- Acest subiect are 50 de răspunsuri, 2 opinii și a fost actualizat ultima dată acum 2 luni, 3 săptămâni de _Maxim.
-
AutorMesaje
-
_MaximParticipant
Prima constatare, care o puteam face si fara grafice: mortalitatea este mare (longevitatea, mica), iar dimensiunea asta conteaza. Si ne gandim la cauze.
QUADRAT si CARUSEL par doua proiecte extrem de ambitioase prin ceea ce au aratat in cele doua numere aparute (fiecare avand in stadii finale numarul 3).
Diferentele la 3-4-5-6 vin de la contributia exclusiv romaneasca la QUADRAT, care in spirit, continut si format era mai „european” decat CARUSEL.
„Rezultatul”, la care a contribuit si suportul financiar insuficient, a fost acelasi,CHASERS a avut o promovare si o distributie usor mai mari (s-a folosit mai mult Internetul, in genul HAC, in timp ce, (dar in alt timp) QUADRAT nu a putut beneficia de „binefacerile” virtualului, iar CARUSEL s-a bazat doar pe cativa entuziasti; toate au fost distribuite national, ultimele doua bucurandu-se inca de multimea de chioscuri de ziare, dar mai putin de procentul distribuitorilor si de rambursarea din partea acestora*… In schimb, CHASERS a avut un continut mult mai slab, autorii fiind nume necunoscute, ceea ce nu e grav ci faptul ca erau novici si diletanti in BD. Cu toate astea, a avut periodicitate si mai multe numere aparute. Formatul si „ambitiile” erau asemantoare cu cele ale HAC: MARVEL, DC… CHASERS a aratat ca nu se poate ridica la nivelul intentiilor lor si, mai ales, al asteptarilor.
Acum, HAC…
* si alte lucruri incredibile, tot mai incredibile cu timpul, cum ar fi tiraje scoase pe sest si vandute la fel_MaximParticipantPentru ca am trecut pe alta pagina, mai postez graficul pentru vizibilitate (obsevati ca imaginea este mai redusa, asa ca aveti in vedere proportiile)
_MaximParticipantConfiguratia HAC ar parea inedita.
Daca ar fi sa gasim asemanari, am putea zice ca, asa cum „Quadrat” ar aduce cu „Carusel”, „HAC” ar aduce cu „Chasers”.Nu uitam ca HAC este in miscare, ba chiar dorim sa mearga mai departe, dar nu numai in sensul adaugirii de multe numere.
Felul in care a pornit si „continua” in virtual si show („tot pe-acolo!”) denota o mai mare incredere in puterea marketingului, increderea fiind un lucru bun, decat in marfa de pe taraba: felul in care isi fac curaj cei din echipa redactionala largita denota mai mult entuziasm, bun si el, decat incredere in fortele fiecartuia in parte. (…)Se poate vinde in virtualul vorbelor, al showului, in entuziasm misticoid si vrajeala à la rigueur, un produs complex pe hartie, artistic, literar, jurnalistic care nu atrage el insusi publicul. Cat timp? Cu ce pierderi si „pierderi”. (Este doar o situatie limita si atrageam atentia asupra critieriilor 3, 4 si 5)
Care public? (ah, da, intrebarea asta!)
…Publicul pe care si-l imagineaza editorii din acesti ultimi ani._MaximParticipantMi s-a atras atentia ca lista avuta in considerare pentru alcatuirea acestor grafice ad-hoc putea fi mai mare.
Am folosit doar aceste titluri pentru ca reprezinta reviste dedicate Benzii Desenate realizate integral sau partial de autori romani de o anumita tinuta estetica, (tipo)grafica si consistenta culturala, si tot atatea „inceputuri” supraincarcate de sperante.Adenda, totusi:
_MaximParticipantEra o vorba romaneasca, despre romani, printre „ceasul al doispelea”, „mintea de pe urma” s.a. care evidentia plastic („grafic”, cum se spune acum) nepriceperea romanului in… marketing: „branza buna in burduf de caine”.
Vorba asta zice mai multe decat despre inapoierea in cele negustoresti, strict negustoresti, fiindca negustori de vorbe si sentimente or fi fost si fiind in neamul asta, dar ramanem pe tema, topici, ca sa constatam ca deschiderea spre lumea larga (si nou asfintita) ne-a invatat repede inainte cu „usurica”, pe un fond de balada montana si dulce vraja colinara si lunecari de lunca… inversand vorba si sensul, tulburand noima. Dam cainele ca miel._MaximParticipantUn exemplu de „branza buna in burduf de caine”, care, cu timpul si-a imbunatatit ambalajul, dar un exemplu dinafara sferei comerciale.
Un fanzin, o publicatie „ca-si-cum”Poate ca o folosi la ceva…
_MaximParticipantAm avut acea placere speciala (incarcata cu multa nostalgie) de a cumpara o revista de benzi desenate de la un punct de difuzare a presei, intr-un supermarket. Am luat doua exemplare ale numarului 2, una destinata lui Sebi, copilul unui prieten, caruia ii facusem cunoscut si primul numar.
Poate ca o sa va fac cunostinta cu el.
Un baietel superactiv, ca mai toti copiii de azi, asta insemnand ca este si superficial in anumite privinte – ceea ce este firesc, vreau sa spun, in aceste vremuri de bombardament informatic mondial si afectiv parental.
Ii plac „monstri”, zice tatal sau. I-a placut, evident, primul numar si abia le asteapta pe celelalte, asa cum le asteapta pe toate celelalte lucruri: alte episoade de desene animate, noi jocuri video, mai multe jucarii, bomboane fara sfarsit, tinerete fara batranete si viata fara de moarte…El, ca si baietelul de pe Facebook care scria zilele trecute, inainte de a aparea numarul doi, ca revista asta este tot mai buna, nu va reprosa (singurei reviste de benzi desenate cu difuzare nationala si cu o strategie elaborata din vreme si sustinuta de la inceput) stangaciile naratiunii si nu va admira ratacirile inchipuirilor, ci va vrea doar sa rasfoiasca (si e deja ceva!) mereu paginile revistei, care pare sa vina la el prea rar…
Faptul ca HAC este singura publicatie de acest fel pe piata romaneasca poate ajunge si un dezavantaj, daca nu va incerca sa se diversifice. Si sa-i aiba in vedere intr-un mod foarte special pe copii, cum am mai spus-o si o voi mai spune – pe copiii ca Sebi si pe copiii din fiecare cititor si doritor de povesti desenate.
Am citit si ca un copil si ca un adult, asa ca va zic:
Povestea „Primele aventuri” a fost cu monstri, dar ce pacat ca nu i-am vazut prea bine, iar personajele vorbeau ciudat si aveau nume ciudate si… o sa mai vad in episoadele urmatoare si o sa mai vorbesc si cu prietenii mei ce-au inteles ei. Dar ce rau imi pare ca nu au fost desene mai mari, mai ales cu monstrii aia. Si eu as vrea ca fiecare poveste sa se termine cumva dar si sa continue, asa ca „Odata cu gerul”. Spanul este destul de rau, Stefan Harap este prost dar are noroc ca e bun si putin ghinionist dar ii omoara pe monstri doar cu spada lui, fata roscata e frumoasa si este transformatoare si vreau sa o mai vad, deoarece a aparut si a disparut. Desenatorul Andrei este talentat, dar as vrea sa faca desene mai mari. As vrea ca povestile sa fie mai lungi, deoarece prea se petrec repede.
„Povestea lui Lardea” incepe cu dinozauri si mai departe e cu un cal care creste ca la Discovery si dupa aia sunt niste pitici mari ca din Lord of the Rings care cauta meteoriti din fier pur care nu rugineaza (rugineste?), adica inoxidabil, cazuti de pe vremea dinozaurilor. Personajul principal are o mama dar nu are tata, care apare totusi si-i da mamei copilului o eprubeta cu vitamine ca sa manance mult pentru ca era slabanog si radeau colegii lui de scoala din aceasta cauza, si sa se faca rotund. Substanta verde cred ca era radioactiva, ca in comics, si Lardea care e un fel de Hulk care nu e verde desi bea verde si nu se micsoreaza (micsoreste?), nu revine la forma de slabanog, dar mananca foarte mult deoarece bea acel verde de se numeste potiune asa de mult ca el cam trebuie sa fie dat afara de la orasul piticilor mari dar mai mici decat el, dar mamei lui, ca toate mamele, o sa-i fie dor de el.
Pe el il mai striga in final si Flamanzila, ca in basmul lui Ion Creanga, asa cum mi-a spus tata, dupa ce bea multa bere si sta cu fetele. E vorba de Lardea, care seamana cu Miron din „Odata cu gerul”, care e mai simpatic si mai tare, deoarece poveste este despre el. Nu despre tata.Ultima poveste, „Odata cu gerul” e ce mai scurta si cea mai misto.
Tata mi-a zis ca Mos Gerila era cand era el copil. Ca mine.
Nu stiam ca tata este asa de batran.
Dar tot il iubesc, deoarece imi aduce revista Harap Alb Continua, la fel dar mai putin si pe nenea care-i mai face rost de revista aceasta si pe cei care o fac si o deseneaza cam mic.Eu cred ca nenea ala este Mos Gerila.
Deoarece eroii nu mor pentru ca ei traiesc in povesti si mai ales in desene. Asa cred eu.
Si asa am scris aici._MaximParticipantSi in 2013, vom incerca, prin impresiile de lectura pe care le-om avea si prezenta si analizele pe care le-om realiza si oferi, sa sustinem aceasta intreprindere artistic-editoriala, ca si alte intiative similare.
Este de invatat din experienta casta a tentativelor anterioare. De exemplu, CARUSEL (seria noua) dinainte de… Carusel si… dupa: http://dreamworld.syndicart.net/forum/viewtopic.php?t=23&postdays=0&postorder=asc&start=0
Buna continuare!_MaximParticipant@Maxim wrote:
Si in 2013, vom incerca, prin impresiile de lectura pe care le-om avea si prezenta si analizele pe care le-om realiza si oferi, sa sustinem aceasta intreprindere artistic-editoriala, ca si alte intiative similare.
Este de invatat din experienta casta a tentativelor anterioare. De exemplu, CARUSEL (seria noua) dinainte de… Carusel si… dupa: http://dreamworld.syndicart.net/forum/viewtopic.php?t=23&postdays=0&postorder=asc&start=0
Buna continuare!Nu stiu cum a rasarit cuvantul, incoltit pe nesemanate…
Imaculata eroare!
It’s a keeper!_MaximParticipantNumarul 3 a aparut de ieri, 15 februarie.
Am avut placerea (aproape uitata) de a cumpara o revista de BD de la un chiosc de ziare din cartier. Din piata! Ce tare! Simpaticul senior care avea in grija lacasul de raspandire a vestilor si povestilor pe hartie nu stia de existenata lui HAC, dar revista era expusa! Cum ziceam: ce tare!Primele impresii din primele minute (achizitionare si lectura) sunt:
– coperta este mai atractiva, dar la a doua privire ambigua, sa nu zic mai rau: fara noima
– fiind vorba in primul rand de noile culori care sar in ochi, dar de data asta intr-un mod mai putin violent (o fi bine, o fi rau…), constatam ca ele sunt lucrarea lui Gospo, colaboratorul nostru mai vechi, Catalin Gospodin, creditat pentru cel de-al treilea episod al povestii principale, cea a lui Stefan alias Harap Alb, „Intre prieteni”; la celelalte povesti, „Povestea lui Mirza, zis Setila” si „legenda lui Dragobete” nu mai este specificat coloristul, acesta fiind, probabil desenatorul, Andrei Moldovan, ceea ce ma face sa ma gandesc ca la HAC se rodeaza si rotesc niste coloristi
– capul revistei ar trebui schimbat cat mai curand; poate atunci cand o ilustratie mai reusita pentru coperta va scoate si mai mult in evidenta inadecvarea acestuia
– ca de obicei (deja?), ultima poveste, inspirata, potrivita, de sezon, cea a lui Dragobete, pare mai bine legata, inserarea lui Lardea parand necesara, de dragul universului HAC, normala in context, dar nu pentru povestea in sine: Flamanzila are un apetit foarte dezvoltat si pentru bani adicatelea?
– tot ca de obicei (deja!), episodul lui Harap Alb si-a lui ceata se desfasoara pe fast forward, lasand in urma nedumeriri pentru, spera-le-as, altadata (desi intalnirea cu fiecare dintre „freaks”, deveniti toti de indata proto X oameni, pierde tot farmecul originar); unde se grabeste echipa care lucreaza la aceasta poveste? oare la episoadele after-Creanga, unde cred ca se vor simti mai liberi, odata scapati de povara basmului? la „Continua”? eu, in locul lor, as mai umbla…Creanga, prin lumea aia!
– „Povestea lui…Setila” pare sa aiba un ritm mai… narativ, in primele pagini, ca sa si-l piarda in ultimele… APROPO: povestea are noua sau zece pagini? Si unele detalii (parul* Zurei) si elemente de desen (personaje deshidratate), in toata graba asta, se insinueaza… tulburator (disturbator)
DAR, observatiile – mereu „delicate” pentru cultura noastra fina nord-danubiana – referitoare la realizare, la realizarea povestilor: desen, benzi desenate (?) scenariu, culori, storyboard (??), or veni poate mai tarziu, cu delicatete asadar, ca sa ramanem INTRE PRIETENI 🙂
_________________________________
*scalpul – in fine, un MIC detaliu_MaximParticipantCe avem noi aici?
O prima impresie de comic-book, cu un culturist zburator care taie aerul cu pumnul… CRACK! aici toata coperta se face praf!
In pumn tine un par. O mare teapa incandescenta… cu maner ca de sabie laser care ameninta visul din numele revistei.Arnold e gri si are o aparatoare de nas metalica si barba si par de kilometri lungime. Mansetele metalice sunt obligatorii.
Citind revista aflam ca neasteptatul Ţepeş este un duh al apelor care se tine de povesti.
Dar de ce trebuia sa fie inca un Hor-Man anabolizat!?
Prietenii stiu de ce, imi vine sa zic, vazand titlul de alaturi: INTRE PRIETENI si cel de jos, LEGENDA LUI DRAGOBETE. OUCH!Racursiul (de la „raccourci”) spectaculos face ca Terminatorului sa i se vada doar un picior*
Chestie mare-ntr-un picior, ghici, aratare, ce-i?____________________________
* nu e vreo diformitate, sau oarece semn de cunoastere partiala a anatomiei (cvazi)umane, ci de o neterminare vizuala si indeterminare estetica – si invers! 😀_MaximParticipantIn prima pagina apare deja Flamanzila care, nemaiavand ce sa manance, pare-se, musca dintr-un copac, ca in pagina 2 sa-l vedem ca mananca un pepene. Crocanta coaja de copac era, de fapt, o delicatesa aperitiva la zemosul pepene?
Tot aici apare si Setila, care are o chestie cu apa: o dreseaza, doar ca nu o ingheata, aceasta fiind indeletnicrea lui Gerila*, despre care aflam in pagina 3 ca e mult mai complexa decat la prima citire: ingheata ORICE, nu numai apa. Nu stim ce e aia (sa fie si puterile de vitrificare si desublimare ?), dar e foarte tare, frate!… ar putea zice Setila dar e repede racolat Stefan…
In pagina 4, mai aflam ceva despre Flamanzila – presupus afacerist/speculant, negustor de iluzii in Povestea lui Drabobete – atunci cand se gandeste sa-i fure mancarea lui Ochila: ca e o piticanie bagareata, un hot… simpatic, tolerabil pentru ca sufera din cauza unui metabolism accelerat**
_______________
*judicioasa repartizare a talentelor! Gerila ar fi ramas fara job
** discriminarea pozitiva, acest efect cauzator de mari incurcaturi socio-etico-estetico-mitico-comice, este o tema daca abia mangaiata de „autori”, pana in penultimul episod „crengist” – om mai reveni asupra-i, ca-i una insemnata si prezenta in inscrisul originar si in nescrisul mitic_MaximParticipantSenzatia de storyboard rapid este pe alocuri ametitoare:
intr-un panel si un caption (o caseta si un insert, pe stil vechi)
In pagina 5, ne intalnim cu Păsărilă- care frige niste pasari (v-ati prins?) – Lungilă – cu picioare si brate alungite inutil… *Ciudat…nu prea departe, in pagina urmatoare, il vedem pasionat de escalada… cocotat pe o stanca, renuntand la pasar’lat-lungirea lui, pentru a le spune celorlalti incotro sa mearga, printre ei aflandu-se Ochila care o putea face fara niciun efort (fizic)?
am spus „ciudat”?… ciudat!…iar mai la vale, in scena cu acea sarcina migaloasa (ma adresez eliptic, elitelor, connaisseur-ilor, aici) apare – hodoronc-tronc – in ipostaza asta
(tatuajele trebuie sa fi fost facute in elongatie, asa cum lucreaza bedeistii la un format de cel putin doua ori mai mare decat bedeaua tiparita)
________________
*partea cu „Lăți” o vom vedea, cred, mai tarziu, ca ar fi pacat sa fie mai prejos de Plastic (Elastic, in fine) Man_MaximParticipantNu scrijeliti arborii din padure, orice-ai fi!
Setila vegheaza!
(care va sa zica… el scoate apa din oricearfi)In aceeasi pagina-montaj in care ni se arata de-a valma si rapid de ce mai este in stare Setila, constatam si o limita a fortelor sale: nu reuseste sa extraga apa din vin!
_MaximParticipantSebi crede ca personajele nu gresesc.
Pe coperta noi vedem un monstru, ceva care este deosebit, sau cineva pe care nu-l cunoastem bine, cineva complicat si noi ne uitam la el mirati si un pic speriati, dar mie-mi place sa fiu un pic speriat.
Misteriosul Haiganu le-a povestit celorlalti ca facut el odat ceva si este blestemat si pare trist si vrea sa-i ajute cu ce are el in cap. Nu stiu ce are in cap, dar asa sunt persoanjele misterioase: nu stim prea multe despre ele, asa ca despre monstri, care si ei sunt misteriosi, dar mai putin.
Numele intreg a lui Baian este Pasarila Lati Lungila, dar e nume lung si prefera Baian, el si prietenii lui. Mie imi zice Sebi de la Sebastian […] … Da, mi-ar placea sa-l cheme Bastian, hehe! El are bratele lungi pentru ca s-au inmuiat de la foc si erau mai blegi ca se odhnea si el si nu era incordat.
Acolo pe stanca, unde era cocotat ca un Pasarila ce era dar nu zbura ca era om, privea el departe, nu mai avea nevoie sa se lungeasca-lateasca deoarece era destul de sus ca sa vada acolo, foarte departe unde trebui sa vada ca sa le spuna tovarasilor pe unde sa mearga ca sa nu se rataceasca in padurea intunecata.
Atunci cand scoteau bobitele de mac din nisip, lungise si el gatul ca sa auda mai bine ce zice Misteriosul Haiganu, asa, ca sa nu-si lungeasca urechile, ca e mai greu, pentru sunt mai greu de lungit, oricat ar trage cineva de ele cand nu esti cuminte.
-
AutorMesaje