Uite, na, ca am avut un insider:

Asa…am reusit sa intru pentru ca am avut o pila si Graphite a pus o vorba buna la nenea militianu de la usa.
Cind am intrat tocmai se tinea un discurs. Partea buna e ca lume era destula – cca 100 de peroane poate -, partea proasta a fost ca nu am recunoscut pe nimeni in prima faza. Am zis ca poate am gresit sala, dar nu. Si au urmat bla-bla-uri, pupici, incurajari pentru diversi scriitori desenatori, lume entuziasmata. Si eu eram dar nu stiam de ce.:D
Am inceput sa ma plimb prin sala sa vad ce s-a expus. Lucrari faine in general. Romanii erau dar la etaj si m-am intilnit cu citiva din ei: Kaeru, Dominus, Between, Graphite, Petri, Ciubi, Eddie_Pictorul, Inkamon. Hardcomicsi erau si ei pe acolo dar retrasi.
De fapt toti erau retrasi, fiecare prin cotlonul sau, linga plansele pe care le-a expus. J
os, blitzuri, presa camere, lume zimbitoare. Am reusit sa schimb cite o vorba cu Edie Pictorul si cu Halo care erau pe acolo si care expusesera citeva lucrari f f bune.
Poate o sa bem impreuna o bere cindva impreuna.
Harap-Albul arata si el destul de fain si prea dosit: a trebuit sa ma bag pe sub mese aproape ca sa vad plansele.
Oricum toata lumea un pic blazata.
Jos, se serveste un platouas o atentzie, o mazlina. Noi un pic stingheri. Am avut impresia ca sunt doua gasti: old ppl si pustimea. Old ppl. erau Iar am plecat trist de la intilnirea asta.
(DARIZ)

am fost si eu sambata dupa-masa acolo si am avut cateva intalniri foarte interesante!
m-am reintalnit pentru 2-3 minute cu Barly
am luat un autograf (cu desen:D) de la Baudoin
l-am cunoscut in sfarsit pe Branea
pe Alex. Popa
Alexandu, Eddie, Raul……………….
apoi la intalnirea VA de duminica de la …”Chez Radu” (La Radu, langa Herastrau)…pe buzu, micutzu, diesel, schumy, eric, talullah, matley, bliss etc…etc…………………………………………………………… am fost peste 30!

sa mai treaca ceva vreme…
cei care au fost „mai” prezenti acolo sa ne spuna…iar organizatorii sunt mai greu de auzit 😆 ei nu pot sa zica decat ca a iesit bine!

asteptam pareri
eu cred ca e un capitol incheiat
poate niste amintiri (foto) vreodata
am primit o serie de poze, dar niciuna de la deschidere, unde am auzit ca ar fi fost lume multa (efectiv AM AUZIT pentru ca am vorbit la telefon cu cineva de acolo in acea seara – ba chiar unul dintre ei a deschis telefonul, vrand probabil sa-l inchida pentru ca se tineau spiciuri atunci si eram in transmisie „directa” 😛 )…iar in pozele astea erau cam pustii si triste standurile
n-o fi fost asa tot timpul – nu stiu…eu judec dupa „dovezile” pe care le am si dupa cele cateva ore petrecute sambata dupa-masa la Dalles…

DILEMA VECHE
Anul III, nr.144 – 27 octombrie 2006 » Arhiv?
LA ZI IN CULTURA Back
Adina R?DULESCU-TUDOR
Art? pe band?

Am fost aproape sigur? c? Salonul Interna?ional al Benzii Desenate „BD Bucure?ti 2006“ de la Sala Dalles ofer? destule motive vizitatorilor s?-?i schimbe dispozi?ia într-una bun?. Dup? ce am trecut de dou? ori prin edi?ia a 16-a, de fiecare dat? cu al?i prieteni ?i într-o alt? stare, sînt sigur? c? nepasiona?ii de benzi desenate ?i copiii trecu?i, care nu se mai imagineaz? st?pînii „Focului Ra?iunii“, ca nepoata mea, vr?jitoarea Irma din colec?ia Witch, refuz? magia acestei lumi ?i prefer? dezbaterile: Sînt benzile desenate art?? ?i dac? sînt, fac parte din pop-art? Ar trebui ca arta s? presupun? un me?te?ug continuu perfec?ionat sau e genial? pînz? pe care un pictor vars? cîteva cutii de vopsea aparent la întîmplare?
Chiar a?a de simplu nu e. Cam asta vrea s? spun? expozi?ia „Cum ia na?tere o BD“ a lui Hergé. Autorul lui Tintin d? o lec?ie, la propriu, amatorilor de benzi desenate, dar ?i celor care nu cred c? aceast? art? e treab? serioas?. Etapele prin care trebuie s? treac? Tintin, pîn? la prima sa apari?ie în public, nu sînt cu nimic mai prejos decît aventurile propriu-zise din benzile desenate. C?utarea ideii de baz?, a actorilor, decuparea secven?elor, documentarea, compunerea ?i traseul fiec?rei imagini presupun lucrul în echip? ?i o tehnic? riguroas? de munc?. Abia cînd povestea se contureaz?, se stabilesc detaliile, titlul, coperta, culorile, textul ?i nuan?ele ob?inute din ro?u, albastru ?i galben, peste care se adaug? contururile în negru. Stilurile de lucru sînt legate de abordarea artistului asupra temei ?i de exigen?ele textului ales.
Edmond Baudoin, care preg?te?te un roman grafic dup? Travesti al lui C?rt?rescu, crede c? o band? desenat? de calitate presupune parcurgerea unui drum care are ca finalitate o imagine de calitatea unei picturi. Aceast? imagine se cere a fi stricat? pentru ca cititorul s? nu z?boveasc? prea mult asupra detaliilor, ci s? treac? mai departe. Tocmai trecerea aceasta îi asigur? succesul. Pare un proces demn de toat? stima ?i respectul, îns? scepticii sînt greu de convins. Imaginea de art? „u?oar?“ pe care o au benzile desenate persist?, pesemne, din cauza temelor ?i textelor copil?re?ti, cu SF-uri ?i umor de consum, oc?rîte de profani. Cu pu?in? bun?voin??, ?i scepticii, ?i oamenii mari, cu preten?ii academice în art?, obosi?i de atîtea încerc?ri pop-art, au putut recunoa?te la Dalles c? o combina?ie „Bulles, Jazz, Blues“ poate fi reu?it?. „Muzica se scrie în culori“ nu e doar o succesiune de secven?e care spune o poveste, ci e adesea o singur? imagine, o jum?tate sau un sfert de secven??, care for?eaz? imagina?ia s? de?ire o poveste f?r? sfîr?it, în care fiecare î?i poate asuma n?z?rirea. Ascuns sub reclama „Old absinth house since 1807“, n?uc de mirosul halucinant al b?uturilor, po?i r?mîne îmbibat în secven?a din col?ul francez al New Orleans-ului, visînd la Mardi Gras. Pîn? la urm?, dac? pentru nu ?tiu care motiv, cu sau f?r? absint, reu?e?ti tu însu?i n?scocirea episodului urm?ror ?i o replic? yat, nu mai po?i pune la îndoial? magia benzilor desenate. Nu v?d cum altfel decît printr-un act magic ai putea s? dai form? himerelor lui C?rt?rescu, Victor, Baudoin. Himerele acelea care se devoreaz? reciproc, precizate de Baudoin în benzile desenate pentru a fi lichidate, cu aceea?i cruzime ?i pl?cere cu care au fost descrise. Probabil himerele lui Baudoin sînt slobozite tocmai pentru a inhala, din prietenie, himerele celorlal?i doi, poate sînt r?spunsul la întrebarea din debutul romanului Travesti: „Prietene, cum s? lupt cu himera mea?“. Edmond Baudoin intr? ?i el într-un univers exasperant, e un creator care taie în carne vie, mutileaz? din interior, cresteaz? în buze „adaptarea la frustrare ?i singur?tate“, înnegre?te ochii cu pu?in? cruzime, ca s?-i rotunjeasc? de „dragoste ?i tînjire pentru nimeni“ ?i s? ridice pome?ii obrajilor în schimonoseala de zîmbet a unui actor cabotin. ?i Baudoin vrea totul sau nimic în art?.
Creatorii români, ca ?i cei maghiari, au dat dovad? de un înduio??tor na?ionalism prin raportarea permanent? la mo?tenirea cultural?: Harapi albi-negri ?i în culori, Mircea Voievod manifestînd sub atacul arti?tilor aceea?i modestie ?i demnitate cu care ne-a obi?nuit în clasele primare ?i ?mechereal? tipic româneasc?, atît de apreciat? în lupt?. Prin contrast, inspectorul Florentin e un „înving?tor prin abandon“. Un singur curajos for?eaz? grani?ele prin personajul Drago din Ultimul magnific. Povestea se petrece în Costa Rica, prin 1988, cînd musulmanul Sayed se lupt? cu americanii, doboar? un elicopter, salveaz? un ateu de la moarte ?i prin voia lui Allah, prime?te sprijin: „Scoate-i gloan?ele, Ortega!“. Finalul expozi?iei, tipic românesc, cu îndemnuri ?i înv???minte, îmi treze?te amintiri proasp?t îngropate. Într-o poveste: „Hai Steaua!“. În alta: „Nu oricine te ap?r? î?i este prieten“. Le pun cap la cap ?i-mi vin în minte meciul de mar?i, Carlos…
http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=144&cmd=articol&id=4223