PAGINI INGALBENITE

  • Acest subiect are 44 de răspunsuri, 4 opinii și a fost actualizat ultima dată acum 2 ani, 9 luni de _Maxim.
Vizualizare 15 articole - 16 la 30 (din 45 în total)
  • Autor
    Mesaje
  • #4681 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    Acesta a fost inca un PAMflit si astept sa fiu maltratat ca atare.

    #4682 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    Tot ingalbenite de vreme sunt si paginile revistei 467, editata la Craiova.
    Ele sunt evocate intr-o istorie traita de unul din stafful editorial, parte din boardul asociatiei sub (…)
    egida careia a aparut legendara publicatie.
    Revista 467 – visul spulberat
    “M-am născut printre cărţi. Mama mea era o pasionată cititoare şi mi-a transmis şi mie această pasiune,
    laolaltă cu vreo 3-400 de cărţi. Cînd am învăţat să citesc, în clasa I, aproape că nu ştiam de unde să aleg.
    Am început, fireşte, cu Jules Verne…”

    Aici http://revista-galileo.ro/revista-467-%E2%80%93-visul-spulberat.html
    puteti citi mai departe un prim episod de istorie personala unde apare, in trecere,
    si numele trimisului meu in lume si in timp, Marian Mirescu,

    care a contribuit cu ilustratii la o brosurica a unui disident prin 1990,
    “Marturisirile unui reactionar”,

    caracterizate avand “un stil grafic torturat (conform conţinutului
    şi inspirat de unul dintre cei mai îndrăgiţi autori BD francezi ai noştri, Bilal).”

    Evolutia lui Enki Bilal, cum am mai marturisit, o urmaresc cu interes, asa cum se vede si din sectiunea dedicata sarbo-cehului cu nume musulman din Franta… Sau mai bine zis: destinul unui artist dezradacinat mereu nelinistit.

    Dar ilustratiile mele, torturate mai mult de conditiile tipografice ale vremii decat de continutul brosurii si de isteria “anti-comunista”, revolutionara si disidenta a acelor ani, raman intr-o oaza pasnica de suprarealism apropriat…

    #4683 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    Vine iar Decembrie “rosu”… cu paginile lui de istorie post-comunista, si ele ingalbenite.
    Spoitoru ii dedica o pagina speciala pe facebook
    Spoitoru’ 1989
    http://www.facebook.com/pages/Spoitoru-1989/279025162141534?notif_t=fbpage_fan_invite

    In axeste zile a mai aparut una dedicata lui 1989:
    1989 – Revoluția Română în imagini
    http://www.facebook.com/decembrie1989
    din care am realizat urmatorul “mozaic”
    DACA A FOST… CE-A FOST?

    E mai “Bilal” decat ilustratiile mele, nu?
    Pana si cromatic 🙂

    un detaliu:

    Ce-a fost a fost. Vino, acum, Doamne, sa vezi ce-a devenit din oameni…
    (dupa refrenul cantecului lui Valeriu Sterian, din epoca)

    #4684 Răspunde
    Graphite
    Participant

    @Maxim wrote:

    Dar ilustratiile mele, torturate mai mult de conditiile tipografice ale vremii decat de continutul brosurii si de isteria “anti-comunista”, revolutionara si disidenta a acelor ani, raman intr-o oaza pasnica de suprarealism apropriat…

    Bine facusi ca le dezgropasi, auzi?
    …Bilal sau nu Bilal, nu-i asta intrebarea. Dar de desenele alea ar fi fost pacat sa se aleaga praful. Si, la cate pacate ai, chiar nu-i cazul sa mai adaugi un desenocid…
    Pe scurt: imi plac. Mai cauta, recupereaza si pune, sa se vada, altminteri te-or comemora doar ca scriitor generatiile viitoare, si-ar fi (chiar daca ma repet) pacat.

    #4685 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    O facui sa fac un punct, cum zice inglezu’, dar facusi si tu unul.
    Uitasem de brosura cu pricina, dar si mai si: o mai aveam, iata!
    Gand la gand, pentru ca am de… gand sa adun “galbenituri” si originale, din care unele n-au vazut lumina… pur si simplu, si sa le arat pana nu ma face posteritatea scriitor!
    😀
    Multumesc de “incurajare”!

    #4686 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    @Maxim wrote:

    In prezentarea numarului 5, sunt inexactitati ce tin de memorie, documentare sau altele.

    La începutul lui ianuarie 1990, printre soldaţi înarmaţi şi jurnalişti agitaţi, bîntuiau prin Casa Scînteii doi olteni: Dragoş Vasilescu şi Marian Mirescu. Toată lumea scotea ziare şi săptămînale de actualitate, doar cei doi „orionişti” veniseră să dea bunul de tipar la noul număr al revistei Orion.”

    Bantuiam prin fosta Casa a… Scanteii in decembrie 1989! 18 decembrie daca-mi aduc eu bine aminte. “Timisoara” incepuse. Tipografia era intr-adevar plina de soldati si “garzi patriotice” care inca nu sprijineau “miscarea” care urma sa ia amploare si la Bucuresti in 3-4 zile.
    In ianuarie 1990, soldatii nu mai aveau ce sa faca intr-o tipografie, unde, abia atuncii, incepepeau “saptamanalele” si “ziarele” furibunde ale noii epoci aurite. pentru unii, cocluite, pentru altii.
    De al acel “bun de tipar”, inapoi acasa, in Craiova, ne-am ocupat si noi cu revolutia care a fost cuma a fost si am pus la cale noi publicatii SF, scriind chiar un memoriu in sensul asta la o masina de scris cu litere mari din Prefectura, unde ne instalasem intr-o prima comisie Mass-Media… Nu stiu daca memoriul ala a ajuns la Petre Roman sau la altcineva din structura de conducere de-atunci.
    Asa-i, noua ne ardea de BD si de SF!

    Asa ne-am pomenit cu noul ORION prin toate chioscurile si a fost o surpriza!. Desi stiam ca urma sa apara. O surpriza neplacuta, ca sa fie clar

    “Orion nr. 5, subintitulat „nr.1-1990, serie nouă” nu mai avea nici o legătură cu primele 4 numere, din punct de vedere grafic. În primul rînd apărea pe format A4, în 32 de pagini, deci la jumătate faţă de numerele precedente (dar cu preţul de 10 lei, faţă de 14 lei primele numere)…”

    Asa cum a aparut in cele din urma, este o editie injumatatita in graba “patronilor” de a scoate cat mai grabnic bani din “afacerea” asta: A APARUT UN SINGUR FASCICOL DE 32 DE PAGINI, din cele doua cate trebuia sa cuprinda acest numar (64)

    “O copertă anostă, înfăţişînd un colaj inexpresiv, pagini întregi de text fără ilustraţii, doar cîte un desen rătăcit pe ici pe colo, de Valentin Iordache, Florin Mihai Diloiu şi Marian Mirescu. Majoritatea materialelor erau din cele pregătite de Viorel [Pirligras]…”

    Este rezultatul destramarii echipei Vasilescu-Pirligras, schimbarii formatului, injumatatirii de care ziceam mai sus, a presiunii timpului, poate si al unor orgolii…

    A fost o revolutie si la ORION. Au urmat peste 4 ani de tranzitie, nu chiar 5 cum se spune in articolul din “Galileo”
    http://revista-galileo.ro/paradoxurile-unui-mit-revista-orion-5.html


    Ilustratii de M.M. la Liuben Dilov si Danut Ungureanu (“Soare sub flanse”)


    “Natura moarta cu soare si stanci” de un viitor “exclus” autor din istoria BD romaneasca, Sorin Anghel…
    http://www.lumiparalele.ro/2011/11/04/galceava-inteleptului-cu-%E2%80%9Ebrave-world%E2%80%9D/


    Un episod cu “Detectivul Bruno” de Marian Radu si “Psihotron” (“PSIHONIA intr-o versiune ulterioara, care este o prelucrare a fotocopiilor, in lipsa originalelor, pierdute, ca de obicei in acea perioada, prin tipografii) de celalalt Marian, Mirescu; despre aceasta banda desenata s-ar fi spus (Romania libera?) ca ar fi fost o apologie a “terorismului” din timpul Revolutiei…
    😐

    #4687 Răspunde
    i.a.t
    Participant

    Il am. 😛 8) Evident, de la tata!

