Si-au luat ramas bun de la Moebius
16 martie 2012

Zi apasatoare ieri cand comunitatea benzii desenate francofone s-a reunit o ultima data in jurul ramasitelor pamantesti ale lui Jean Giraud Moebius cu ocazia inmormantarii acestuia. Marturii emotionante, mai ales din partea copiilor artistului.

Era ceasul reculegerii, ieri dupa-amiaza. Bazilica Sainte-Clotilde (Paris) era plina inca de la ora 14 :30.
Mica comunitate a benzii desenate era reunita, dar nu numai, caci Jean Giraud era iubit dincolo de cercul celei de-a 9-a Arte : erau acolo si colegii de la Pilote si de la Métal Hurlant : Jean-Claude Mézières si Pierre Christin, Enki Bilal, Jean-Pierre Dionnet – prabusit de-a dreptul -, Philippe Manœuvre, Frank Margerin, Denis Sire, Serge Clerc, Dodo & Ben radis, Jean-Claude Denis, Doug Headline, Isabelle Chaland-Beaumenay care colorase l’Incal ; colegii de la Académie des Grands Prix : André Juillard , Philippe Dupuy, Blutch… ; alti autori precum Michel Banc-Dumont, Franck Giroud ou Jean-Pierre Gibrat ; oficiali ai Sindicatului National al Editurilor si editorii sai : Yves Schlirf de la Dargaud-Belgia, Claude de Saint-Vincent de la Média-Participations, Louis Delas din partea Casterman, Jacques Glénat…
Erau si din cei veniti de departe : din Japonia precum reprezentantul Muzeului de Manga din Kyoto sau doamna Chigusa Ogino de la Tutle Mori din Tokyo, desenatorul amercian Geoff Darrow, Benoît Peeters si Jean Dufaux veniti din Belgia, desenatorii italieni Lorenzo Mattotti, Liberatore si Milo Manara, sau precum editorul spaniol de la Norma Editorial Rafael Martinez.
Observatorii foarte atenti puteau sa-l repereze si pe omul de televiziune Antoine de Caunes, extraterestrul Bogdanoff[referire la unul dintre insolitii gemeni Bogdanoff http://fr.wikipedia.org/wiki/Igor_et_Grichka_Bogdanoff%5D, , romancierul Bernard Werber…
Multa emotie, va imaginati, in timpul marturiilor. Recunoscand ca “Jean Giraud nu cazuse la sfarsitul vietii in bratele preotilor catolici”, fratele Samuel a subliniat ca el era acolo “prin traditie”, amintind ca tatal spiritual al acestuia Joseph Gillain alias Jijé era, de felul lui, un crainic al cruciadei euharistice.

Ultimele cuvinte ale lui Moebius

Sotia lui Jean, Isabelle, constatand vremea frumoasa de la inmormantarea lui, s-a gandit ca nu era intamplator… Amintirea bunavointei lui legendare ne ajuta intr-adevar sa trecem peste acest moment dureros. Ea ne-a spus ultmele sale cuvinte : “Simt cum ceva se petrece… Simt transmutatia… Trebuie sa-mi dai codurile de reparatie…”

Jean-Claude Mézières care l-a cunoscut pe Giraud la sfarsitul adolescentei, ne-a relatat momente intime petrecute cu el la mama lui, care va implini o suta de ani in iulie, in mireasma pomilor fructiferi din gradina familala.
Jean-Pierre Dionnet povestea despre frenezia pe Facebook care a inceput de sambata, incapabil sa faca altceva decat sa posteze amintiri cu Jean si sa raspunda la cele 3000 de dovezi de sprijin.

Editorul sau Yves Schlirf a povestit despre un moment petrecut impreuna intr-o manstire din Creta.

Desenatorul american Geoff Darrow a marturisit : “Ii datorez tot.”

Nepotul lui Numa Sadoul a venit sa ne recite un omagiu traznit al unchiului sau unde evoca reincarnarea posibila a defunctului : “… acest corp car-l va primi, credeti-ma, va avea o sansa.”

Discursurile s-au incheiat printr-o interventie a ministrului Culturii Frédéric Mitterrand care si-a lasat deoparte textul pentru un discurs improvizat. N-a fost chiar Malraux, desigur.

Am constatat absentele : Jodorowsky, prevazut in programul alocutiunilor si care nu a venit. La 83 de ani, efortul i s-a parut insurmontabil. La fel si pentru Druillet, care fuge de inmormantari… Cu totii ne-am gandit la ei.

Cel mai tulburator moment a fost cel al marturiilor copiilor lui Giraud Nausicaä a carei voce se voala in suspine si Raphaël a crui muzica a fost elocventa.

Ceremonia s-a incheiat cu traditionala reculegere in fata sicriului, pe care un inel Moebius metalic sugerea metafora posibilei reversibilitati a infinitului. Sperante…

O scrisoare de la Pierre Sterckx

In dimineata zilei, primeam o scrisoare de la Pierre Sterckx care, blocat in Belgia, nu a putut sa vina. Critic de arta belgian, prieten cu Hergé, conferentia despre Moebius cu febrilitate la sfarsitul anilor 1970 in amfiteatrele pline ochi de sute de admiratori entuziasti. El a fost unul dintre primii lui profeti.

Scria :
“Sunt, ca si tine, foarte trist : lumea a pierdut un geniu, iar eu, un mare prieten. Jean era un geniu, adica unul care facea sa devina lucrurile, Care le determina sa devina altceva. Opera sa va traversa Timpul asa cum ne-a strapuns inimile si spiritul. Ce vizionar ! O pricepere de mana-ochi, dar si o gandire ametitoare. Jean inseamna proliferarea liniilor de fuga pozitive. Niciodata un punct nu punea punct in desenul lui. Unul, si era imediat o puzderie de traiectorii. Ceea ce-i permitea sa treaca dintr-o lume intr-alta, sa transvertebreze suprafetle, sa le rasuceasca, de a face, cum zicea el : “banda desenata sucita”. Moebius, pseudonimul, era numele unui mare matematician-geometru german din secolul al XIX-lea. Ce e inauntru? Ce este inafara ? Moarte nu va invinge o asemenea splendoare.”

Frumos ramas-bun.

http://www.actuabd.com/L-Adieu-a-Moebius

© Francis Forget

Cu cateva zile inainte de deces, Jean-Pierre Dionnet, creatorul revistei Métal Hurlant, l-a vizitat la spital. Jean Giraud i-a spus la un moment dat: “Viata e minunata, doar noi suntem imperfecti.”
http://www.francetv.fr/culturebox/toutes-les-generations-de-la-bd-aux-obseques-de-jean-giraud-moebius-86709

MULTE ALTELE DESPRE EL:
http://www.raggedclaws.com/home/tag/jean-giraud/

Ieri ar fi implinit 74 de ani…

Les codes de réparation éternisent la trasmutation en boucle. De Moebius.