Salonul European de Banda Desenata

Acasă Discuții Evenimente Salonul European de Banda Desenata

Acest subiect conține 96 de răspunsuri are 6 voci și a fost actualizat ultima dată de _Maxim _Maxim acum 5 ani, 1 lună.

Vizualizare 15 articole - 31 la 45 (din 97 în total)
  • Autor
    Mesaje
  • #5210 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    @maxim wrote:

    Cu cat postarile de aici devin mai off-topice – mai putin despre Salonul BD European, cu atat sunt mai topice – mai mult despre o persoana care se confunda cu Saloanele BD (putin in multe)… care persoana devine ea insasi… off-topica! Distanta aceasta nu este una periculoasa, dimpotriva, pentru ca este o persoana recunoscuta, deci este o personalitate, construita in ani de zile. Cum? Tocmai asta se dez-bate des in zilele din urma.

    Pana mai aflam ceva interesant de la salonul in desfasurare, continuam topic in off-topic (sau cam asa ceva):

    Victoire par O.K. pour le Monténégro
    Saint-Nazaire. Ring de l’Agora 1901. 21 h 30. Yves Hamet, opposé a Dodo Nita, remporte l’incroyable combat de boxe… verbal. Commencé quatre ans plus tôt entre les cordes de Lavau, a quelques kilometres de la le match retour opposant la Roumanie au Monténégro pour la reconnaissance de la Syldavie est désormais terminé

    Multumesc pentru link, pe care iata-l, cu intarziere:
    http://www.terristoires.info/chroniques/espace-fumeux/victoire-par-ok-pour-le-montenegro.html
    data: 14 aprilie 2011

    Tara imaginara a lui Herge, un puzzle din piese mai putin imaginare, balcanice (toponimie, limba, simboluri, port si apucaturi…) desi imprumuta numele de la Transilvania si Moldova/Moldavia (SILDAVIA*, mai pe romaneste, sonoritati ucrainiene si poloneze, o identificam mai la sud de Romania, in aria Albania-Muntenegru, prin sonoritatile limbii si dualitatea crestin/musulman.
    Flagrant era argumentul pelicanului negru de pe drapelul Sildaviei,

    pasare care s-ar gasi in Delta Dunarii, si nu in alta parte in Balcani. Acesta este insa doar un SIMBOL stilizat comic**existent pe drapelul Albaniei: vulturul negru cu doua capete.

    Am dat acest exemplu pentru a da seama de farmecul benzii desenate caruia i-a cazut victima generatia mai veche 😉 pentru ca cei tineri sa nu mai scape asa usor din discutii afisand triumfal ignoranta, gen „nu stiu cum a fost atunci si nici nu ma intereseaza, nu ma ajuta”.
    A fost un joc interesant speculativ si in final un tun de marketing personal al unui roman pasionat de benzi desenate, de aventurile lui Tintin in speta.

    Pilda: Nimeni nu e profet („papa” etc) in tara lui, ca sa revenim la partida de box de aici, din tara noastra.

    *http://fr.wikipedia.org/wiki/Syldavie
    **”Aventurile lui Tintin” sunt impregnate de umor. Celebra linie clara a grafismului lui Herge apartine mai degraba acestui registru destinat unei largi audiente

    #5211 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    Apropo de „nimeni nu e profet in tara lui”, si de recuperarea istoriei recente si a artistilor mai mult decat „contemporani”, recomand lectura acestui interviu cu Adrian Barbu luat la vorbe de Viorel Pirligras:

    http://www.lumiparalele.ro/2011/11/07/adrian-barbu-%e2%80%9ceu-cu-povestile-si-personajele-mele-cu-sufletul-si-visele-mele-topite-si-decantate-in-grafit-tus-si-culoare-%e2%80%9d/

    „…Şi uite-aşa am ajuns la dilema oricărui autor BD: după ani de aşteptare şi frustrare, pe când voi putea eu desena ce vreau şi cum îmi place, fără să dau socoteală nimănui, eu cu poveştile şi personajele mele, cu sufletul şi visele mele topite şi decantate în grafit, tuş şi culoare, mesajul întregii mele vieţi, întreaga mea experienţă adunată într-o operă unică… cui naiba o să-i mai pese? Chiar, uite, asta nu se întreabă nimeni, preocupaţi cum suntem cu toţii dacă banda desenată mai are autori şi editori: da’ public, public mai are?”

