Exista vreo sansa pentru ca BD romaneasca sa fie iubita de un public mai diversificat decat “cativa pusti care inca nu au crescut” (remarcati ghilimelele de rigoare) si sa ajunga la un cult status ca in SUA, ori Belgia/Franta sau Japonia? adica pentru prima data sa fii luat in serios pentru ca faci BD?
aaaa, am uitat sa ma prezint, sunt Costinel Serban si fac BD de la varsta de… ei bine, de cand ma stiu. Pentru mine, atat literatura, cat si desenul conteaza in egala masura, deoarece le consider perfecte atunci cand isi unesc fortele prin BD. Acum sunt redactor-sef la cea mai importanta revista a liceului meu si am sansa in acest fel sa public BD-urile mele, insa am mai incercat la mai multe reviste (tot din liceu),si mi s-a spus ca nu le vor publica pentru ca nu citeste nimeni BD, ca este o totala copilarie si sa imi vad de viata, sa nu mai pierd timpul… eu scriu si proza si fac si ilustratie, iar cand le-am dat proza scurta si cateva desene sa publice au zis : “DESIGUR! LE PUBLICAM, DAR BD NUUUU!”..
De unde prejudecata asta??? De ce BD e urata de unii oameni??? Exista vreo sansa sa vorbim de albume gen Colectiile Peanuts, ale lui Cherles Schultz aparute in Romania? sau Watchmen? Sandman? sau Maus, care a luat Pulitzer? Am icnercat sa imi conving profesorii sa acorde o sansa BD-ului insa… NU.
Voi ce credeti? Putem spera la un viitor pentru BD? la tiraje de zeci de mii de exemplare pentru albume BD romanesti? la aprecieri culturale cu privire la BD?