- Acest subiect are 53 de răspunsuri, 5 opinii și a fost actualizat ultima dată acum 1 an, 8 luni de
.
-
Mesaje
-
In “pauza de muzeu”:
“I-am întâlnit pe Dodo Niţă şi Alexandru Ciubotariu la a II-a ediție a unui eveniment interesant – Le Salon du Livre des Balkans – organizat în 25-26 iunie la Paris unde invitata de onoare a fost România.” (Marina Nicolaev, Omnigraphies e-zine / art&culture)
http://www.omnigraphies.com/modules/smartsection/item.php?itemid=768“Sub înaltul patronaj al Academiei franceze Salonul de Carte din Balcani are în calitate de co-organizatori Asociatia Albania și Le Courrier des Balkans fiind sprijiniți de regiunea Ile de France, Centre National de Livre, Institutul Cultural Român precum și Théâtre de la Grande Comédie unde a fost de altfel, organizat.”
“Salonul a avut ca autori invitați: Gabriela Adameșteanu, Alexandru Ciubotariu, Gani Jakupi (Kosovo), Petre Răileanu, Johanna Markade, Aleksandar Zograf (Serbia), Igor Hofbauer (Croația), Ilan Manouach (Grecia), Letiția Ilea, Florina Illis, Dan Lungu, Dodo Niță, Sebastien Reichman, Virgil Tănase, Dumitru Tsepenag, Matei Visniec, Andreia Roman, Mirella Nedelco Patureau. Un mic concert de muzică balcanică a fost oferit de Xanthoula Dakavanou, Hacer Toruk și Taxiarkis Vasilakos.”
Unde sunt cei Peste 20 de autori isi vor prezenta activitatea si vor vorbi cu publicul in jurul temei “La BD dans les Balkans” despre care se face vorbire pe salonbd.ro?
…si-l vad intr-una din fotografii o figura care-mi pare foarte cunoscuta: Mircea Radu, grafician si autor BD romano-francez, previously known as Mircea ARAPU.
Si mai scrie-n salonbd.ro ca Deasemenea libraria salonului propune multe titluri din acesta parte a lumii.
…si deja-vad intr-alta fotografie un grupaj de publicatii romano-balcanice semnate de cei doi autori si penultimul numar al fanzinului COMICS.
+ Legendele Dacilor de Mihai Grajdeanu, ComicsCevaMarunt, 24HCOMICS de Ionut Popescu si Povestiri Stranii de Laurentiu Butuc. dipa blogul Revista Comics.ro http://revista-comics.blogspot.com/2011/06/le-salon-du-livre-des-balkans.htmlCei doi omniprezentii autori sunt prezentati in acelasi articol din Omnigraphies in care este prezentata si monopgrafia lor “Burschi”:
“Scriitorul Dodo Niţă s-a născut în 1964, la Bucureşti și este Preşedintele Asociaţiei Bedefililor din România.
Prezenţă activă încă din anii ’86 prin cenaclurile literare sf, este cunoscut atât pentru pasiunea sa bedofilă cât şi pentru articolele sale publicate de-a lungul timpului despre BD (…)”“Talentat și pasionat de genul BD, graficianul Alexandru Ciubotariu a absolvit Academia de Arte „George Enescu” din Iaşi cu o diplomă dedicată istoriei benzii desenate mondiale (…)” [una din multele lucrari referitoare la Banda Desenata din ultimii ani ale absolventilor artisti, filosofi, filologi samd, una pe care insa nu am citit-o pana acum]
Marina Nicolaev mentioneaza ca a fost mentionata de cei doi autori in lista celor care au facut posibila aparitia monografiei mentionate.
Ea este “arhitect, grafician, scriitor [SF], absolventă a Institutului de Arhitectură Ion Mincu, București. Master “Ville, Patrimoine et Architecture” Université Paris VII, France. Doctorandă Université Paris VII, France.” (dintr-o vasta prezentare pe Wikipedia a polivalentei personalitati artistice) 💡Suntem in plina retro-avangarda culturala balcano-francofona:
GABRIELA ADAMESTEANU, “Marea Doamna a prozei romanesti”: “Scrisul vindeca traume”
Este o permanenta reprezentanta a culturii romane peste mari si tari
http://www.formula-as.ro/2010/933/lumea-romaneasca-24/marea-doamna-a-prozei-romanesti-gabriela-adamesteanu-scrisul-vindeca-traume-12830Gani Jakupi, de origine… kosovara, fosta sarbeasca, debuteaza ca scenarist BD in 1991. Stabilit in Spania s-a epanuisat devenind ilustrator, designer, jurnalist si fotograf, compozitor, scriitor, traducator
http://www.ganijakupi.net
Muzica: “Birth of Albania” http://www.youtube.com/watch?v=FLaZ8sryO_IPetre Raileanu, scriitor romano-francez, ziarist RFI
De numele Johannei Marcade, franco-sarboaica, se leaga antologia BD… sarbo-croata din 2009, STRIPOVI, un domeniu in care alaturarea “sarbo-” si “croata” ramane naturala. Aici intalnim numele sarbului Zograf, care nu mai are nevoie de prezentare, al croatului Igor Hofbauer, ilustrator underground si comics artist (membru al colectivului Komikaze) si al grecului belgian Ilan Manouach
http://balkans.courriers.info/article_boutique.php3?id_article=12208Letitia Ilea, poeta si traducatoare
Florina Illis, romanciera
Dan Lungu, scriitor
Sebastian Reichmann, poet romano-francez
Mirella Nedelco Patureau, specialista in dramaturgie, traducatoare…
In sfarsit, am gasit un “ecou de presa”, in DILEMA VECHE nr.384, 23-29 iunie 2011
Republica benzilor desenate
de Octav AvramescuRepublica benzilor desenate are acum muzeu la Bucureşti. Inaugurat recent, acesta ocupă etajul patru al Muzeului Naţional de Artă Contemporană, dar – atenţie! – numai pînă la toamnă, pe 16 octombrie 2011. Pofta de for public şi proverbiala bonomie a personajului de bandă desenată ocupă astfel încă o dată poziţia de custode. Intră însă prin uşile larg deschise şi un nou curent cultural?
Canonismul în banda desenată românească este un sport naţional incipient şi, ca atare, face să plutească pentru poza de grup la start chiar şi genuri mai şubrede. Iar cei chemaţi la poza de la Muzeu au obţinut astfel cea mai nouă garanţie că există (şi dovada fragilităţii acestei existenţe, bineînţeles), cumva independentă de capacitatea mai multor artişti locali autori de bandă desenată de a lucra sau dezvolta concepte pentru a spune propriile poveşti prin imagini. Muzeul oricum nu publică decît o broşură despre activităţile ce vor avea loc pe parcursul celor patru luni de existenţă. Cam atît despre republica benzilor desenate româneşti în contextul Muzeului, la o primă vedere. Învecinarea lucrărilor expuse, mostre ale industriei creative sau, mai bine zis, ale sîrguinţei cu care lucrează la opera sa fiecare autor, ţine aici de o singura aură: istoria benzii desenate din România. Aceasta este o mantră înregistrată: cartea cu acelaşi nume este un succes editorial (tiraj epuizat la editor) şi a apărut cu sprijinul ICR-ului anul trecut. În afară de ea, nu se găseşte mai nimic prin librării cu bandă desenată românească. Iar Istoria… mai apăruse deja în alte cîteva forme: Dicţionarul benzii desenate din România în 1996, Istoria benzii desenate româneşti în 2002 şi Povestea denzii desenate din România în 2004, toate opera unui singur autor-colecţionar-organizator – Dodo Niţă. Tot ea a constituit de asemenea cel mai important eveniment cu expoziţie reflectat de altă poză de grup, de astă dată surprinsă cu ocazia primului Salon European de Bandă Desenată, ce a avut loc în toamna lui 2010 la Bucureşti. Să sperăm că o nouă ediţie va putea avea loc anul acesta, chiar şi fără banda desenată românească de „tezaur“. Dar nimic nu-i sigur…
Înainte ca banda desenată românească să poată sta pe perete sau într-o carte, ea pare să trebuiască trecută prin faze succesive şi foarte lungi de înnobilare: învechire involuntară la sertar pentru buchet fantasmat şi degustări cu bedefilul de serviciu al României. Aşa cum o demonstrează şi partea Muzeului de la MNAC dedicată afişelor produse pentru Salonul Internaţional al Benzilor Desenate, evenimentul de nişă ce există într-un semianonimat de douăzeci de ani (în principal la Constanţa). De unde se vede că succesul de public pentru un autor local nu poate lua încă locul celui instituţional, mai ales atunci cînd a existat un singur şi acelaşi director artistic pentru atît de mult timp. Să recunoaştem totuşi că, îndeplinind în mod lăudabil şi nesperat obiectivele (de a reprezenta corect identitatea culturală românească) ultimei instituţii comanditare, Istoria… bine rodată va putea să circule prin lume, adică în expoziţii itinerante „la cheie“ şi lansări oferite de ICR-uri. Poate şi cu un mic twist: aşa cum anunţă panourile expuse şi materialele publicitare realizate pentru Muzeu, Istoria… a devenit baza pentru un nou concept. La Muzeu are totuşi loc la nivel de discurs doar o schimbare amicală de gardă, autorul noului concept fiind Alexandru Ciubotariu, coautor al ultimei versiuni al Istoriei… Oare noul concept este o ramă mai mare pentru o poză a pozelor, ce aminteşte de zicala că „trebuie să avem un concept“ din lumea publicităţii/comunicare/PR, sau este „conturul, configuraţia, constelaţia unui eveniment ce va să vină“, altă definiţie posibilă pentru termenul de „concept“, însă împrumutată aici de la filozofie?
Deocamdată, unui astfel de „eveniment“ i-ar trebui poate alt context decît Istoria benzii desenate. Şi asta cu atît mai mult cu cît sectorul de benzi desenate al mai multor tîrguri mari de carte precum cel de la Londra şi-a schimbat de c urînd numele în „roman grafic“. Tot o mişcare de marketing e şi aceasta, dar una determinată de apariţia unor producţii artistice ce au un ecou în rîndul cititorilor de benzi desenate ne-clasice. Acest nou tip de cititori e mai puţin ataşat de succesele din trecut ale genului; iar aceşti cititori pot fi chiar mai numeroşi, incluzînd mai mulţi adulţi decît copii. Romanele grafice Persepolis sau Broderii, singurele publicaţii de gen traduse în română deocamdată, anunţă extinderea curentului cultural din care fac parte benzile desenate (şi) în această direcţie. Ca dovadă, cîteva astfel de romane grafice, publicate doar în germană, au fost cooptate în Tezaurul de carte ce poate fi consultat în cadrul Muzeului. Veţi găsi însă mai multe romane grafice la Librăria Jumătatea Plină, ce se găseşte la acelaşi etaj 4 al MNAC. Iar de la toamnă, în librării, adaptarea romanului Travesti de Mircea Cărtărescu în benzi desenate, realizată în colaborare cu un autor francez, Edmond Baudoin. Sperăm să îi vedem pe amîndoi la Salonul European, în noiembrie.
Octav Avramescu este unul dintre fondatorii Librăriei Jumătatea Plină, specializată în roman grafic şi BD.
http://www.dilemaveche.ro/sectiune/zi-cultura/articol/republica-benzilor-desenate
Va las sa lecturati si revenim… 😈
Republica benzilor desenate are acum muzeu la Bucureşti. Inaugurat recent, acesta ocupă etajul patru al Muzeului Naţional de Artă Contemporană, dar – atenţie! – numai pînă la toamnă, pe 16 octombrie 2011. Pofta de for public [a cui?] şi proverbiala bonomie a personajului de bandă desenată [cliseu] ocupă astfel încă o dată poziţia de custode [cine e custodele, in locul custodelui?]. Intră însă prin uşile larg deschise şi un nou curent cultural? [un curent intra, sigur(1)]
Canonismul [dogmatism, sistem de reguli? aluzie la ultima cartea a lui Ion Manolescu?(2)] în banda desenată românească [adica constientizarea acestui sistem si deci aplicarea lui?] este un sport naţional [national, da, fiind vorba de banda desenata romaneasca, dar de ce “sport”? aluzie la efortul depus?… pentru respectarea acelui set de reguli? sau pentru realizarea unei BD fara… BD
] este incipient [din nou, pentru ca acel canon cu care se canonesc cei de azi a fost uitat intre rimp] şi, ca atare, face să plutească […] pentru poza de grup la start chiar şi genuri mai şubrede [ca s-o spuna cu gentilete]. Iar cei chemaţi la poza de la Muzeu au obţinut astfel cea mai nouă garanţie că există (şi dovada fragilităţii acestei existenţe, bineînţeles), cumva independentă de [paralela cu?] capacitatea mai multor artişti locali autori de bandă desenată de a lucra sau dezvolta concepte pentru a spune propriile poveşti prin imagini [care nu vin cu susmentionatul “curent”, deci?]. Muzeul oricum nu publică decît o broşură despre activităţile ce vor avea loc [proiectie caleidoscopic multiplicanta specifice cogitarii testate pozitiv] pe parcursul celor patru luni de existenţă [proiectata]. Cam atît despre republica benzilor desenate româneşti în contextul Muzeului [National de Arta Contemporana, si nu… regalul Muzeu National de Arta, caz in care am fi avut o coabitare inedita], la o primă [indelung exersata] vedere. Învecinarea lucrărilor expuse, mostre ale industriei creative sau, mai bine zis, ale sîrguinţei [sinonim revelator!]cu care lucrează la opera sa fiecare autor, ţine aici de o singura aură [propun “aureolare”, pentru opintirea cititorului in semnificarea zglobie]: istoria benzii desenate din România. Aceasta este o mantră înregistrată: cartea cu acelaşi nume este un succes editorial (tiraj epuizat la editor) şi a apărut cu sprijinul ICR-ului anul trecut. În afară de ea, nu se găseşte mai nimic prin librării cu bandă desenată românească. Iar Istoria… mai apăruse deja în alte cîteva forme: Dicţionarul benzii desenate din România în 1996, Istoria benzii desenate româneşti în 2002 şi Povestea denzii desenate din România în 2004, toate opera unui singur autor-colecţionar-organizator – Dodo Niţă. Tot ea a constituit de asemenea cel mai important eveniment cu expoziţie reflectat de altă poză de grup, de astă dată surprinsă cu ocazia primului Salon European de Bandă Desenată, ce a avut loc în toamna lui 2010 la Bucureşti. Să sperăm că o nouă ediţie va putea avea loc anul acesta, chiar şi fără banda desenată românească de “tezaur”. Dar nimic nu-i sigur…Înainte ca banda desenată românească să poată sta pe perete sau într-o carte, ea pare să trebuiască trecută prin faze succesive şi foarte lungi de înnobilare: învechire involuntară la sertar pentru buchet fantasmat şi degustări cu bedefilul de serviciu al României [aici n-am fost atent(3)]. Aşa cum o demonstrează şi partea Muzeului de la MNAC dedicată afişelor produse pentru Salonul Internaţional al Benzilor Desenate, evenimentul de nişă ce există într-un semianonimat de douăzeci de ani (în principal (4) la Constanţa). De unde se vede că succesul de public pentru un autor local nu poate lua încă locul celui instituţional, mai ales atunci cînd a existat un singur şi acelaşi director artistic pentru atît de mult timp (3). Să recunoaştem totuşi că, îndeplinind în mod lăudabil şi nesperat obiectivele (de a reprezenta corect identitatea culturală românească) ultimei instituţii comanditare, Istoria… bine rodată va putea să circule prin lume, adică în expoziţii itinerante “la cheie” şi lansări oferite de ICR-uri. Poate şi cu un mic twist: aşa cum anunţă panourile expuse şi materialele publicitare realizate pentru Muzeu, Istoria… a devenit baza pentru un nou concept […]. La Muzeu are totuşi loc la nivel de discurs doar o schimbare amicală de gardă, autorul noului […] concept fiind Alexandru Ciubotariu, coautor al ultimei versiuni al Istoriei… Oare noul concept […] este o ramă mai mare pentru o poză a pozelor, ce aminteşte de zicala că “trebuie să avem un concept” din lumea publicităţii/comunicare/PR, sau este “conturul, configuraţia, constelaţia unui eveniment ce va să vină”, altă definiţie posibilă pentru termenul de “concept”, însă împrumutată aici de la filozofie? [etimologic, e ceva cu capul]
Deocamdată, unui astfel de “eveniment” i-ar trebui poate alt context decît Istoria benzii desenate. Şi asta cu atît mai mult cu cît sectorul de benzi desenate al mai multor tîrguri mari de carte precum cel de la Londra şi-a schimbat de c urînd numele în “roman grafic” [bedeaua autohtona ramand comod confuza sub acelasi vagabond generic]. Tot o mişcare de marketing e şi aceasta, dar una determinată de apariţia unor producţii artistice ce au un ecou în rîndul cititorilor de benzi desenate ne-clasice [aici era ceva]. Acest nou tip de cititori [citesc altfel sau citesc altceva?] e mai puţin ataşat de succesele din trecut ale genului (5); iar aceşti cititori pot fi chiar mai numeroşi, incluzînd mai mulţi adulţi decît copii [cei atasati de succesele prezentului se pot inmulti si maturiza? nu ma-ndoiesc]. Romanele grafice Persepolis sau Broderii [ca tot venise vorba 😀 (6)], singurele publicaţii de gen traduse în română deocamdată, anunţă extinderea curentului cultural din care fac parte benzile desenate (şi) în această direcţie. Ca dovadă, cîteva astfel de romane grafice, publicate doar în germană, au fost cooptate în Tezaurul de carte ce poate fi consultat în cadrul Muzeului. Veţi găsi însă mai multe romane grafice la Librăria Jumătatea Plină, ce se găseşte la acelaşi etaj 4 al MNAC. Iar de la toamnă, în librării, adaptarea romanului Travesti de Mircea Cărtărescu în benzi desenate, realizată în colaborare cu un autor francez, Edmond Baudoin. Sperăm să îi vedem pe amîndoi la Salonul European, în noiembrie.
Octav Avramescu este unul dintre fondatorii Librăriei Jumătatea Plină, specializată în roman grafic şi BD.
(1)e atata ironie in afirmatia mea cat este si in intrebare: dupa adastare si uitare, redescoperire si reformulare precipitata si facila, cu intarziere s-a format acest “curent cultural”, care o fi el – om vedea, fiecare de unde sta si priveste
(2) Benzile desenate si canonul postmodern
(3) am maI citit inca o data: nimic! In sfarsit, “se traieste din BD”! 😉
(4) in ultima vreme, fac precizarea in conditiile in care in aceasta ultima vreme si chiar de un pic mai mult, dintr-un reflex amniotic post-revolutionar, se fac judecati de promovare contingenta.
(5) prin urmare citesc ce le-aduce “ curentul” din (1) muzeu
(6) normalhttp://www.dilemaveche.ro/sectiune/zi-cultura/articol/republica-benzilor-desenate
Nicio veste.
Pe 6 si 17 iulie, atelier cu Puiu Manu.
“Puiu Manu este unul dintre cei mai longevivi, prolifici şi talentaţi creatori de benzi desenate din România, autor multivalent, de BD istorice şi science-fiction, umoristice, dar mai ales de aventuri. A debutat cu BD în 1955 şi de atunci până în prezent a publicat mii de pagini de bandă desenată. Sâmbătă şi duminică, în cadrul atelierelor de la Muzeul Benzii Desenate, vom avea ocazia să decodăm metoda de lucru [subliniere in text] a acestui mare artist.” citim pe site-ul dedicat, operational!
http://www.muzeulbd.ro/design simplu si eficient
Una din conferintele anuntate, Ilustraţia de carte şi banda desenată, este “prefatata” de anuntarea intentiilor celor care o vor sustine:
„În pofida predecesoratului [!] asupra textului [intaietatii desenului asupra scrierii], ilustrația de carte a ajuns să fie percepută astăzi ca o excrescență [!] a ingineriilor de marketing [un apendice conceptual deviant alimentat de o aberatie de piata?!]. Editorii înșiși ajung să apeleze la câte un ilustrator mai răsărit numai în acele ocazii când nu sunt siguri de succesul de piață al volumului tipărit sau când își doresc ca acel volum să aibă o patină mai luxury [cazuri in care se reface vremelnic “predecesoratul”]. În și mai rare cazuri ilustrația de carte are șansa să fie percepută drept ceea ce este, adică o artă în sine [foarte rarele cazuri cand editorii platesc bine un bun artist (grafician, indeobste), care-si face treaba cu tragere de inima si placere!], și drept ceea ce ar trebui să fie, adică un demers hermeneutic al textului ilustrat [adica… atunci cand editorul ii da si libertate unui mare artist = nu-i scoate ochii ca i-a dat o gramada de bani si nu-si aroga dreptul de a-si impune viziunea lui de excrescenta inginereasca!]. Îmi propun așadar să urmăresc pe scurt evoluția percepției ilustrației de carte în cultura română, începând cu Almanahul Graficei Române (1925-1931) și cu rolul pe care l-a avut ilustrația de carte pentru avangarda română, trecând prin școala de ilustratori de la Editura “Ion Creangă” din “Epoca de Aur”, și până la contemporanul Club al Ilustratorilor*, cu o scurtă analiză a Bookătăriei de texte & imagini**(2009) – un adevărat manifest al ilustrației de carte contemporană.“ – Igor Mocanu
[unde-ar fi bedeaua aici? poate sugerat prin continuarea demersului hermeneutic al textului ilustrat pana la canibalizare, prin retrocederea procentual avantajoasa a predecesoratului desenului pentru un simbolism vizual de la malaietz la maretz.]
„Conferința pe care o voi susţine va fi de fapt […altceva
] o invitaţie la evadare într-un univers colorat, plin de imaginaţie [poney-i roz], în care de cele mai multe ori ne putem regăsi şi putem visa cu ochii deschişi [inorogi verzulii pe pereti]. Pe parcursul acestei călătorii vom avea alături de noi cel mai bun ghid, pisica roşie înaripată [oh, alta!], care ne va şopti [trrrr-trrrrr] din când în când din secretele [ah] Clubului Ilustratorilor [aha…]*.“ – Patricia Suliman[unde e bedeaua? aah, dar cui ii pisi!]
Igor Mocanu este publicist, curator și traducător. A semnat articole de opinie și critică în diverse publicaţii. A realizat împreună cu Sanda Watt*** mai multe expoziții manifest. A îngrijit antologia 1984. Ultima generație a comunismului românesc (UNIBUC, 2008; coord. Ion Manolescu) și a participat la proiectul literar Rubik**** (Polirom, 2008; coord. Simona Popescu). A tradus scrieri de N.V. Gogol, Boris Groys, Ilf & Petrov, Jacques Ranciere ș.a.
Absolventă a Universității Naționale de Arte București, Patricia Suliman împletește, în prezent, creația artistică (desene, ilustrații, gravuri) cu o carieră „diurnă“ în domeniul publicității. Printre proiectele în care s-a implicat se numără workshop-uri în ţară şi străinătate.
____________________________________________
*searching… aha: Clubul Ilustratorilor a luat fiinta in 2006 si este un grup de artisti coagulat in jurul unei preocupari comune: pasiunea pentru lucrul cu imaginea, pentru constructia de naratiuni vizuale si pentru incursiunile in zonele de contact ale textului cu imaginea. Este momentan, alaturi de proaspat infiintata filiala Romania a SCWBI (searching… Society of Children’s Book writers & Illustrators cu sediul in Los Angeles! http://www.scbwi.org/Pages.aspx/Who-We-Are—What-We-Do), singura organizatie care ofera un cadru coerent si profesionist practicarii ilustratiei de carte ca arta.
http://clubulilustratorilor.blogspot.com/p/cine-suntem-who-are-we.html** searching… aha: Bookataria de texte si imagini, o antologie de povesti ilustrate pentru copii, “un proiect coordonat de scriitorul Florin Bican si este realizata de Clubul Ilustratorilor si Faber Studio si tiparita la Pro Editura si Tipografie cu sprijinul Adria Grup SRL”
*** searching…
**** “un roman experimental inedit, scris de 29 de autori” http://www.hotnews.ro/stiri-cultura-4588620-rubik-roman-despre-prietenie-29-autori.htm
Am scris adineauri pe grupul “Comics” pe care l-am deschis pe Facebook ca o “window” in plus pentru acest subiect de aici, de pe Dreamworld:
Scrisul si vorbitul au ajuns ornamente.
Am citit “declartiile de intentie” ale celor doi conferentiari de la “Ilustratia de carte si banda desenata” (v.”Muzeul Benzii Desenate”).
Repetata impresie este aceea de bagare in seama fara luarea-n seama! De kitschoasa innobilare a bedelei si a celor care-i dau tarcoale, ca e hip, ca e dans le vent, cool, din vorbe si invecinaturi (Ion si Marvel, Vasile si Angouleme, bedeaua la… muzeu, maneaua pe șampelizeu…!), ca tot venise vorba…Ce-ar putea insemna urmatoarea fraza?
„În pofida predecesoratului asupra textului, ilustrația de carte a ajuns să fie percepută astăzi ca o excrescență a ingineriilor de marketing.” Am putea ghici, dar alegerea cuvintelor (si irumperea rascuvintelor) si asamblarea unor propozitii aparent si separat argumentative in fraze ad-hoc aduc a pledoarie sforaitoare pentru urechi blegi!
In acelasi loc, citim cu fiori la subsiori despre ilustratia de carte care este rareori perceputa “drept ceea ce este, adica arta in sine, si drept ceea ce ar trebui sa fie, adica demers hermeneutic al textului ilustrat” Iar ghicim cam unde bate, dar in cine bate, dom’le!?Si cand sa, vorba aia, “send”ez, mi-a venit…
PS Imi vine in minte strgatul mimului (M.Marceau), singura replica sonora din filmul Comedie muta: “NON!”
…strigat care, in luxurianta tihna atemporal-generativa este revelat ca o impotrivire laconic-exploziva la o fatarnica asistenta culturala a unor Ace Venturiano*!
..sau, cum zicea a-romaneste ‘nea ILE Caragiale: WHATEVER**, dar sa stim si noi!”
*…Rica Ventura
**”tradare”Intre timp, am vazut niste poze simpatice de la vernisajul expozitiei “Puiu Manu”, de la atelierul BD cu Octav Ungureanu.
De la Semne si Desemne: Nicihita si Sandu, n-am vazut nimic.
Acum ne mai invartim de o… masa rotunda (parc’ar fi ozeneuri!), sambata, 3 septembrie, de la ora 16:00. De fapt inca o conferinta! Literatura si banda desenata, cu Jean Auquier, Dodo Nita si Alexandru Ciubotariu.
“Discuția va avea ca temă modul de organizare şi funcţionare a Centrului Belgian de Bandă Desenată, sursă de inspiraţie pentru Muzeul Benzii Desenate din Bucureşti.”
Ah, bon!
Sâmbătă, 3 septembrie 2011, de la ora 16.00, la Muzeul Benzii Desenate, Jean Auquier, directorul Centrului Belgian de Bandă Desenată de la Bruxelles, va susține conferința Literatura şi bandă desenată și va participa la o masă rotundă alături de Dodo Niţă şi Alexandru Ciubotariu. Discuția va avea ca temă modul de organizare şi funcţionare a Centrului Belgian de Bandă Desenată, sursă de inspiraţie pentru Muzeul Benzii Desenate din Bucureşti. Va fi asigurată traducere simultană.
Director general al Centrului Belgian de Bandă Desenată de la Bruxelles (http://www.cbbd.be), Jean Auquier a lucrat ca jurnalist. După mulți ani de activitate în domeniul presei scrise, devine asociat, în 1989, la crearea unui mare muzeu care are ca obiectiv conservarea și promovarea benzii desenate. Curator al unor expoziții tematice legate de banda desenată, Jean Auquier a semnat numeroase monografii de desenatori, iar expertiza sa în domeniu este larg recunoscută.
Prezenţa lui Jean Auquier la Muzeul Benzii Desenate este susţinută de Delegaţia Wallonie-Bruxelles în România.„Când eram copii, în jurul unui foc de tabără sau cu capul afundat în pernă, la sfârşitul unei zile agitate, era de-ajuns să auzim cuvintele «A fost odată… » pentru a fi transportaţi în afara realităţii. Era cheia către visare. Cuvintele intrau prin ureche şi creau imagini, culoare, emoţii… până adormeam. Astfel funcţionează relaţia dintre literatură şi banda desenată, de când a început lumea. (…) Încă de la primul om care a ales să-și transpună speranţele, frământările sau povestea aventurilor sale pe pereții unei peșteri sau pe un pergament, a fost creată o operă originală, pe care alţi oameni, mai târziu, au încadrat-o într-un anumit gen… Arte vizuale aici, dincolo literatură. Dar scrisul în sine s-a născut din desen şi din primele ideograme. (…) Dacă banda desenată este alcătuită dintr-o serie de imagini care formează o poveste (…), ea este, totodată, o artă a elipsei. Autorul nu le spune cititorilor ce se întâmplă între două casete. Nici nu creează mişcare, nu indică sunetele, mirosurile şi, de multe ori, nici culorile. Pentru toate acestea, el îi acordă încredere cititorului. Şi tocmai acesta este motivul pentru care un cititor de bandă desenată este ataşat de albumele sale: acestea conţin o parte importantă din el însuşi… pe care nici o adaptare nu ar putea să o facă vreodată. Este la fel şi în cazul unui poem sau al unei nuvele bine scrise. Atât literatura cât şi banda desenată plasează sensibilitatea autorului în dialog direct cu sensibilitatea cititorului.” – Jean Auquier
Eveniment organizat cu sprijinul Congress Rental.Inca o conferinta care se anunta explicit a fi atopica, extopica…
Si cred ca ne apropiem de o concluzie a acestei aberante muzeificari precoce, de rezultatul ei: sarcina ectopica!Pe visualart.ro “Provincia asteapta” in continuare… se asteapta la povesti despre ce se intampla acolo.
In schimb, aceleasi texte de promovare si fotografii…!
http://www.visualart.ro/forum/threads/9797-NEWS-BD-Comicstrip-Manga?p=355361&posted=1#post355361
Se mentioneaza ca evenimentul despre care se face vorbarie, intalnirea cu “Directorul general al Centrului Belgian de Bandă Desenată de la Bruxelles”, “este organizat cu sprijinul Congress Rental” [PUBLICITATE: Compania noastra este capabila sa se ocupe de organizarea si producerea conferintelor si evenimentelor dumneavoastra. Personalul nostru calificat si cu experienta poate recunoaste cerintele dumneavoastra facand diferite propuneri bazate pe dorintele dumneavoastra!
Cei mai bine pregatiti tehnicieni fac fata cererile fiecarui eveniment, folosind cel mai profesional echipament (difuzoare, mixere sonore, microfoane fara fir, casti, mixere digitale luminoase, etc) pentru ca sa beneficiati de cea mai buna prezentare a evenimentului dumneavoastra – http://www.congressrental.ro/%5D.
O desfasurare de forte, probabil, pe masura evenimentului! 8)… de la care insa nu avem inca POZE! Edit: Am gasit pe Facebook o poza cu prezentarea de diapozitive…Promovare fara provocare, participare fara impartasire… fac din threadul de NEWS BD de acolo, ca si multe alte locuri de pe net unde apar aceleasi texte si fotografii, un gard de santier abandonat bun pentru lipit afise.
…uite, asa cum ne facem de ras cu palatul cu turnulete si cu gazon de doi bani de la bine-numita Natzional Arena 🙁
Urmatoarea conferinta, miercuri, 14 septembrie 2011, de la ora 18.00, la Muzeul Benzii Desenate (deschis la etajul 4 al Muzeului Național de Artă Contemporană) cu tema „Autori versus editori: cum, unde, de ce”.
Problematica ar fi urmoatarea:
“Se poate vorbi de o politică editorială coerentă de a edita benzi desenate în România? Care sunt motivele pentru care nu există colecţii specializate de BD la marile edituri? Au succes în România librăriile de benzi desenate? Evenimentul îşi propune să aducă împreună editori şi autori de bandă desenată pentru a încerca să găsească răspunsuri la aceste întrebări, dar şi pentru discuta despre oportunităţile şi provocările unui domeniu care se dezvoltă tot mai mult în România. Va fi un bun prilej pentru editori de a evidenţia aspectele care stau la baza deciziei de a publica benzi desenate, dar şi pentru autori de a prezenta proiecte concrete în acest sens.”La intrebari, as putea raspunde, scurt, fireste, dat fiind si referirea la o piata nationala, la Romania!
Nu se mai poate vorbi despre o politica editoriala, fie ea si, usor pleonastic, coerenta.
Astfel, nu exista nici colectii specializate.
Aparitiile BD, “editoriale” sau “amatoriale” sunt inca locale si depind inca foarte mult de suportul virtual, disponibil si abordabilCa niste librarii specializate, de orice fel, sa aiba succes, ar trebui sa existe mai multe in teritoriu. Eu cunosc una, in Bucuresti.
Intrebarile cer raspunsuri pozitive, pentru ca mai la vale se spune ca BeDeaua se dezvolta “tot mai mult in Romania“
Este minunat ca aceasta conferinta este un bun prilej pentru editori de a… blabla si pentru autori pentru a le prezenta proiecte concrete ina cest blabla.
Acest eveniment va incheia Evenimentul, motiv in plus sa nu speram ca vom afla ce editori si ce autori blabla.EPILOG
Problematica conferintei este lamurita inca de pe acum de catre conferentiar:“Nu există bandă desenată în România!, Nu există autori BD români!, Editorii de la noi nu publică BD! Astfel de aserţiuni au viaţă lungă şi încă le mai găsim pe ici, pe colo, pe un colţ de pagină de ziar sau pe diverse forumuri, mai mult sau mai puţin obscure (şi nu vorbim aici de cei care fac astfel de afirmaţii din rea-voinţă, pentru a se putea lăuda ulterior că ei sunt cei care au inventat cea de-a noua artă în România!). Sunt aceste afirmaţii adevărate? Istoria benzii desenate româneşti, Dicţionarul benzii desenate din România, Benzile desenate şi canonul postmodern, Salonul Internaţional al Benzii Desenate din România (21 de ediţii), saloanele europene şi internaţionale organizate la Bucureşti şi la Iaşi, Muzeul Benzii Desenate le infirmă în mod evident. Celorlalţi le recomandăm să deschidă revistele şi ziarele româneşti, să caute în catalogul editurilor şi vor găsi suficiente dovezi care să ne permită să afirmăm răspicat că există şi în ţara noastră, chiar dacă la o scară redusă, bandă desenată ca mijloc de exprimare artistică.”