    #5212 Răspuns

    Sanki
    Participant

    Mandragora va invita sa participati la evenimentul de lansare a albumului de banda desenata Elabuga, de George Dragan si Alex Talamba.

    Lansarea va avea loc miercuri, 9 noiembrie de la ora 19:45, in cadrul Salonului European de Banda Desenata, care are loc la Foto-Anexa MNAC din Calea Mosilor nr 62-68.

    #5213 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    Elabuga, o minune editoriala… asteptata.

    http://en.wikipedia.org/wiki/Yelabuga pentru diversiune

    E o carte pe care trebuie sa o aveti, cu autograf de la autori.
    Eu o am. Deocamdata fara autograf.

    Ce placere sa vezi un text romanesc in bulele alea! si ce text!

    Incomparabil, totul!
    Ca n-ai cu ce.

    #5214 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    AncaPuiu editor
    Raluca Paduraru coordonator
    Iulian Puiu consultant
    Diana Capatana corectura
    Adriana Bumbes director financiar
    Vlad Simion marketing

    atzatzator:

    #5215 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    Dupa o retinere la un „Gavrila” si o pana de curent, revenim maine cu mult mai multe.
    Pana atunci, cartea se aseaza frumos la loc de cinste si speranta in biblioteca…

    Pana (de curent) mi-a sters prima reactie, iar, „Gavrila”, de fapt, era nume de familie 🙁

    SUCCES LA LANSARE!

    #5216 Răspuns

    Graphite
    Participant

    Impecabil si ireprosabil, din ce se vede pana acum. Felicitari autorului, si la cat mai multe!

    #5217 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    M-am agatat de simbolistica acestei carti: un nou inceput?

    Iata ce-ar putea constitui un alt nou inceput, sau parte a acestui (nou) inceput, din… partea unui desenator inca necunoscut, Mircea Ciobanu: „…un fel de salon al refuzatilor?”

    eh?

    De ce sa cauti formule noi, cand ele , iata, exista deja? 😀 Haios si cam pe dos: „refuzatii”, marginalizatii, nu sunt cativa avangardisti sau frondisti, teribilisti…

    #5218 Răspuns

    Graphite
    Participant

    Pe de alta parte, ca sa te poti considera refuzat, ar trebui sa te refuze cineva, dupa ce ai facut o oferta prealabila. Din cate stiu eu, asta nu s-a intamplat: nu e vorba de refuz aici, ci de omisiune. Si atunci, ramanem cu un grup al omisilor? Va place cum suna: grupul omis? O, mi-s….? Oh, miss?

    #5219 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    Este o perceptie dupa interpretarea comentariilor unor autori sau cunoscatori BD mai putin vizibili despre & la evenimentele BD, multe dar „putine” din acest an.

    „Salonul Independentilor”, na!

    Se gaseste o hruba, o pestera, o magazie, o hala, o cladire dezafectata… din care niste artisti si entuziasti pot face un spatiu propice si primitor, incipient pentru o noua incepție

    CONCEPT THIS!

    #5220 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    A aparut o prima „cronica” la ELABUGA

    http://revista-comics.blogspot.com/

    din care retinem ca este ” o adevărată capodoperă a celei de-a noua arte din ţara noastră”, care-si trage „seva artistică din Mike Mignola” si „povesteşte, pentru prima oară în BD-ul românesc, drama…” prin „recreerea magistrală a atmosferei sumbre…”

    BRRRR!…

    #5221 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    #5222 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    @maxim wrote:

    A aparut o prima „cronica” la ELABUGA

    http://revista-comics.blogspot.com/

    din care retinem ca este ” o adevărată capodoperă a celei de-a noua arte din ţara noastră”, care-si trage „seva artistică din Mike Mignola” si „povesteşte, pentru prima oară în BD-ul românesc, drama…” prin „recreerea magistrală a atmosferei sumbre…”

    BRRRR!…

    Exacerbarea are o explicatie.
    Unul din artistii aceia care publica in Europa si in SUA, care iau premii la concursuri internationale, scoate un book pe piata (editoriala) BD din Romania (…) si gata capodopera magistrala unica!

    O astfel de carte va fi, pe o piata adevarata, normala (adica existenta), una dintre multe altele!
    Si asa va fi!

    #5223 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    Spectaculoasa lucrare editoriala si tipografica „Istoria Benzii Desenate Romanesti” pe seama si sub stindardul careia s-au insirat evenimentele BD din acest an, nu mai este pomenita. Semn ca s-a epuizat…tirajul? Ca o soba care nu mai „trage”?

    Readucem cu aceasta ocazie in atentie acest voluminos „Omagiu” (prietenii stiu care-i treaba):

    Istoria Benzii Desenate Românești
    Alin | 22/08/2011 @ 19:09 | 23 Comments

    Mă gândesc de ceva vreme dacă să scriu asta, dar de dragul Luciei care mi-a luat-o spontan dintr-o librărie cred că o să scriu câteva rânduri despre Istoria Benzii Desenate Românești.

    Îmi place designul cărții. E simplu, elegant și paginile care separă capitolele arată bine. Se vede efortul depus în cercetare și documentare, studiul abundând în liste cu nume de autori și titlurile produse de aceștia, cu publicații între ale căror pagini s-au găsit benzi desenate și, evident, chiar exemple din benzile însele. Dar parcurgând cartea am fost lovit permanent de impresia că mă zorește prin istorie, scopul său nefiind să-mi explice ce s-a făcut, ci pur și simplu că s-a făcut ceva. Poate a fost ambiția autorilor prea mare pentru spațiul alocat, pentru că exceptând câteva amănunte presărate din când în când nu se oferă decât numele unei benzi și autorii ei. Iar în general acele amănunte se referă la modul cum a influențat situația politică structura și aspectul moral al benzilor, sau se reiterează conținutul lor. Nu cred să fi văzut decât foarte rar remarci cu privire la stilul utilizat, nu mai mult decât că ar fi sau nu realist, ori descrieri ale tehnicile utilizate de artiști.

    De asemenea prezentarea materialului mi s-a părut a fi atipică, oricum nu foarte ușor de urmărit. În primul rând din cauză că nu abordează o structură cronologică ci studiază în parte fiecare publicație ce tipărit benzi desenate, urmărindu-i parcursul acesteia în modul enunțat mai sus, motiv pentru care nu se formează, cel puțin mie mi-a fost greu să-mi formez, o imagine clară a evoluției acestei forme de artă în spațiul românesc. Se oferă o viziune de ansamblu prin cele trei ere, însă în cadrul lor, traseul unor artiști și a unor personaje se face destul de ilizibil. Iar apoi am observat că multe benzi despre care se discută au prostul obicei de a apărea înaintea discuției, ele fiind lipsite de așa explicații. Aceste două decizii de redactare a Istoriei nu ajută la clarificarea situației.

    Poate am avut așteptări în neconcordanță cu obiectivele autorilor, poate nu am citit eu destule studii științifice sau literare pentru a avea termeni de comparație și a înțelege rigorile unei asemenea lucrări. Și sper să o fi citit eu greșit, sau în cel mai nefericit caz să fi fost viciată realizarea(autorii nu sunt istorici), căci altfel, ca urmare a imaginii create de acest text apare o problemă, iar problema e însăși ideea de Istorie a benzii desenate românești. Trecând peste faptul că a concepe o ISTORIE a unei arte mi se pare în cel mai bun caz un ideal naiv, iar în cel mai rău caz o ambiție grandomană, pentru a se putea scrie despre o asemenea temă trebuie în primul rând să existe o Bandă Desenată Românească. Ceea ce presupune mai mult decât existența unui stat care se numește România și practicarea pe teritoriul său a unui meșteșug care se numește bandă desenată. Presupune o continuitate artistică. Presupune dezvoltarea unor stiluri, stereotipii, tehnici și formate distincte de cele ale altor popoare care practică această formă de artă, deci mai mult sau mai puțin specifice acelor benzi realizate pe teritoriul României tocmai pentru că ele au izvorât din tumultul artistic al persoanelor care creau bandă desenată pentru români. Presupune edituri și publicații care au susținut istoric anumite direcții, anumite ideologii cu privire la modul de muncă și calitatea produsul final, direcții și ideologii care deseori se găsesc în competiție cu cele ale altor edituri, din aceeași țară sau din străinătate.

    Ori în momentul în care foarte bună parte din istoria lor, în jur de cincizeci de ani, benzile noastre au fost de fapt în cea mai mare parte plagieri ale benzilor străine, după care fie benzi de propagandă, fie benzi publicate pentru că țineau de partidul comunist din Franța, iar după Revoluție cel puțin jumătate din tipăriturile de acest fel, în mod sigur partea mai răsărită, vin din afară, atunci nu cred că putem avea pretenția să zicem că avem o Bandă Desenată de aceeași vechime cu cea franco-belgiană sau nord americană. De asemenea, doar pentru că un autor este român, asta nu înseamnă că benzile produse de acesta fac parte din această, inexistentă, tradiție, în momentul în care ele sunt realizate în teritoriul altei țări, pentru cititorii din acea țară, în stilul specific benzii din acea țară, lucrând cu personaje înfiripate în conștiința publică a locuitorilor acelei țări.

    Ceea ce nu înseamnă că sunt de părerea că n-ar exista o bandă desenată românească, dar nu cred că a luat naștere la 1891. Poate în 1945 când după o viață uscată s-a stins. Poate se chinuie acum să ia naștere după o lungă perioadă de gestație. Sunt totuși recunoscător pentru cartea aceasta, recunosc munca depusă de autorii ei, însă aș fi preferat ca domnii Dodo Niță și Alexandru Ciubotariu, care îmi place mult ca artist, să își fi consumat timpul pentru a crea istoria benzii desenate românești, nu a o fabrica.

    http://www.webcomics.ro/page/2/

    http://forum.webcomics.ro/index.php

    #5224 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    Nici Alin (webcomics.ro) nu a scapat de mustrari, de vot de blam, de pus la colt pe coji de nuca si de mania bedefila!

    Pa pa!
    Alin | 07/09/2011 @ 01:15 | 37 Comments

    Se pare că sunt om de cea mai joasă speță. Am îndrăznit să nu-l consider pe Octav Ungureanu un ”maestru al benzii desenate”, să nu mă plec în fața lui Dodo Niță, în ciuda miilor de cărți despre subiect pe care le-a citit, să cer dialog competent și standarde de la comunitatea românească de ”bedefili”. Nu știam deloc că făcând asta nu arătam decât faptul că sunt o ”dudă” care în niciun caz nu este de vreo patru ani într-o relație amoroasă stabilă, că sunt ”extremely LAME” (probabil și pentru că încerc să am grijă să nu încurc limbile în care vorbesc), că prin ironii normale în orice industrie și comunitate sănătoasă, eu de fapt fac copilărisme penibile de copil de clasa a 2-a, că hărțuiesc oamenii pe internet. Am aflat că eu îmi behăi textele doar pentru că îmi face plăcere să mă aud vorbind (ceea ce nu înțeleg cum merge fiindcă de fapt scriu), iar apoi am nesimțirea să fac asta de pe un scaun în fața unui PC. De asemenea se pare că liberul arbitru înseamnă să mi se pună pumnul în gură, iar subiectivitatea nu e un aspect legat inextricabil de existența umană. Probabil de aceea mi s-a interzis accesul la evenimentele organizate de SCC. Iar pe deasupra…sunt și moldovean.

    [comentariu]
    Salut rata frustrata,
    Voi folosi cuvinte alese pentru altetea dumneavoastra, am sa va rog insistent sa nu va mai iviti la nici un eveniment SCC de prin bucuresti.
    Va multumes pentru intelegere.
    PS: nu ma fa sa vin pana in MOLDOVA!

    Vă mulțumesc pentru iluminarea adusă și pentru timpul pe care mi l-ați eliberat.

    http://www.webcomics.ro/

Vizualizare 15 articole - 31 la 45 (din 97 în total)
Răspunde la: Salonul European de Banda Desenata
Informația ta: