- Acest subiect are 11 răspunsuri, 2 opinii și a fost actualizat ultima dată acum 4 luni, 3 săptămâni de
.
-
Mesaje
-
Prima lansare a albumului de la Biblioteca “Aman” din Craiova
Ecouri din Serbia
Cu această ocazie am sărbătorit zece ani de colaborare între Syndicart şi Tipografia GrafiPrint din Craiova
A doua lansare
la invitaţia revistei culturale “Mozaicul”
Bună ziua!
De unde se poate cumpăra albumul?nota bene la Recviem / Vesnicii
m-am bucurat sa primesc prin posta albumul asta si asa cum e la moda printre copiii online, fac aici un unwrapping, de fapt niste pedanterie bibliofila sau un fel de mica recenzie;
inteleg de ce nu prea face nimeni content din asta neplatit. nu-i usor sa scrii fara model, mi-a venit insa sa ma bag – am simtit ca e ceva noima in aparitia asta editoriala! fiind lansata in martie 2019, nu e de mirare ca pare o noutate…
si nici nu e vreo surpriza ca pe album nu gasim niciun logo! adica in plus de cel al tipografiei si mai multe alte marcaje specifice, delicioasa autofictiune pe persoana (ne)patrimoniala in cheia Ubi BD ibi Patria. acesta e un fel de motto de lunga data a ceea e frumos schitat in colofon: istoria colectiei Ah, BD! (sic), cu un album, fanzin sau cum vreti sa ii ziceti purtand #1 publicat in … 96 si inca 27# pana aujourd’hui.
unele pot fi dwldate de pe syndicart.net. oricum, imi dau seama ca vorbim de cea mai venerabila editura BD, basca si alternativa. in numar de aparitii cred ca se mai compara doar Revista Comics si Grajdeanu.
alt lucru frumos, Vesnicii are si ISBN. la ce o folosi?
merita avansata si teoria ca pachetul e noua librarie. pachetul meu cu Vesnicii a sosit cu o celeritate pe care poate o cunoasteti deja, marca Marian Mirescu
editia aceasta e importanta si pentru ca e reprezentativa pentru o serie din care e si singura traducere. in functie de cat de bine se da, ar putea deci continua! si chiar si cu adausul pentru transport, tot e pretul final competitiv. ce mai, merita, si imi place cum e realizat: e cartonat si lucios pe dinafara, cu forsatz, cu foi aproape! lucioase, un print digital care e … de fapt, despre print digital nu stiu ce se poate zice, si mai e si brosata aproape corect. nu prea le-a iesit cotorul, dar de obicei nu iese bine la tipografiile mici. atentie, e bine legata, doar arata un pic altfel decat esti obisnuit la alea straine, ca nu are cover hinge creases sau vrabiuta, cum i se mai zice, parca. per total, e o incercare corecta a tipografiei de a implini comanda de un album BD aproape de ce se numeste clasic pe stil franco-belgian. as avansa chiar ca asta e un standard inalt, la care e o realizare sa ajungi.
aici cred ca e si urarea: bravo pentru prima pe formatul asta! la mai multe!
despre poveste nu zic nimic, degustibus, pare cam fantasy. misto insa ca e ceva balcanic, ce noi nu putem consuma local? noroc cu Tito ca lasat comics in pace.
altfel, la sfarsit aveti si o Addenda cu … Eminescu/scrisoarea 3/la Rovine! plus alte explicatii istorico-fantastice.
senzatia de extra la mine a fost completa: la pachet au mai sosit pe post de goodies si cartoline mai vechi cu invitatii la lansari in Serbia si Romania, iar pe o pagina de garda la inceput e si o stampila personalizata, rosie, cu misteriosul Certifico ergo est. Certific deci exist 🙂Ce-am mai (re)citit zilele astea:
Recviem (Veșnicii, volumul 1) – Stojanovic / Nikolic & Nenadov
Un chinez foarte, foarte bătrân intră în cârciuma La Pisica Neagră din Viena, în decembrie 1791, și îl sâcâie cu întrebări pe cârciumar în așa hal încât acesta își dezveleste caninii supradimensionați și atacă. Urmează o bătaie generală în care de partea chinezului iscoditor se așează un client nemulțumit, și de sănge de vampir degrabă vărsătoriu, un pletos mustăcios pe nume Ștefan cel Mare.
În același timp, într-un palat aristocratic din cealaltă parte a orașului, alți vampiri se întreabă de ce îi trebuie atât de mult timp lui Mozart să-și termine Requiem-ul, deși a încasat deja prea mulți galbeni arvună…
V-am trezit interesul? Ei bine, unul din numele de mai sus e o minciună – Ștefan cel Mare nu apare în banda asta desenată, dar a trebuit să-l inserez aici ca să înțelegeți conceptul – eroul principal al seriei Vekovnici (“Veșnicii”) e de fapt Kraljević Marko (“Crăișorul Marcu”) – un personaj istoric la fel de important pentru sârbi precum e Ștefan pentru români. În plus, Marko e aproape la fel de bătrân ca Ștefan – wait, ce caută un voievod sârb născut în evul mediu în Viena secolulului 18?
Ei bine, asta e ideea de bază a seriei – nemurirea. “Veșnicii” sunt personaje istorice (Marko) sau literare (Till Eulenspiegel) care nu mor decât atunci când îsi pierd capul. Da, la propriu. Da, exact ca în “Highlander”. Viața lungă vine cu problemele ei, și povestea e plină de momente în care personajele meditează asupra trecutului, sensului vieții, plictiselii crunte pe care o va aduce ziua de mâine, și altor gânduri vesele.
Acest prim album din serie arată deja unele elemente care vor deveni definitorii pentru Vekovnici – jocurile de cuvinte, umorul, melancolia și înclinația spre filozofie, dar și desele secvențe de acțiune cu mult sânge și multe fecioare supuse unei soarte crude, prezența feluritelor tipuri de nemuritori ficționali (aici – vampiri; vor urma și alte făpturi mitologice și chiar… zei), și, foarte interesant din punct de vedere practic, folosirea mai multor ilustratori pentru același volum.
Scenariile deștepte, construite din flashbacks și fire epice distincte, permit ca fiecare desenator să acopere independent bucata de poveste care i-a fost alocată, ceea ce duce, evident, la creșterea vitezei de producție. În seria principală au apărut 10 volume în 13 ani, primul volum fiind publicat în 2007 în revista Politikin Zabavnik, cea mai longevivă publicație din Serbia destinată – măcar parțial – și benzilor desenate – avea comic strips încă de la apariție, din 1939 (!!!) Pe lângă aceste 10 albume, universul Vekovnici cuprinde încă 3 albume din spin-off-ul oficial, Beskrvni, deci anul și albumul. Un ritm de apariție incredibil, trebuie să recunoașteți. O realizare cu atât mai spectaculoasă cu cât e rodul muncii unui singur om – toate scenariile îi aparțin lui Marko Stojanovic, care a mai creat și o școală de BD. Normal, cu cât mai mulți ilustratori, cu atât mai multe albume, nu? 🙂 De fapt, Marko Nicolic, artistul principal al albumului, e un absolvent al școlii de BD de la Leskovac, deci strategia a funcționat 🙂 Cel de-al doilea artist, responsabil de inevitabilul “origin story”, e Dejan Nenadov, un veteran cu o duzină de serii BD la activ, pentru Delcourt, Soleil șamd.
Stilul celor doi e foarte diferit, și subliniază distanța temporală dintre cele două părți ale albumului – acțiunea din secolul 18 folosește stilul baroc al lui Nicolic, dinamic, în lumini și umbre, pe când secvența autobiografică de secol 14 desenată de Nenadov pornește de la iconografia bizantină, de care eroul principal se scutură, ca un om de carne și oase coborât de pe peretele unei biserici.
Fiind primul volum dintr-o serie, povestea lasă destule întrebări nerăspunse – care e motivația reală a vampirului chinez, Chen? Dar dacă Requiemul e de fapt o provocare adusă Atotputernicului, și nu o rugăciune pentru iertarea păcatelor? Cine e acel Mozart care merge orb în zăpadă, în ultima casetă a ultimei planșe?
Răspunsurile vor veni în următorul volum, dacă și când va fi tradus în românește 🙂
Ediția românească a Vekovnici #1 e rodul strădaniei lui Marian Mirescu, ale cărei legături cu confrații de peste Dunăre se concretizaseră deja în apariția artiștilor sârbi în paginile AH! BD, Sanki și BDC, a traducătorului Dragan Predić, și a artiștilor Dan Ianos (autorul copertei românești) și Tudor Popa (logo, vignete, fonturi…)
Mulțumim pentru atenția acordată, Octav!
Acest album poate fi primul dintr-o serie AH, BD!, de unde și logo-ul respectiv. Nu va continua cu un nou volum din „Veșnicii”, însă. ci, sperăm, cu albume de autori români.
Este o provocare: o poveste realizată de autori sârbi, de care suntem apropiați nu doar geografic, cu un protagonist din zona balcanică, dar cunoscut ca erou de balade românești și la nord de Dunăre, dar care nu este una balcanică – nomina odiosa, vai! – ea desfășurându-se, de altfel, într-o noapte de iarnă, la Viena…
Ne oprim aici, să nu divulgreșimEddie a relevat cât de „balcanic” este acest album 🙂
Scenaristul, Marko Stojanović, îl plimbă pe… Marko (eroul, nemurit în Valahia) prin Europa, alături de un chinez, împotriva unor vampiri și altor creaturi din folclorul Europei centrale și de est, pentru a-și oferi mai multe oportunități de a dezvolta poveștile din această lungă serie, ceea ce ar putea-o face atractivă pentru un public mai larg.
Performanța de a împleti evenimente istorice din epoci diferite, personaje reale și fantastice, inteligent, consistent, a fost determinantă în demersul nostru editorial. Cu toate astea, noi nu vom continua publicarea altor volume din serie, neavând resurse materiale suficiente. A fost așa, de… apetit. Poate continuă altcineva.
Să începi o serie cu un RECVIEM, spune ceva… nu?Ma bucur sa vad ca o casa editoriala din Romania acorda atentie si miscarii BD din Serbia. Cand am aflat acum ceva ani de traditia pe care sarbii o au in BD, am fost captivat. Voiam sa aflu mai multe, insa, avand in vedere ca nu cunosc limba in fata mi s-a ridicat un obstacol.
Totusi, am avut sansa sa aflu de aceasta editie a Vesnicilor lui Marko Stojanovic – si ce mai volum pentru initirea in tainele BD-ului sarb. Scenariul este foarte interesant, prine excelenta central european, nu doar ca topos ci si ca teme si imagini folosite. Dialogurile, din ce imi pot da seama, sunt extrem de bine scrise, iar traducerea este intr-o limba romana “fluenta”, curenta, si lipsita de artificii lingvistice care ar face dialogurile sa para prea regizate, ori prea artificiale). Nu stiu cum sunt in original, dar varianta romana este extrem de eficace in a simula interactiunile si dialogurile.Dimenisunea vizuala si secventiala in sine sunt fara doar si poate executate cu maiestrie, spre final mai ales folosindu-se de mediul BD in maniere foarte inovative si placute. Editia romana de la Syndicart pune in valoare acest lucru printr-un print de calitate si o prezentare cat se poate de atenta cu cititorul. Totusi, desi am inteles motivatia de a recurge la o varianta alb-negru, diferita de orgininalul sarb, trebuie sa recunosc ca as prefera ca in viitor editura sa publice si variante color ale acestei serii.
Sper sa vedem cat mai multe din aceasta colaborare in viitor!
Mulțumim, Gabriel Tamaș, pentru atenția acordată.
Sper că ai consultat și… SANKILa acel moment, versiunea a-n părea mai „curată” 🙂 Grafismul nu era conceput neapărat pentru colorare. Cea colorată nu a fost destul de atrăgătoare pentru a face un efort financiar suplimentar. Apropo, primul volum din seria „Vekovnici” (srb.) a cunoscut două ediții, cu artiști diferiți, iar între timp întreaga serie este re-editată în volume de câte două albume în format hardcover.
Astfel, albumul RECVIEM era inedit nu doar ca ediție în altă limbă, dar și prin faptul că era o versiune necolorată și în format de „album” cartonat.
Pe cand volumul 2?
O întrebare care revine de patru ani încoace și pentru care îți mulțumim, pentru că răspunsul merită repetat de fiecare dată.
Syndicart și-a propus doar să aducă în atenția publicului român o serie BD sârbească scrisă, susținută și editată de Marko Stojanović din Leskovac, serie din care au apărut 13 volume până acum.
RECVIEM este primul album, desenat și colorat de trei artiști.
Multe dintre următoarele sunt realizate de mai mulți artiști șu sunt neapărat sequel-uri și deseori sunt compuse din mai multe povestiri, ceea ce nu credem că ar fi atractiv pentru un public care abia face cunoștiință cu acest „univers” de… peste Dunăre. Un efort colectiv, colegial și amical.
Mai mult decât atăt, realizarea unui astfel de album în ediție românească presupune un efort pe care un mic grup „independent”, în colaborare amicală cu colegi de breaslă, de asemenea, nu-l poate repeta.
Cuvântul comun este self-publishing (cu autofinanțare)Așadar, aceasta este o mostră din „Veșnicii” (Vekovnici) și, dacă o editură din România care poate susține acest efort, n-ar avea decât să-l contacteze pe Marko, ceea ce nu este deloc dificil.