    Si ma mandresc cu asta!

    Poate ne vorbesti si despre Almanah SF sau Anticipatia 🙂

    #4688 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    Este o raritate, un “colectabil”, luand in considerare fragilitatea acestui numar ORION: tiparit la “rotativa” pe hartie de ziar.

    Despre almanahurile Anticipatia, ar putea vorbi Viorel Pîrligras, care a fost mult mai prezent in acele pagini ingalbenite. Ba chiar as zice ca a marcat anii 80 prin aparitiile lui BD in acest legendar almanah SF.

    Almanahurile SF (de la HELION?) nu au ingalbenit inca 🙂

    Dar sa mergem mai departe prin constelatia *******

    ORION 6: Acesta este pliantul de promovare multilingv 8) – cat entuziasm! Peste ani poate ca il mai poate trezi in cei de-o seama cu noi…atunci 😉

    #4689 Răspunde
    Graphite
    Participant

    @Maxim wrote:

    … pur si simplu, si sa le arat pana nu ma face posteritatea scriitor!
    😀 Multumesc de “incurajare”!

    Nu c-ai fi un scriitor slab, nu ma-ntelege gresit. Dimpotriva, din ce-am vazut eu, te “implinesti” de la an la an 😆
    Deci da, incurajare este. Si curiozitate, si placere estetica, si ma opresc aici, inainte sa remarce oarecine ca pupatul reciproc de Piata Endepedentii a contaminat si alte cercuri patrate in afara aceluia de care scrisesi mai anterior.
    Continua, continua!

    #4690 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    @Graphite wrote:

    @Maxim wrote:

    … pur si simplu, si sa le arat pana nu ma face posteritatea scriitor!
    😀 Multumesc de “incurajare”!

    Nu c-ai fi un scriitor slab, nu ma-ntelege gresit. Dimpotriva, din ce-am vazut eu, te “implinesti” de la an la an 😆
    Deci da, incurajare este. Si curiozitate, si placere estetica, si ma opresc aici, inainte sa remarce oarecine ca pupatul reciproc de Piata Endepedentii a contaminat si alte cercuri patrate in afara aceluia de care scrisesi mai anterior.
    Continua, continua!

    Sunt sigur ca ai sesizat autoironia, dar e bine sa fie clar pentru toata lumea: sunt un scriitor bun, da? Dar… DE CE MA FACI GRAS!? 😕

    #4691 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    @Maxim wrote:

    Dodo Nita continua pe revista-galileo.ro seria prezentarii revistelor BD si SF aparute la Craiova.
    Despre ultimul numar al revistei ORION (6) scrie:

    În perioada 26 – 29 mai 1994 a avut loc, la Timişoara, Convenţia Europeană de Science-Fiction, „Eurocon”, prima şi singura de acest fel din România. Au participat sute de fani din toată ţara, şi unii şi-au adus cu ei şi publicaţiile lor. Iar din Craiova au sosit… două reviste Orion.

    La iniţiativa lui Marian Mirescu, „grupul de presă” Orion, care abandonase editarea revistei la nr. 5 în 1990, a hotărat să publice cu această excelentă ocazie nr. 6.

    Zis şi făcut. Marian a adunat o parte din planşele trimise de cei aproape o sută de tineri desenatori la concursul lansat de Viorel Pîrligras în 1989, le-a aranjat într-o publicaţie format A4 şi a editat nr. 6/mai 1994 al „magazinului Orion, science-fiction & BD”, sub sloganul ”Fani, înapoi în viitor!”.

    Între cele două coperte în culori, prima înfăţişandu-l pe Maestrul Yoda din „Războiul Stelelor”, iar ultima o fotografie în amurg a celebrului sit Stonehenge, găsim 64 de pagini alb-negru, din care 27 cu benzi desenate, după cum urmează:

    Colonizare, de Sorin Anghel
    Cavalerii distrugerii, de Walter Riess
    Manuscris găsit în depozitul WOW, de Constantin Jurcuţ jr., după Daniel Cocoru
    Legenda, de Adrian Barbu
    Liliacul şi directorul, de Vasile Brînduşescu
    Cuşca, de G. J. Windhab, după nuvela lui Bertram Chandler
    Taxi, de Radu Cătăniciu
    Vînător, de Claudiu Cioboată
    Floarea de oţel, de Tudor Popa.

    Toate aceste BDSF au fost trimise la concurs. În afară de ele, mai găsim cîteva BD umoristice de Valentin Iordache ( Hans, păpuşarul cocoşat, Prietenie, Ştiaţi că…) şi două realiste de Marian Mirescu (La Oglindă, Mărul).

    Acesta din urmă semnează şi majoritatea materialelor publicate în revistă: un dosar „in memoriam” Isaac Asimov, un altul „Cinema & BD“, o traducere din Michel Demuth, „Anii metalici“. Alte două traduceri, „Burning Chrome“, de William Gibson şi „Veriga slabă“, după Rocoona Sheldon, sînt semnate de Mihai-Dan Pavelescu.

    Marele merit al acestei luxoase publicaţii (coperte în culori pe carton lucios şi tipar foarte bun) îl reprezintă editarea – chiar dacă după 5 ani – a celor mai importante planşe trimise la concursul din 1989.

    Revista Orion (seria nouă) se va opri aici, iar despre „grupul de presă” Orion nu se va mai auzi niciodată.

    În schimb, poate e important de ştiut ce au ajuns acei tineri talentaţi desenatori despre care nu auzise nimeni în 1989:

    – Walter Riess a publicat mai multe benzi desenate SF în diverse publicaţii şi, mai ales, a semnat numeroase coperte, mai întîi la revista Anticipaţia iar mai apoi la editura Corint. În prezent trăieşte din meseria de arhitect.
    – Constantin Jurcuţ a publicat şi el mai multe BDSF la începutul anilor ’90, după care s-a stabilit în Ungaria unde a lucrat ca graphic designer. Astăzi trăieşte la Londra.
    – Adrian Barbu este profesor de franceză la Universitatea din Cluj. A publicat destul de regulat benzi desenate (inclusiv în Statele Unite) şi a semnat numeroase coperte şi ilustraţii de cărţi.
    – Claudiu Cioboată lucrează într-un salon de tatuaje din Tokio.
    – Tudor Popa a semnat aproape 100 de coperte la romanele SF editate de Nemira şi mai multe benzi desenate. Astăzi produce jocuri pe calculator pentru o firmă multinaţională din Bucureşti.
    – Radu Cătăniciu este avocat la Piteşti. A rămas un mare pasionat de benzi desenate şi va expune la Salonul Internaţional al Benzii Desenate de la Constanţa (Muzeul de Artă, 22 – 24 octombrie curent) planşele originale de la BD-ul său inedit, Lacul Păsării Wandoo (după o nuvelă de Marcel Luca).

    Da, acest numar trebuia sa apara pentru a fructifica concursul BD organizat de vechiul ORION de care se ingrijise Viorel Pirligras, si care nu a avut ecou in numarul 5.
    Sustinusem ideea concursului si am avut oportunitatea sa-l duc mai departe. Sa trag niste concluzii, sa trasez (efectiv) o… harta BD a Romaniei 😀 si mai ales sa arat intr-o tiparitura cat mai buna pentru acea vreme lucrarile multor autori de BD… ca sa mai reparam in acelasi timp din imaginea stricata de numarul precedent: hartie proasta, pagini lipsa…

    Despre prima coperta, ce sa spun! Pacat ca, pentru o revista de SF si BD editata la Craiova, unde exista un binecunoscut grup de desenatori talentati, a fost preluata o ilustratie banala. E-adevarat ca eram in plina StarWars-manie, dar…
    Ultima coperta, cea cu Stonehenge, avea un rost. In cuprinsul numarului urmator, realizat in mare parte, era un reportaj de Dragos Vasilescu, editorul sef, care vizitase locurile alea Tot in numarul 7, avand “continuare in idei”, urma sa lansam un alt concurs, odata cu o “scoala de BD”…
    Atat a fost sa fie!

    In continuare sunt de parere ca lipsa concursurilor, a competitiei, dar si a lucrului in echipa este o cauza a starii lamentabile a productiei BD, dar si efectul unei atitudini balcanice, de impaunare si pasunism, al galcevei sterpe si al deprofesionalizarii, al de-sufletirii si desangvinarii unui fandom confuz in cel mai bun caz…


    Concluzii la concursul BD organizat in ’89 cu o harta a “focarelor” BD, un omagiu adus lui Pierre Pascal, “consilierul” nostru BD la inceputuri, in primii ani 90, si un desen de grup al… grupului de atunci, de M.M., si inca o banda desenata de Sorin Anghel…

    #4692 Răspunde
    _Maxim
    Participant


    Aici, grupul “statutar” al istoriei BD nouazeciste, all inclusive (+Sorin Anghel!) si o pagina dintr-o banda desenata a lui Constantin Jurcuţ… devenit graphic designer la Budapesta si Londra, in prezent http://www.constantin.me.uk/

    #4693 Răspunde
    _Maxim
    Participant


    Scriam pe prima pagina, langa cuprins si sub un desen de un Tudor Popa la 19 ani, in loc de editorial:
    19 decembrie 1989.
    Casa Scanteilor*, Bucuresti. Dam B.T.-ul** pentru ORION 5 (doua fascicole A4 x 32 pagini). Plecam acasa, iritati de atmosfera cazona din Lomonosovul Presei***.
    Renuntasem la coperta color, “refuzata” de un (peren) consilier cultural. Era si mai profitabil pentru “patronul” (a se citi Teatrul Liric Craiova) care tocmai iesise dintr-un black hole financiar cu ajutorul navei ORION si care dorea sa se avante cat mai departe, oricum, in orice hal. Asa a aparut, in ianuarie 1990, numarul 5 (1/1990), “transat” si aruncat pe piata de Igorul de serviciu. Fanii l-au cumparat si asa, s-au suparat, nu ne-au abandonat, ne-au scris. Fani si noi am fost, si noi l-am cumparat asa****, si noi ne-am suparat, dar n-am avut cui scrie!
    Si n-am abandonat.
    (…)*****
    Si au trecut ani…

    *Casa Scanteii / Casa Presei Libere / Casa Presei
    ** Bun de Tipar: acordul redactiei ca revista sa fie tiparita, ca urmare a corecturilor facute in doua randuri
    ***referire la stilul arhitectonic, copiat de tarile europene de sub dominatia sovietica, al Universitatii Lomonosov de la Moscova
    **** am doar doua exemplare
    **** gata cu explicatiile

    EDIT: si personajele negative au un sidekick; numele astuia nu mai conteaza: daca nu era el, era altul…

    #4694 Răspunde
    _Maxim
    Participant


    In stanga, o re-editare pe coloana a “PRIETENIEI” lui Valentin Iordache si un episod din seria “Stiati ca…” a aceluiasi.
    In dreapta, inceputul unei povesti SF de Walter Riess.

    Ma laud si eu cu exemplarul asta cu autografe magulitoare!

    #4695 Răspunde
    _Maxim
    Participant


    “Floarea de oţel” de “tanarul” Tudor Popa (fragment)

    NOTA: fotografiile astea proaste sunt teasere care aduc aminte si in atentie numele unor artisti, care au ramas doar nume de dictionar, sau mai putin de-atat; despre autorii BD este vorba in primul rand in BD, nu?

Vizualizare 15 articole - 16 la 30 (din 45 în total)
Răspunde la: Răspuns #4697 în PAGINI INGALBENITE
Informația ta: