PAGINI INGALBENITE

Acasă Discuții Diverse PAGINI INGALBENITE

Acest subiect conține 44 de răspunsuri are 5 voci și a fost actualizat ultima dată de  Marian Mirescu acum 2 luni, 2 săptămâni.

Vizualizare 15 articole - 1 la 15 (din 45 în total)
  • Autor
    Mesaje
  • #392 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    ….despre publicatii vechi, despre inceputuri, despre fanzine intr-un exemplar scris de mana sau la masina de scris (1) desenat si colorat de mana, sau in doua, trei,…pana la tiraje si mai mari (patru, cinci, sase…) „albume” BD de originale, foite multiplicate la indigo, carti SF traduse si prinse cu liipici, citite si rascitite, putine dar cu foarte multi cititori – astazi e invers.
    Acum, despre un animator-scriitor SF, Aurel Carasel, plecat din Craiova, dar nu prea departe, despre fanzine, despre lucruri pe care le-am cunoscut nemijlocit – dau certificat de autenticitate pentru cele de mai jos, si voi adauga titluri si nume importante in acel context.
    NB: notele de subsol nu sunt de fel corectii, dat fiind ca articolul de mai la vale se refera strict la o personalitate a fandomului SF dinainte si dupa 90.

    SF-ul, ca mişcare literar-artistică, dar şi ca domeniu de interes conex ştiinţei şi tehnicii de ultimă oră, a fost cultivat în România până la sfârşitul anului 1989 cu o deosebită fervoare alimentată şi de situaţia social-politică a vremii. Publicul interesat era extrem de numeros, dovadă fiind existenţa la sfârşitul anului 1989 a peste 70 de cenacluri dedicate la nivelul ţării (2)

    În 1989, profesorul Aurel Cărăşel şi autorul de SF cunoscut sub numele de Harry T. Francis, preda limba şi literatura română la Liceul Agroindustrial Cernavodă şi conducea un astfel de cenaclu format din 60 de membri, majoritatea elevi. Era singurul cenaclu SF pentru acest profil de vârstă din ţară (3). În acest an au început şi problemele profesorului cu Securitatea, care a făcut presiuni nu numai asupra sa, ci şi asupra elevilor implicaţi. Iată cum au stat lucrurile.

    În luna mai 1989, Atlantida, fanzinul cenaclului (revistă cu profil science-fiction), primea „Premiul revistei Ştiinţă şi tehnică” pentru „Cea mai Bună Revistă de Amatori”, pe anul 1989, la Consfătuirea Naţională de SF din Timişoara.

    Cu acest prilej, autorii au intrat în vizorul autorităţilor, care au început să facă presiuni. Doreau să afle care au fost circumstanţele editării, de unde a fost luat Bun-ul de Tipar, la ce Xerox a fost multiplicată revista. Trebuie menţionat că Atlantida era pe atunci la al patrulea număr „editat” la xeroxul unei unităţi militare din Slobozia. Domnul Cărăşel ne-a explicat de ce a ales o cale „alternativă” pentru realizarea Atlantidei.

    XEROX CONTRA ŢIGĂRI ŞI CAFEA
    „Calea oficială pentru realizarea unei reviste şi chiar a unui fanzin tipărit era aceea a obţinerii aprobărilor din partea propagandei PCR.
    La Consfătuirea Naţională din 1989, într-o discuţie privată cu Ioan Eremia Albescu (redactor-şef la revista Ştiinţă şi Tehnică), acesta a afirmat că în anul următor se preconiza să dispară toate publicaţiile regionale (ziare şi reviste), cu vreo trei-patru excepţii (printre care şi revista Vatra), urmând să rămână vie numai presa centrală; dar chiar şi la acest nivel urmau să aibă loc câteva operaţii chirurgicale de amploare (trebuia să dispară, de exemplu, Gazeta Sporturilor). Situaţia era motivată de lipsa de hârtie de tipărit. Aşadar, era chiar imposibil să urmezi “calea legală” În plus, disidenţa fanzinelor SF era un fapt deja devenit istorie – o parte din cele scoase în acea perioadă apăreau semilegal (aveau un accept verbal) sau “ilegal”.

    Experienţa cu “ilegalitatea” o mai avusesem în perioada 1981-1985, când editasem fanzinul Omicron Satelit (4) la Craiova. Existau patru condiţii pentru a putea duce la capăt un astfel de lucru: să ai o maşină de scris bună şi un simţ al machetării dezvoltat, să ai cunoştinţe la o tipografie, care să-ţi facă rost, pe şest, de hârtia necesară, să ai acces la un xerox, linotip, xerigrafie unde să tipăreşti materialul, să ai o reţea de difuzare asigurată (pe lângă cea oficială); aici, lucrurile erau mai simple: fanzinul se vindea ca pâinea caldă la întrunirile regionale sau naţionale (5)

    Atlantida a fost un lux chiar şi pentru mine: cuprindea un sumar complet, în 64 de pagini, format A4 – avea materiale de ştiinţă, proze şi lirică SF, traduceri, careuri de profil, grafică, poşta redacţiei.” Asemenea iniţiative nu erau neobişnuite printre cenacliştii SF. Mulţi au editat pe propria răspundere fanzine de mici dimensiuni „xeroxate sau linotipărite în locurile unde, pentru un cartuş de Kent sau un pachet de cafea, cei care aveau în grijă maşinăriile respective riscau şi le editau pe ascuns”. Printre acestea: Omicron Satelit(5), apărut la Craiova, Biblioteca Nova, la Timişoara, Solaris, la Bucureşti, Atlantida, la Cernavodă…
    Fenomenul SF – reviste „ilegale” şi zeci de cenacluri
    jurnalul.ro
    http://1989.jurnalul.ro/stire-special/fenomenul-sf-reviste-ilegale-si-zeci-de-cenacluri-519106.html

    (1) un fel de calculator cu hartie in loc de monitor 🙂
    (2) Henri Coanda, Transfer, Victor Anestin SFVA)(, numai intr-un oras (din cele mai cunoscute de la Craiova)
    (3) a mai fost o incercare de acest fel, Colin, Craiova
    (4) al cenaclului Henri Coanda, realizat cu sprijinul SFVA
    (5) o MARE exceptie: hipermagazinul ORION realizat de membrii cenaclului SF Victor Anestin, tiparit in format ziar, in doua fascicole in 150000 de exemplare si difuzat in toata tara! Care era de fapt statutul acestei incredibile publicatii in 1988 si 89? SUPLIMENT AL CAIETULUI PROGRAM AL TEATRULUI LIRIC DIN CRAIOVA, in cadrul programului de „autogospodarire”prin care au reusit sa fie, cel putin, la zi cu salariile angajatilor. In primele zile ale lui ianuarie 90 iese de la Casa Scanteii numarul 6, ciuntit intr-o graba de procopsire a smecherilor care urma sa ridice capitalismul in Romania pe alte culmi (ale disperarii?) In 1994 a fost lansat ultimul numar (7) al reformatului ORION, editat de editura Orion (o, da!) in format A4, 64 de pagini, coperte color samd.
    http://www.visualart.ro/forum/showthread.php?t=5413&page=2
    Echipa se destramase si asa a mai aparut intr-un format similar celui de la inceput si un (vremelnic si el) ORFEU din Orion… Din ORION nr. 8, care nu a mai aparut, vom prezenta o parte intr-un numar AH,BD!
    (6)… SFLASH, OMEGA, TRANSFER, ORION, aparute la Craiova

    #4667 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    o aducere aminte a unora dintre aceste publicatii facem in ultimul numar, 18, al magazinului AH, BD! (v. sectiunea dedicata)

    #4668 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    Un blog inconturnabil:
    Benzi desenate din revista Cutezatorii
    Blog destinat benzilor desenate aparute in revista Cutezatorii (1967-1989)
    http://revistacutezatorii.blogspot.com/2010/02/trufandale.html

    Dupa 20 de ani de cand revista „Cutezatorii” s-a oprit din aparitie, am ajuns la concluzia ca acest lucru trebuie schimbat. Daca motivul pentru care am iubit aceasta revista au fost benzile desenate, pe care le asteptam cu sufletul la gura in fiecare saptamana, incerc cu acest blog sa dau timpul inapoi si, in masura posibilitatilor, macar o data pe saptamana sa postez episoade din benzile desenate aparute. Intrucat, din pacate, vor fi si episoade lipsa, daca exista vreun binevoitor care le are, adresa de email la care astept cu nerabdare este revistacutezatorii {at } gmail.com. Multumesc de pe acum! Sper ca autorii acestor lucrari sa isi dea acordul pentru publicarea lor, altfel ar fi pierdute! Va multumesc din suflet! This blog presents cartoons published in „Cutezatorii” kids and students magazine (edited between 1967-1989 in Romania) Ce blog présente des caricatures publiées dans „Cutezatorii” – magazine pour enfants et étudiants (publiés entre 1967-1989 en Roumanie)

    #4669 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    Albin Stánescu was a Romanian artist who has worked in several artistic occupations. He was a drawing teacher, a historical painter for the art studios of the army and a hyper-realistic children’s book artist. He is the author of the comic series ‘Din Zori’, as well as ‘The True Descendant of Tarzan’.

    http://lambiek.net/artists/s/stanescu_albin.htm

    #4670 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    Dodo Nita prezinta in GALILEO online
    http://revista-galileo.ro/?s=orion
    o istorie „personalizata”, cum ii e felul, a publicatiei paradoxale, SF si mai ales BD, ORION.
    Au aparut pana acum prmele doua episoade, referitoare la primul numar… „Dragoş Vasilescu, un tip impozant, cu barbă şi plete, cum nu vedeai pe stradă în acea vreme, ci doar în filmele cu haiduci, îşi făcuse multe relaţii datorită buticului său: toată „lumea bună” venea să cumpere de la el muzică, inclusiv Mihai Duţescu, noul director al Teatrului Liric din Craiova. Viorel le-a împărtăşit visele sale celor doi şi aproape peste noapte s-a născut revista Orion.”
    http://revista-galileo.ro/paradoxurile-unui-mit-revista-orion-1.html
    … si la cel de-al doilea… „Ca o concluzie, se poate uşor observa că revista este „ţinută în spate” mai ales de doi oameni, Viorel Pîrligras şi Marian Mirescu, amîndoi semnînd traduceri, benzi desenate, ilustraţii, proze (V.P.) sau articole (M.M.) originale. Viorel este însă cel care face sumarul numărului, selecţia şi corectura textelor, macheta revistei şi, mai ales, desenează coperta personalizată a revistei.”
    http://revista-galileo.ro/paradoxurile-unui-mit-revista-orion-2.html

    #4671 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    Articolul dedicat de Dodo Nita numarului 3 al revistei ORION, Craiova, 1989, incepe cu un motto innobilant din Adrian Cioroianu, istoric, ministru de externe, craiovean si el:

    „ Nici nu mai ştiu cînd anume a început să-mi placă BD-ul. […] Să fie nostalgia după fanzinele SF publicate în Craiova, cu totul surprinzător şi neaşteptat, în a doua jumătate a anilor `80 (Orion, desigur! ) în care Viorel Pîrligras, Dodo Niţă, Marian Mirescu ş.a. făceau proba unei măiestrii pe care BD-ul românesc încă nu a egalat-o?” „15 ani de aventuri în spectrul vizibil”
    Lettre Internationale nr. 60/2006

    http://revista-galileo.ro/paradoxurile-unui-mit-revista-orion-3.html

    Cuprinsul se desfasoara in intregime cu cateva aprecieri personale si divagatii la fel de personale.
    Remarc o scapare: s-a omis pomenirea traducatorului romanului „Cavernele de Otel” de Isaac Asimov publicat in foileton pe parcursul mai multor numere, printre care si acesta, Marian Mirescu, MAXIM pentru cititorii DW.

    #4672 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    Articolul din galileo online care prezinta o a patra bucata de istorie SF si BD incepe cu un efect de captatio:

    „Orion nr.4 a apărut în noiembrie 1989, cu puţin înaintea Congresului al XIII-lea al PCR şi, deşi avea pe copertă un războinic care trăgea sabia din teacă, nimeni nu s-a sesizat. ” (sa fi citat asta mai bine Sanki!)

    http://revista-galileo.ro/paradoxurile-unui-mit-revista-orion-4.html

    Este ultimul numar in format A3:
    „Viorel Pîrligras părăseşte redacţia din cauza diferenţelor de vederi ireconciliabile dintre el şi Dragoş Vasilescu, privind construcţia revistei. El spera s-o impună în locul său pe Cristina Diloiu, dar bineînţeles, Vasilescu a luat acest fapt ca pe o glumă bună şi va scoate numărul 5 al revistei fără V. Pîrligras şi fără C. Diloiu.”

    Seria ORION a reusit sa-si atinga scopul:
    „…şi-a îndeplinit şi scopul financiar pentru care fusese aprobată apariţia sa, din beneficiul rezultat din vînzarea revistei s-au plătit salariile întregului personal al Teatrului Liric din Craiova pe un an de zile. Şi colaboratorii revistei au fost bine plătiți, cu sume cuprinse între o sută şi cîteva mii de lei, în funcţie de contribuţia fiecăruia.”

    Mda, am primit bani de tigari, pentru care am primit citatie la locul de munca pentru ca beneficiasem de venituri necuvenite! 😆

    Merita sa ma las de atunci de fumat! 😛

    #4673 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    In prezentarea numarului 5, sunt inexactitati ce tin de memorie, documentare sau altele.

    La începutul lui ianuarie 1990, printre soldaţi înarmaţi şi jurnalişti agitaţi, bîntuiau prin Casa Scînteii doi olteni: Dragoş Vasilescu şi Marian Mirescu. Toată lumea scotea ziare şi săptămînale de actualitate, doar cei doi „orionişti” veniseră să dea bunul de tipar la noul număr al revistei Orion.”

    Bantuiam prin fosta Casa a… Scanteii in decembrie 1989! 18 decembrie daca-mi aduc eu bine aminte. „Timisoara” incepuse. Tipografia era intr-adevar plina de soldati si „garzi patriotice” care inca nu sprijineau „miscarea” care urma sa ia amploare si la Bucuresti in 3-4 zile.
    In ianuarie 1990, soldatii nu mai aveau ce sa faca intr-o tipografie, unde, abia atuncii, incepepeau „saptamanalele” si „ziarele” furibunde ale noii epoci aurite. pentru unii, cocluite, pentru altii.
    De al acel „bun de tipar”, inapoi acasa, in Craiova, ne-am ocupat si noi cu revolutia care a fost cuma a fost si am pus la cale noi publicatii SF, scriind chiar un memoriu in sensul asta la o masina de scris cu litere mari din Prefectura, unde ne instalasem intr-o prima comisie Mass-Media… Nu stiu daca memoriul ala a ajuns la Petre Roman sau la altcineva din structura de conducere de-atunci.
    Asa-i, noua ne ardea de BD si de SF!

    Asa ne-am pomenit cu noul ORION prin toate chioscurile si a fost o surpriza!. Desi stiam ca urma sa apara. O surpriza neplacuta, ca sa fie clar

    „Orion nr. 5, subintitulat „nr.1-1990, serie nouă” nu mai avea nici o legătură cu primele 4 numere, din punct de vedere grafic. În primul rînd apărea pe format A4, în 32 de pagini, deci la jumătate faţă de numerele precedente (dar cu preţul de 10 lei, faţă de 14 lei primele numere)…”

    Asa cum a aparut in cele din urma, este o editie injumatatita in graba „patronilor” de a scoate cat mai grabnic bani din „afacerea” asta: A APARUT UN SINGUR FASCICOL DE 32 DE PAGINI, din cele doua cate trebuia sa cuprinda acest numar (64)

    „O copertă anostă, înfăţişînd un colaj inexpresiv, pagini întregi de text fără ilustraţii, doar cîte un desen rătăcit pe ici pe colo, de Valentin Iordache, Florin Mihai Diloiu şi Marian Mirescu. Majoritatea materialelor erau din cele pregătite de Viorel [Pirligras]…”

    Este rezultatul destramarii echipei Vasilescu-Pirligras, schimbarii formatului, injumatatirii de care ziceam mai sus, a presiunii timpului, poate si al unor orgolii…

    A fost o revolutie si la ORION. Au urmat peste 4 ani de tranzitie, nu chiiar 5 cum se spune in articolul din „Galileo”
    http://revista-galileo.ro/paradoxurile-unui-mit-revista-orion-5.html

    #4674 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    Paginile ingalbenite revin in atentia cititorilor prin intermediu „Istoriei Benzii Desenate Romanesti” de Dodo Nita si Alexandru Ciubotariu, editura Vellant


    Alex. Ciubotariu, D. Nita, Puiu Manu, Dan Plesa, directorul Editurii
    Captura din teaserul de la http://www.modernism.ro/2010/10/24/istoria-benzii-desenate-romanesti-teaser/

    #4675 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    Il est bien curieux, un des sites très prometteurs sur la BD roumaine ancienne, voir au début du sujet, a fermé sans explications :

    Benzi desenate… la trecut
    Bandes dessinées… au passé
    http://bandadesenata.blogspot.com/

    Si quelqu’un est au courant…

    se-ntreaba Mircea Arapu
    http://www.ziglotron.com/arablog/topic1322-60.html

    Hm…

    Acum cand revin Cutezatorii si Luminita http://www.cutezatorii.ro/
    blogul Cutezatorii este des frecventat http://revistacutezatorii.blogspot.com/
    s.a.m.d

    #4676 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    Dodo Nita continua pe revista-galileo.ro seria prezentarii revistelor BD si SF aparute la Craiova.
    Despre ultimul numar al revistei ORION (6) scrie:

    În perioada 26 – 29 mai 1994 a avut loc, la Timişoara, Convenţia Europeană de Science-Fiction, „Eurocon”, prima şi singura de acest fel din România. Au participat sute de fani din toată ţara, şi unii şi-au adus cu ei şi publicaţiile lor. Iar din Craiova au sosit… două reviste Orion.

    La iniţiativa lui Marian Mirescu, „grupul de presă” Orion, care abandonase editarea revistei la nr. 5 în 1990, a hotărat să publice cu această excelentă ocazie nr. 6.

    Zis şi făcut. Marian a adunat o parte din planşele trimise de cei aproape o sută de tineri desenatori la concursul lansat de Viorel Pîrligras în 1989, le-a aranjat într-o publicaţie format A4 şi a editat nr. 6/mai 1994 al „magazinului Orion, science-fiction & BD”, sub sloganul ”Fani, înapoi în viitor!”.

    Între cele două coperte în culori, prima înfăţişandu-l pe Maestrul Yoda din „Războiul Stelelor”, iar ultima o fotografie în amurg a celebrului sit Stonehenge, găsim 64 de pagini alb-negru, din care 27 cu benzi desenate, după cum urmează:

    Colonizare, de Sorin Anghel
    Cavalerii distrugerii, de Walter Riess
    Manuscris găsit în depozitul WOW, de Constantin Jurcuţ jr., după Daniel Cocoru
    Legenda, de Adrian Barbu
    Liliacul şi directorul, de Vasile Brînduşescu
    Cuşca, de G. J. Windhab, după nuvela lui Bertram Chandler
    Taxi, de Radu Cătăniciu
    Vînător, de Claudiu Cioboată
    Floarea de oţel, de Tudor Popa.

    Toate aceste BDSF au fost trimise la concurs. În afară de ele, mai găsim cîteva BD umoristice de Valentin Iordache ( Hans, păpuşarul cocoşat, Prietenie, Ştiaţi că…) şi două realiste de Marian Mirescu (La Oglindă, Mărul).

    Acesta din urmă semnează şi majoritatea materialelor publicate în revistă: un dosar „in memoriam” Isaac Asimov, un altul „Cinema & BD“, o traducere din Michel Demuth, „Anii metalici“. Alte două traduceri, „Burning Chrome“, de William Gibson şi „Veriga slabă“, după Rocoona Sheldon, sînt semnate de Mihai-Dan Pavelescu.

    Marele merit al acestei luxoase publicaţii (coperte în culori pe carton lucios şi tipar foarte bun) îl reprezintă editarea – chiar dacă după 5 ani – a celor mai importante planşe trimise la concursul din 1989.

    Revista Orion (seria nouă) se va opri aici, iar despre „grupul de presă” Orion nu se va mai auzi niciodată.

    În schimb, poate e important de ştiut ce au ajuns acei tineri talentaţi desenatori despre care nu auzise nimeni în 1989:

    – Walter Riess a publicat mai multe benzi desenate SF în diverse publicaţii şi, mai ales, a semnat numeroase coperte, mai întîi la revista Anticipaţia iar mai apoi la editura Corint. În prezent trăieşte din meseria de arhitect.
    – Constantin Jurcuţ a publicat şi el mai multe BDSF la începutul anilor ’90, după care s-a stabilit în Ungaria unde a lucrat ca graphic designer. Astăzi trăieşte la Londra.
    – Adrian Barbu este profesor de franceză la Universitatea din Cluj. A publicat destul de regulat benzi desenate (inclusiv în Statele Unite) şi a semnat numeroase coperte şi ilustraţii de cărţi.
    – Claudiu Cioboată lucrează într-un salon de tatuaje din Tokio.
    – Tudor Popa a semnat aproape 100 de coperte la romanele SF editate de Nemira şi mai multe benzi desenate. Astăzi produce jocuri pe calculator pentru o firmă multinaţională din Bucureşti.
    – Radu Cătăniciu este avocat la Piteşti. A rămas un mare pasionat de benzi desenate şi va expune la Salonul Internaţional al Benzii Desenate de la Constanţa (Muzeul de Artă, 22 – 24 octombrie curent) planşele originale de la BD-ul său inedit, Lacul Păsării Wandoo (după o nuvelă de Marcel Luca).

    Da, acest numar trebuia sa apara pentru a fructifica concursul BD organizat de vechiul ORION de care se ingrijise Viorel Pirligras, si care nu a avut ecou in numarul 5.
    Sustinusem ideea concursului si am avut oportunitatea sa-l duc mai departe. Sa trag niste concluzii, sa trasez (efectiv) o… harta BD a Romaniei 😀 si mai ales sa arat intr-o tiparitura cat mai buna pentru acea vreme lucrarile multor autori de BD… ca sa mai reparam in acelasi timp din imaginea stricata de numarul precedent: hartie proasta, pagini lipsa…

    Despre prima coperta, ce sa spun! Pacat ca, pentru o revista de SF si BD editata la Craiova, unde exista un binecunoscut grup de desenatori talentati, a fost preluata o ilustratie banala. E-adevarat ca eram in plina StarWars-manie, dar…
    Ultima coperta, cea cu Stonehenge, avea un rost. In cuprinsul numarului urmator, realizat in mare parte, era un reportaj de Dragos Vasilescu, editorul sef, care vizitase locurile alea Tot in numarul 7, avand „continuare in idei”, urma sa lansam un alt concurs, odata cu o „scoala de BD”…
    Atat a fost sa fie!

    In continuare sunt de parere ca lipsa concursurilor, a competitiei, dar si a lucrului in echipa este o cauza a starii lamentabile a productiei BD, dar si efectul unei atitudini balcanice, de impaunare si pasunism, al galcevei sterpe si al deprofesionalizarii, al de-sufletirii si desangvinarii unui fandom confuz in cel mai bun caz…

    Erata: in loc de galcelor, este galcevei

    #4677 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    Celelalte articole din revista-galileo.ro se refera pe larg la revistele Orfeu din Orion nr.0, o aparitie conflictuala, o continuare in vechiul format a revistei ORION, de catre tabara anti-Vasilescu 😆 si anti-altii… in care se plaseaza in mod clar si exegetul, OMEGA, in care s-a trasnformat, cica, ORION, dupa trecerea prin instanta si al’de-astea…

    Luarile de pozitie din aceste reviste sunt… numai de lupta si de imbarbatare reciproca, de intra-slavire cu randul.

    Unii au mai ramas si acum pe pozitii, cu ochii impaienjeniti pe aceleasi tinte mobile.

    Acesta este un pamflet care reflecta parerile autorului din colimator

    http://revista-galileo.ro/category/articole

    #4678 Răspuns

    Sanki
    Participant
    #4679 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    PARADOXURILE UNUI MIT: SFARSIT DE CAPITOL (9)
    In e-revista Galileo se termina seria de memorii paradoxale – cel putin 8)

    Dodo Nita: La începutul lui 1999 eram – împreună cu Viorel Pîrligras – în biroul directorului Inspectoratului pentru Cultură al judeţului Dolj, dl. Nicolae Marinescu. Dînsul era de asemenea directorul editurii Aius care, în 1996, îmi editase Dicţionarul Benzii Desenate din România. Ne-a prezentat unui alt domn care era în birou: „Constantin M. Popa (redactorul-şef al revistei culturale oltene Mozaic), Viorel Pîrligras şi Dodo Niţă”, „Celebrul Dodo Niţă” zice dl. Popa. Eu mă uitam la el şi nu ştiam dacă vorbeşte serios sau face bîză de mine. Fără a fi lipsit de modestie, probabil că aveam şi eu reputaţia mea, dar în mica lume a BD-ului şi nu în cea mare a literaturii. Momentul de tăcere penibilă nu a durat decît cîteva secunde pentru că, văzînd feţele întinse ale lui Viorel şi a mea, a continuat repede: „Domnule, cînd scrie Adrian Marino despre dumneata, în Biografia ideii de literatură, asta te face celebru”. Şi a plecat.

    Bineînţeles, după întrevedere, am căutat cartea la toate librăriile din oraş şi mai tîrziu şi din Bucureşti, dar nu am găsit-o decît toamna tîrziu, la standul editurii Dacia, de la Tîrgul de carte Gaudeamus. La capitolul „Paraliteratura” scria despre benzi desenate şi pomenea numele meu, ca autor al Istoriei şi al Dicţionarului BD din România. Dar, de fapt, nu despre asta voiam sa vă povestesc.

    #4680 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    Venisem la Inspectoratul pentru cultură pentru a-i propune domnului Marinescu să preia instituţia sa editarea revistei Orion. Chiar dacă nu ne făceam iluzii… [si nici griji despre „efemerul”* copyright] (…)

    Publicaţia se numea Constelaţia Orion („magazin al imaginaţiei”) pentru a evita orice neplăceri cu Dragoş Vasilescu [iata si ingineria!], dar continua în mod vizibil tradiţia primei serii [sic], cea din 1988-1989, păstrînd formatul A3 şi o parte dintre colaboratori [sic, sic!]**.

    În cele 12 pagini ale revistei se puteau citi următoarele materiale:
    – Proze SF…(…)
    – Benzi desenate: Orfeu (două planşe format A3 desenate de Viorel Pîrligras în 1994)…(…) şi extrase din BD-urile lui Cristian Loghin, Florin Nicolae Radu şi Liviu Cornel Dăescu. Primii doi vor face carieră în BD în anii următori, iar Loghin este stabilit de mai mulţi ani în Polonia, unde lucrează ca art director la o firmă de publicitate [!]***.

    Ca un adevărat pifofil [si PAF!], Viorel Pîrligras a conceput pentru acest număr şi un gadget, suplimentul „Bedefic”, o broşură A5 conţinînd celebra invenţie pîrligrasiană****, combinaţia dintre proză şi benzi desenate. Bedeficul…(…)
    Nu ştiu cum s-a difuzat revista, nu ştiu dacă s-a vîndut [si TROSC!]. Speranţa noastră era să scoatem măcar un număr pe an [ZBANG!], în asociere cu Inspectoratul pentru cultură. Din păcate politica a ruinat speranţele noastre [HUOOO], alegerile din 2000 au schimbat conducerea politică a judeţului, inclusiv directorul Inspectoratului.
    Aceasta a fost ultima răsuflare a revistei Orion [ultime rasuflari au mai fost, iar asta este o rasuflatura de inginerie frankensteiniana] şi sfîrşitul unui mit*****.
    Dar ştiți cum se spune, să nu spui niciodată „niciodată”. Pentru că, aşa cum scria şi Viorel în editorialul său, „Nu disperaţi, visele nu mor niciodată!”.

    Ele mor cand sunt cand sunt expulzate in realitate.
    Forced into reality.
    Keep dreaming!

    http://revista-galileo.ro/paradoxurile-unui-mit-orion-sfirsit-de-capitol-9.html

    *QUOTE: titlu aflat în proprietatea efemerului său „grup de presă” http://revista-galileo.ro/paradoxurile-unui-mit-orion-versus-orion-7.html
    ** D.Vasilescu era un fel de Mititelu de-acum de la Universitatea Craiova! :mrgreen:
    ***din Orion, la Cracovia
    **** …Nimic! Daca e celebra, stie toata lumea, chiar dinainte de a fi inventia lui Viorel 😈
    ***** Auto-alintarea genereaza non-sensuri.

Vizualizare 15 articole - 1 la 15 (din 45 în total)
Răspunde la: PAGINI INGALBENITE
Informația ta: