este super manly și epic. Raportul dintre etic și estetic și rodarea, fie prin inversare, fie prin introducerea de subtilitate și nuanță, relației clasice de bun=frumos și uman, iar rău=grotesc și himeric este unul dintre cele mai importante elemente ale Poveștii. Ceea ce începe să nu se regăsească aici, fiind în consecință mult mai subțirică decât ar fi putut fi.

    Per total eu nu prea pricep de ce nu au început cu partea de continuă, din start. Povestea originală o cunosc destul de bine și nu văd multe surprize, realizarea grafică e numai competentă și banală stilistic, spre deosebire de alte eforturi mai vechi care numai și pentru aspectul acesta meritau. În schimb, chiar dacă nu mi-aș spune entuziasmat pentru episodul 4, sunt cel puțin curios să văd contribuția lui Marian Coman.

    http://www.webcomics.ro/2012/11/18/harap-alb-continua/?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+webcomicsro+%28WEBCOMICS.ro%29

    #5453 Răspunde
    i.a.t
    Participant

    Pentru că pitong.

    aici aveti lamurirea: http://www.youtube.com/watch?v=rUs0Urxh4p8

    #5454 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    😀

    Fara nicio legatura, sanchi, Recenzii Beletristică – Recenzii, sugestii, idei și recomandări de lectură

    De săptămâna trecută în marile orașe ale țării s-a putut găsi la distribuitorii de presă noua și îndelung așteptata revistă de benzi desenate Harap-Alb continuă.
    Astăzi am pus și eu pentru prima dată mâna pe ea (am luat-o de la OMV, dar cică ar fi și pe la Inmedio și în Kaufland, pentru toate locurile unde poate fi găsită intrați pe site-ul lor) și am citit-o de trei ori deja, am savurat-o intens ca pe unul dintre cele mai bune romane fantasy. Pentru mine, plăcerile oferite de cele două sunt egale.

    Ce mai, nu am cuvinte să vă descriu cât de mult mi-a plăcut să țin în mâini o revistă de benzi desenate (nu am mai făcut lucrul ăsta de vreo 15 ani). Prima dată am citit-o rapid, tot într-un suflet, ca să aflu până în ce punct se ajunge cu povestea. Și am aflat: până la momentul în care Spânul îl păcălește pe Harap Alb – de fapt, doar din acel moment personajul principal se numește Harap Alb.
    A doua oară am citit-o pe îndelete, am analizat imaginile și mi-am creat mental universul ficțional în care se vor desfășura aventurile super-eroilor românești., sper să fie cât mai multe și mai captivante. Dacă și voi vreți cât mai multe numere ale revistei puteți contribui texte și scenarii originale pentru a fi utilizate de la numărul patru încolo. Povestea lui Harap Alb nu se poate încheia unde a zis Creangă, el e un super-erou ce are mereu parte de aventuri.

    Trebuie să spun că revista asta mi-a redeșteptat gustul pentru mitologie, însă de această dată pentru mitologia românească care este suficient de bogată și aproape deloc exploatată într-o manieră modernă. Mitologia românească ar trebui scoasă de la naftalină și prezentată în forme vii și colorate exact cum vor cititorii prezentului, majoritatea între 18 și 30 de ani – categoria care citește și cumpără cele mai multe cărți în țara asta. Nu știu voi, dar eu unul voi răsfoi c u r ând cărți despre legende și mituri precum și de istorie dacică.

    Primul număr Harap Alb continuă vine cu începutul poveștii dar și cu o a doua poveste, cea a lui Miron, zis Gerilă. Veți găsi în paralel povestea plecării lui Harap Alb de acasă și povestea originilor și puterilor lui Gerilă. De asemenea puteți găsi prima parte din nuvela Fluviul Șoaptelor scrisă de Marian Coman, scriitor SF. Nuvela face parte din același univers ficțional al lui Harap Alb.
    Închei cu două urări:
    Felicitări creatorilor revistei și multă inspirație pentru a scrie cât mai multe aventuri pentru Harap Alb!

    Spor la citit celor ce și-au luat sau își vor lua revista. Vă promit că o să vă fascineze aceste noi aventuri într-un univers fantasy.

    Update: Adaug câteva informații esențiale: prețul revistei este de 4,90 lei și există posibilitatea abonării pentru a face economie și a avea siguranța fiecărui număr. Detalii despre abonamente pe shop.harapalbcontinua.ro

    Ce am retinut noi de-aici?

    #5455 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    Nu am mai gasit impresii pe nicaieri, asa ca am intrat prin curtile printului
    1. http://shop.harapalbcontinua.ro/

    unde se vinde blana ursului de la pod. Marketing, nimic neobisnuit.
    Nu ne intrebam de unde bani pentru trimiterea unei publicatii de vreo 200 de pagini la domiciliul abonatilor cu numai 4,333… lei sau 4,1666… lei*, ci cum vor ajunge editorii la acest volum? Cu ce alti artisti si, Doamne-ajuta, alti scenaristi?

    2. http://www.facebook.com/revistaharapalbcontinua
    “Harap Alb continua! Se reinventeaza, traieste in prezent, ilustrat in stilul benzilor desenate Marvel/DC Comics, in incercarea de a reda cititorilor moderni simtul aventurii oferit de povestile scrise de autori romani.”
    Cine se reinventeaza? Harap Alb face un salt in timp si ajunge in prezent? ASTA AR FI INTERESANT! Dar cred ca referirea este la povestea care continua in acelasi timp si spatiu (illo loco, illo tempore, ca sa ne citam) dar intr-un stil al “prezentului”, tintuit in Marvel si DC. Dar acest “stil” nu este deloc avangardist, “contemporan”, ci mai degraba academist si specific unui main-stream… cu proteze soft si hard.
    Cat despre incercarea marturisita a editorilor, n-avem a spune decat ca publicul tinta este ambiguu (“modern”), lipsit de spiritul aventurii. Anume acela oferit de scriitorii romani. Anume? Ion Creanga?

    Aflam din discutiile de-aici ca numarul 2 apare la jumatatea lui dece,brie (inainte de Craciun si va fi probabil datat noiembrie, ca si primul din octombrie – modelul lui HAC facea, oarecum, invers) si ca “deocamdata avem foarte mult de lucru la HarapAlb”

    [pauza de uluiala]


    * nu exista nicio diferenta intre suma de platit pe numar/exemplar pentru abonamentul semestrial si cea pentru abonamentul anual

    #5456 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    Am scotocit prin arhiva pentru a gasi o povestire SF dintr-un almanah Anticipatia (1987) si am dat peste reviste de BD: Quadrat, Chasers, Carusel… si mi-a venit ideea unui grafic, ideea, de fapt, a vizualizarii unor stari de fapt.
    Criteriile n-au cum sa fie indestulatoare, dar nici conditiile de aparitie n-au fost constante, dar am iesit cu urmatoarele de dragul acestui joc:
    1. PROMOVARE (orice mijloace) – rosu
    2. DIFUZARE (tiraj/raspandire in print) – portocaliu
    3. ARTA (calitate, diversitate) – verde
    4. SCENARIU (calitate, diversitate) – cyan
    5. ARTICOLE (eseistica, critica…) – albastru
    6. CUPRINS (varietate/volum) – indigo
    7. LONGEVITATE (periodicitatea exclusa) – galben

    Am incercat sa iau in considerare amploarea 1, 2 in epoca.
    Aprecierile 3, 4, 5 au tinut cont de valoarea autorilor, de nevoia de informare
    Varietatea 6 (in volum) poate fi o calitate “de piata” care poate fi cantarita si independent contextul istoric si social.
    Longevitatea e cea care poate ajunge la instituirea unui brand, iar de-aici… slobozenie pana-n fruntariile ceriului.

    Acuratetea masurarilor nu este in chestiune; sunt impresii din vremuri traite si retraite in continuitatea preocuparilor editoriale si a scotocirii prin arhiva BD, fizica si mentala.

Vizualizare 15 articole - 1 la 15 (din 51 în total)
Răspunde la: Răspuns #5451 în HAC! Harap Alb Continua
Informația ta: