Salonul European de Banda Desenata

  • Acest subiect are 97 de răspunsuri, 6 opinii și a fost actualizat ultima dată acum 4 luni de _Maxim.
Vizualizare 15 articole - 46 la 60 (din 98 în total)
  • Autor
    Mesaje
  • #5225 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    fotografii de Mircea Ciobanu

    #5226 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    Exista un avertisment de la bun inceput. E un lucru bun

    fotografie de Mircea Ciobanu

    El poate sa preintampine reactii si stari neplacute si la persoanele majore in varsta de peste 18 ani. Si provocari excesive pentru minorii in varsta de peste 18 ani…

    Avertismentul este in fond o interdictie.

    Sau lucrarile respective sunt astfel “securizate” incat nu pot fi vazute de aceasta/te categorie/rii de vizitatori? Atunci n-avea rost avertismentul. Sau oricine dintre acestia se uita, este penalizat/ta? Dar nu se mentioneaza consecintele. 😕 Mda, cred ca ar fi trebui sa fie mai explicit si chiar mai grafic prin descrierea consecintelor, a cauzei si a efectului. Dar toate astea intra in registrul indexat si prin urmare n-ar putea fi adresate acestora si receptate de catre acestea. 😯 Hm… Sa fie controlati la poarta! Se pare ca un astfel de triaj se incearca: reporterul nostru* 😀 ne relateaza de la fata locului: Intru in curtea cladirii unde e salonul asta. Un fel de fosta fabrica de pe vremea lui Ceasca… si paznicul se ia de mine: Unde va duceti?! Chiar nu am o figura care sa trezeasca suspiciuni paznicilor. Ii zic ca la salon. si el: La ce etaj!? Pai, unu si trei. Aha! eram in regula. Da’ daca mergeam pentru prima oara acolo si nu stiam la ce etaj e treaba? Ma trimitea acasa?
    Sau nu mai ajungea acasa.:mrgreen: Din fericire, era un avenit, pregatit, si dupa barba, major fizic
    .

    *desenator, autor BD, fotograf… Mircea Ciobanu

    #5227 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    Un/o intrus/a?

    fotografie de Mircea Ciobanu

    Uff, se uita pe un “Tintin”!…

    #5228 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    Coltul Livia Rusz, ecranat de evenimentul anului, Muzeul anului 2011 (BD), care se prelungeste prin lansarea unui catalog despre,
    cu textele conferintelor, (multe) fotografii si…

    …Dupa subtirimea lui, parca nu mai sunt asa curios sa vad ce e in el.

    Deloc.
    *
    fotografii de M.C. Mircea Ciobanu 😉

    *Dintr-un singur corifeu, au mai ramas doar doi…
    [Corifeu=Conducătorul corului în tragedia și în comedia greacă antică]

    #5229 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    Cine a urmarit relatarile noastre, o fi observat ca sursele noastre sunt aproape anonime: desi au nume, sunt nume fara rezonanta mediatica.
    Prezenta autorilor (craioveni) a fost foarte discreta in ultimii ani, pana la limita… absentei la “evenimentele BD” (nu mai caut alte sintagme – se pot inventa, om vedea…) de anul asta. In acelasi timp relatia intre autori, in general, s-a fragmentat in celule de interes, iar comunicarea s-a subtiat pana la SNAP! tacere.

    Am trimis messaje-n off pe o lista tot mai gri, ofuri pe email, aluzii pe ici pe colo, marunte solicitari de mici colaborari, obisnuite urari de zile festive… Cred ca am infundat canalul de comunicare, de nu mai primesc in schimb nimic back! 😆

    Eram toti o apa de eforturi hei-rupiste si pamant dupa esecuri multe.
    Eram asadar impreuna. Cei mai tineri erau indrumati, ajutati, ridicati de umeri, invatam unii de la altii, ne ridicam unii pe altii, pana cand unii s-au ridicat pe ceiilalti.

    Acum, alti “anonimi”, alta poveste.

    VA URMA!

    #5230 Răspunde
    Sanki
    Participant

    …mda, si ridica din umeri! 😆

    C’EST LA VIE!

    #5231 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    Nichita Stănescu în benzi desenate
    de Ion Manolescu

    Literatura română şi benzile desenate

    Relaţia benzii desenate cu literatura este una profitabilă ambelor domenii. În România ultimilor 50 de ani, acomodările reciproce, bazate pe transpunerea unor opere literare în formă/format BD, au generat o zonă de întîlnire culturală de incontestabilă valoare şi largă popularitate. Cronicile şi premiile de specialitate, prezenţa în dicţionare, enciclopedii, istorii şi monografii critice se alătură vandabilităţii unor albume oscilînd între cîteva mii şi 100 000 de exemplare, pentru a asigura consacrarea socio-estetică a unui gen pe cît de hibrid, pe atît de spectaculos.
    O consultare a principalelor instrumente canonice BD, cum ar fi Dicţionarul benzii desenate din România (2005), al lui Dodo Niţă şi Virgil Tomuleţ, sau Istoria benzii desenate româneşti. 1891-2010 (2010), a lui Dodo Niţă şi Alexandru Ciubotariu, oferă o imagine solidă despre diversitatea, productivitatea şi calitatea noului spaţiu de intersecţie culturală. Printre episoadele şi albumele de bandă desenată adaptate după opere literare înainte de 1989, s-ar putea cita, în termeni de impact şi notorietate: Pompiliu Dumitrescu – Lacul cu elefanţi (1968), după Mihai Tican Rumano, Fata babei şi fata moşului (1982), după Ion Creangă, Preda Buzescu (1983), după D. Bolintineanu; Nicu Russu – Neamul Şoimăreştilor (1972), după Mihail Sadoveanu; Puiu Manu – Toate pînzele sus! (1973), după Radu Tudoran (ediţie nouă, 2010); Sandu Florea – În lumea lui Harap Alb (1979), Moş Ion Roată şi Unirea (1982), după Ion Creangă; Valentin Tănase – Muma lui Ştefan cel Mare (1983), după D. Bolintineanu, Prîslea cel voinic şi merele de aur (1987), după Petre Ispirescu.
    Parteneriatele literatură română- scenariu-desen continuă şi după 1989, în forma unor co-auctoriate la fel de relevante sociologic şi semnificative estetic: Viorel Pîrligras – Caragiale. Dl. Goe. Amici. Telegrame (2002), după I.L. Caragiale; Edmond Baudoin – Travesti (2007), după Mircea Cărtărescu, apariţie în Franţa, în traducere din limba română; Vali Ivan – Iancu Jianu (2011), după Bucura Dumbravă, Noapte de decemvrie (2011), după Al. Macedonski; Mihai Grăjdeanu – La ţigănci (2011), după Mircea Eliade. De asemenea, în prezent, Şerban Andreescu a încheiat cîteva episoade BD inspirate de Poveştile şi Povestirile lui Ion Creangă, iar Puiu Manu (autorul romanului grafic Omul invizibil – 2011, după H.G. Wells) şi Vali Ivan au în proiect romane grafice bazate pe subiecte din literatura română contemporană sau inspirate de evenimentele politice ale tranziţiei post-decembriste. Cît despre contractul paraliterar de lectură socio-estetică, el se reînnoieşte şi devine cu atît mai incitant, cu cît unele dintre aceste benzi desenate se realizează direct computerizat, iar publicul este invitat să le descopere subtilităţile printr-o lectură foiletonistică hyper-medială, accesibilă exclusiv sau alternativ on-line (Vali Ivan – http://www.cartoonpress.ro, Viorel Pîrligras – http://www.lumiparalele.ro sau grupul tinerilor autori – printre ei, Octav Ungureanu şi Mihai Grăjdeanu – din jurul publicaţiei Comics – http://www.revistacomics.ro).
    Un caz special de hibridizare literatură- bandă desenată/artă grafică este reprezentat de cărţile-spectacol, care, pe de o parte, îmbină caracteristicile volumului tipografic de serie cu cele ale produsului manufacturier unicat, iar, pe de alta, prelungesc textul literar într-o formă desenată/grafică inseparabilă de acesta. Aflate la graniţa preferinţelor de lectură elitiste şi populare, cărţile-spectacol îşi îndeplinesc eficient misiunea de (auto)legitimare culturală socio-estetică. Ele ajung obiecte bibliofile, iar tirajele lor se epuizează rapid, spre bucuria colecţionarilor, dar şi a publicului de rînd. Dintre exemplele cunoscute, s-ar evidenţia: cartea de poezie a lui Leonid Dimov – Eleusis (1970), amplificată alb-negru de grafica lui Florin Pucă (de altfel, acesta figurează pe copertă în calitate de co-autor); volumele lui Nichita Stănescu – Operele imperfecte (1979) şi Noduri şi semne (1982), redimensionate grafic şi caligrafic de Sorin Dumitrescu; ediţia trilingvă (română-franceză-engleză) din 2006 a Poveştii poveştilor lui Ion Creangă, reciclată estetic prin desenele pictorului Ioan Iacob; cartea Ruxandrei Cesereanu şi a lui Andrei Codrescu – Submarinul iertat (2007), însoţită de desenele lui Radu Chio şi „calibrată” grafic de Loredana Tirzioru; volumul lui Ioan Es. Pop – unelte de dormit (2011), completat cu desenele lui Dumitru Gorzo.

    Un eveniment editorial

    Într-un asemenea context cultural, favorabil deopotrivă literaturii şi graficii, se detaşează un eveniment în măsură să satisfacă exigenţele academice stricte ale criticilor şi istoricilor literari, precum şi gusturile diverse ale cititorilor obişnuiţi: apariţia unei cărţi-spectacol de poezie în bandă desenată, în cadrul unui proiect realizat de MNAC şi ICR şi coordonat de Alexandru Ciubotariu. Este vorba despre volumul Nichita Stănescu, Sandu Florea – Semne şi desemne, prezentat la Muzeul Benzii Desenate din Bucureşti, cu ocazia vernisajului expoziţiei Nichita Stănescu dialog – Sandu Florea semne (1 septembrie 2011). Executată manual de Alexandru Ciubotariu în doar 80 de exemplare numerotate (format 24 x 35, tip album alb-negru), cartea-obiect Semne şi desemne scoate la lumină 12 planşe cu versurile unui „clasic” al liricii autohtone, ilustrate grafic de un „clasic” al benzii desenate româneşti şi americane. Istoria planşelor inedite de poezie BD, dezvăluită în prefaţa lui Sandu Florea, ar merita inclusă într-un volum separat de amintiri despre Nichita Stănescu; ea poartă încărcătura emoţională specifică marilor întîlniri culturale şi micilor întorsături ale destinului.
    Conform informaţiilor biografiste în premieră, proiectul volumului datează din anii ’80, cînd, entuziasmat de albumul BD Carusel (1982), dar fără să-l cunoască personal pe autor, Nichita Stănescu îl invită pe Sandu Florea la o discuţie în celebrul său apartament-cult din Piaţa Amzei. Cu această ocazie, Nichita Stănescu descoperă potenţialul estetic valoros, dar insuficient exploatat, al celei de a noua arte: „Nu ştiam că benzile desenate pot să atingă un nivel poetic atît de înalt.”
    Astfel se creionează ideea unei colaborări între cei doi, care să apropie BD de lirica modernă şi să le permită cititorilor accesul la o zonă de expresie inovativă. Hibridizarea estetică dorită devine mai clară în timpul celei de a doua întîlniri, cînd, între tehnica versificaţiei scrise şi cea a bulei desenate, nu pare să mai existe nici un obstacol: „Nichita avea pe masă ultimul lui volum de poezii, Noduri şi semne. Începuse lucrul la următorul volum şi mi-a mărturisit că dorea să fie ceva deosebit de cele precedente. Atunci i-am propus ca următorul volum să fie poezii de Nichita în benzi desenate, în genul Carusel, cu ilustraţii făcute în litografie. A rămas cîteva clipe pe gînduri şi m-a întrebat: «Este posibil acest lucru?» «Da, i-am răspuns, cu condiţia ca poeziile să conţină dialoguri.» A acceptat imediat şi mi-a zis: «Am un titlu pentru acest volum: Semne şi desemne.»”
    Din nefericire, proiectul nu mai apucă să se materializeze în anii ’80. Dispariţia prematură a lui Nichita Stănescu în 1983, precum şi emigrarea lui Sandu Florea în Statele Unite în 1991, îi schimbă istoria: exact ca într-un roman detectivistic sau într-o bandă desenată de mistere à suivre, litografiile cu versuri rămîn, timp de aproape trei decenii, închise într-un sertar al desenatorului. În acest interval, opera poetică a lui Nichita Stănescu îşi consolidează în ţară poziţia pe prima treaptă canonică şi de vînzări (printre altele, în anii 2000, Editura Academiei, împreună cu Univers Enciclopedic, oferă publicului o ediţie de lux, tipărită pe hîrtie specială), iar cea desenată a lui Sandu Florea atinge cote maxime de recunoaştere şi popularitate internaţională (comics –urile sale apar la prestigioasele trusturi Marvel şi DC Comics, în tiraje între 100 000 şi 1 000 000 de exemplare şi primesc elogiile criticii americane). Abia în 2011, cele 12 planşe de poezii BD sînt redescoperite în arhiva personală a lui Sandu Florea şi, prin mijlocirea lui Alexandru Ciubotariu şi a Muzeului Benzii Desenate din Bucureşti, părăsesc sertarul cu proiecte şi amintiri şi se transformă într-un obiect artistic concret, demn de a bucura privirea oricărui vizitator.

    Între restituire culturală şi act omagial

    Aşadar, valoarea cărţii-spectacol Semne şi desemne ţine în acelaşi timp de tripla ei calitate estetică (literară, grafică, tipografică) şi de istoria afectivă inedită pe care o degajă. Parteneriatul auctorial Nichita Stănescu – Sandu Florea reuneşte genuri şi tehnici perfect compatibile (versurile de deschidere ale primei planşe – „Ce, tu eşti numai pentru privit/ Ce, tu crezi că moartea e numai pentru murit!” – se prelungesc într-un ingambament grafic în bulă, care le amplifică expresivitatea), dar şi un eveniment cultural de elită şi o poveste biografică de mare interes public.
    Din această perspectivă socio-estetică, singurul lucru pe care criticii şi cititorii obişnuiţi l-ar putea pretinde după încheierea expoziţiei-lansare de la Muzeul Benzii Desenate ar fi editarea volumului într-un tiraj adecvat şi cu o difuzare pe măsura „clasicităţii” celor doi autori. Cum Semne şi desemne există în prezent nu doar sub forma obiectului-spectacol, ci şi în varianta unei machete digitale de înaltă fidelitate, tentaţia unui editor de a prelua proiectul finalizat şi a-l face accesibil publicului într-un număr corespunzător de exemplare pare să fie de la sine înţeleasă. În fond, nu ar fi vorba atît de o restituire culturală, fără îndoială necesară şi profitabilă (cine nu şi-ar dori un „Nichita Stănescu inedit şi… desenat”?), cît, aşa cum observă Sandu Florea în prefaţa volumului, de „un omagiu adus benzii desenate româneşti şi marelui nostru poet Nichita Stănescu.”
    http://www.romlit.ro/nichita_stnescu_n_benzi_desenate

    Nu stiu ce sa zic.

    #5232 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    @Maxim wrote:

    Spectaculoasa lucrare editoriala si tipografica “Istoria Benzii Desenate Romanesti” pe seama si sub stindardul careia s-au insirat evenimentele BD din acest an, nu mai este pomenita. Semn ca s-a epuizat…tirajul? Ca o soba care nu mai “trage”?

    Readucem cu aceasta ocazie in atentie acest voluminos “Omagiu” (prietenii stiu care-i treaba):

    Istoria Benzii Desenate Românești
    Alin | 22/08/2011 @ 19:09 | 23 Comments

    Mă gândesc de ceva vreme dacă să scriu asta, dar de dragul Luciei care mi-a luat-o spontan dintr-o librărie cred că o să scriu câteva rânduri despre Istoria Benzii Desenate Românești.

    Îmi place designul cărții. E simplu, elegant și paginile care separă capitolele arată bine. Se vede efortul depus în cercetare și documentare, studiul abundând în liste cu nume de autori și titlurile produse de aceștia, cu publicații între ale căror pagini s-au găsit benzi desenate…(…)
    http://www.webcomics.ro/page/2/

    http://forum.webcomics.ro/index.php

    Reactia a fost inca o cuvantare catre natiunea bedefila:

    Buna Alin,
    Ma bucur ca un comentator de BD ca tine a catadicsit sa rasfoiasca Istoria BD. Fara sa fiu intru-totul de acord cu opiniile tale, atat asupra Istoriei cat si a altor BD pe care le comentezi aici, iti respect aceste opinii. Pentru cititorii acestui site as dori sa aduc totusi cateva precizari:
    – eu, ca autor al acestui volum, nici nu am fabricat, nici nu am creat Istoria BD romanesti ci doar am consemnat-o. Au creat-o cei aproximativ 100 de autori romani care au publicat BD incepand cu 1893. Autori pe care tu ii blamezi in bloc, spunand ca au plagiat (furat, copiat). Ori, a suferi influente in cadrul unui curent artistic nu are nimic blamabil, dimpotriva, contribuie la vivacitatea acelui curent artistic. Daca ne vom intilni vreodata la Muzeul Benzii Desenate putem sta de vorba pe indelete despre jocul de ping-pong dintre Vechiul si Noul continent in ceea ce priveste influentele din domeniul BD,la inceputul secolului XX, atat la nivelul grafismului cat si al naratiunii.
    In nici o carte despre BD mondiala (si am citit cateva sute) nu am intilnit asemenea acuzatii de plagiat in contextul genului artistic numit “a noua arta” asa cum faci tu, fara macar sa dai un singur exemplu.
    Din pacate in tara noastra, blamarea in bloc si injuratura a ajuns un sport national, la care ne pretam toti, atat de usor si fara responsabilitate (iar pe internet si mai usor, sub protectia anonimatului).
    Exista banda desenata romaneasca? Tu sustii ca nu, aducand ca argument faptul ca, daca dupa 90 BD-ul strain predomina asupra BD-ului romanesc, inseamna ca BD romanesc nu exista de la 1893.
    Spui ca ti-a placut prezentarea artistica realizata de Ciubi, as vrea sa cred ca nu il acuzi de faptul ca a desenat el BD-urile de Jiquidi, Iorda, Pascal sau Neagu Radulescu.
    Ar fi interesant daca cititorii articolelor tale ne-ar raspunde daca- dupa ei – exista BD romanesc sau nu. Doar anul acesta au aparut cel putin 10-12 carti cu BD desenate de romani (mai bine sau mai slab, dar asta e alta discutie). Faptul ca o persoana nu vrea sa le procure, sa le citeasca si eventual sa le comenteze ulterior, in loc sa scrie ca BD-ul romanesc nu exista, asta nu inseamna ca el nu exista cu adevarat.
    In ceea ce priveste structura cartii. Nu e usor sa scrii si sa machetezi o astfel de carte, indiferent ca e istoria BD, a filateliei sau a literaturii. Asa cum am invatat si eu din Istoria lui Calinescu, si din cateva zeci de istorii ale BD-urilor din vreo 15-20 de tari, firul epic in volum respecta cronologia aparitiilor, acestea fiind comentate separat in functie de aparitia BD-urilor in reviste, carti si albume, fanzine.
    Bine inteles, Istoria lui Calinescu este structurata si pe curente literare, lucru care la noi nu a fost posibil, pentru ca nu exista curente grafice in BD-ul romanesc, doar cateva genuri. Si atunci Istoria BD se imparte in trei mari capitole, in functie de regimul politic, pentru ca asa cum au vazut cei ce vor fi citit cartea, politica – din pacate – a influentat foarte mult nu numai evolutia BD romanesti dar si a culturii si artelor in general.
    Ce-ar mai fi de spus? Scrii ca vreme de 50 de ani BD romaneasca a fost de propaganda deci in ochii tai ea este egala cu zero. Imi cer scuze, dar Captain America (pentru ca am vazut ca tu citesti doar comics-uri) nu a fost altceva decat un personaj de propaganda, la originile sale, conceput special pentru a incuraja soldatii americani in lupta contra nazistilor sau a “galbejitilor”. Si cred ca stii mai bine ca mine ca mai toti super-eroii au combatut la un moment dat “dusmanii” reali sau imaginari ai Americii. Sau propaganda capitalista e buna si cea comunista nu?
    In al doilea rand, imi cer scuze, se vede nu numai ca nu ai citit BD romanesti din epoca socialista dar nici macar pe cele reproduse in Istorie. Sa afirmi ca tot ce a aparut in timpul comunismului trebuie dispretuit doar pentru ca era propaganda arata inca o data cat de tare s-a imprimat pe cortexurile noastre (datorita influentei sublimale a televiziunii) renegarea in bloc a tuturor valorilor umane (ca sa nu spun romanesti, mi se pare ca nu-ti place acest cuvant).
    Cititorii acestui site trebuie insa sa stie ca BD-urile desenate de Livia Rusz, N. Nobilescu, Puiu Manu, Sandu Florea, Mircea Arapu, de exemplu, au fost apreciate nu numai de cititorii romani ci si de mii si mii de cititori din America si Europa Occidentala.
    Mai spui ca traseul unor autori sau personaje se face destul de ilizibil in carte. Nu este scopul unei istorii sa consemneze doar biografii de autori si personaje, acesta e menirea dictionarelor (Pentru aceasta, iti recomand Dictionarul Benzii Desenate din Romania, editura MJM, Craiova, 2005).
    Alte observatii ale tale (desenele nu sunt plasate in pagina cu comentariul scris) sunt judicioase dar din pacate volumul mare de informatii si imagini nu a permis ca ele sa pice exact in aceeasi pagina.
    In fine, dupa cum am invatat la scoala, comentariul unei lucrari (sa nu spun opere)de orice natura ar fi ea (pictura, sculptura, arhitectura, literatura) se face prin comparatie cu o alta similara. Doar Nicolae Ceausescu spunea ca ii place sau nu-i place (fara nici un fel de argument logic) ceva. Si a lasat in urma Bulevardul Victoriei impotriva Socialismului si sistematizarea satelor.
    Va invit dragi pasionati de BD la Muzeul Benzii Desenate, unde puteti sa comparati Istoria BD romanesti cu Histoire Mondiale de la Bande Dessinee (ed. Pierre Horay, Paris, 1989).
    Iar dupa aceea va invit sa analizam impreuna defectele si calitatile Istoriei BD romanesti.
    Va multumesc.
    http://www.webcomics.ro/2011/08/22/istoria-benzii-desenate-romane%c8%99ti/#comments

    Na, acum mi-e mai clar ce spunea Ion Manolescu.

    #5233 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    Baiete,
    Ce mi-a placut ca te-ai trezit tu comentator BD, desi citesti comicsuri, si te-ai caznit sa te uiti pe Cartea mea calinesciana. Ce zici e aiurea, dar, na, faci si tu ce poti. Dar macar sa lamuresc poporul:
    in cartea mea de istorie, ca si in celelalte zeci de alte carti de istorie scrise de alti carturari din exact circa vreo 15-20 de tari, am calculat, nu fabricat, urmatoarele: sub peste aproximativ 100 de autori PUBLICATI (atentie) din anul 1983 si pana-n zilele noastre, pe care tu ii blamezi in bloc, cu 50 de ani de propaganda ca si la americani, mii si mii de cititori de pe glob care au apreciat benzile desenate, pardon, romanesti, ale unor autori cu care mai sunt eu prieten, iar numai in acest an sa tot fi fost exact cam 10-12 carti cu BD in ele pe intinsul patriei noastre… Ah, dar tu nu esti patriot. Ca tii cu americanii! V-au bagat astia-n cap ca in comunism totul a fost urat! Pana si patriotismul!
    Noi practicam cu totii sportul blamarii in bloc si al injuraturii, ca tine si alti lasi anonimi, nu ca mine, care sunt eu.
    In sutele de carti de istorie citite de mine, nu am citit ce scrii tu in… asta…ce e aici! Cauta-ma in capitala, la muzeu, copilu’, si poate am timp sa-ti spun si cum e cu comicsurile si benzile desenate. Poate. Pana ma gasesti, mai citeste din cartile mele. Uite, nici macar nu ai comparat cartea mea cu alte valori ale umanitatii, ca nu zic romanesti ca nu suporti, precum Istoria lui Calinescu. Ceausistule!… Adica ce, era mai rau comunismul decat capitalismul? Politica – din pacate – a influentat foarte mult nu numai evolutia BD romanesti dar si a culturii si artelor in general. Asa ca…

    A, da, poporul! Ahem…
    Dragi tovarasi bedefili, in incheiere, presedintele vostru unic si singur, va invita sa veniti sa vedeti cartea lui calinesciana!

    Exista Banda Desenata in Romania. Deci si o Istorie. Deci si eu!
    Sau invers?…

    (traducere si adaptare de anonimul si iresponsabilul MAXIM pe un colt obscur al Internetului)

    #5234 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    @Maxim wrote:

    Nichita Stănescu în benzi desenate
    de Ion Manolescu

    Literatura română şi benzile desenate

    Relaţia benzii desenate cu literatura este una profitabilă ambelor domenii. În România ultimilor 50 de ani, acomodările reciproce, bazate pe transpunerea unor opere literare…

    Nu stiu ce sa zic.

    Sa-ncerc. Oricat de banal, evident ar fi deja pentru unii. Dar sper sa nimereasca pe aici si sa citeasca si altii.

    ROMANIA DESENATA SI BENZILE LITERARE
    Desenatorii observa mai usor dezechilibre, asimetrii in desenul lor in lucru privindu-i imaginea intoarsa de oglinda.

    Nichita Stanescu in benzi desenate
    Nichita Stanescu era deschis artelor si experimentelor editoriale si primitor si ingaduitor, la limita. Puteai avea impresia ca el isi pierdea vremea cu atatia oameni care-i bateau la usa: Mai bine scria! Dar el facea poezia lui tot timpul*. Inca ne mai pomenim cu inedite, scrieri pe carti dedicate, transcrieri… Pe el, slava Domnului, nu-l interesa spectacolul mega-cartilor auto-glorificatoare, ci spectacolul lor artistic.

    Articolul mi se pare ultraredundant si de-a dreptul emfatic, in contextul amestecului valorilor si al discrimarii estetice pozitive.

    Tripla carte/obiect-spectacol, eveniment cultural de elita, poveste biografica de mare interes public… Pana nu se tipareste, ramane o curiozitate pentru vizitatori si un suvenir pentru prieteni, si nu va fi niciun fel de “omagiu”, iar publicul… nici nu stie ce pierde.

    “Noduri si semne” si mai ales “Operele imperfecte” sunt carti de poezie si arta de Nichita Stanescu si Sorin Dumitrescu, editii bibliofile disponibile la vremea lor in librarii. Cum ar zice Nichita: poetul omagiaza poezia cand poezeste, iar pictorul omagiaza pictura cand pictureaza. In aceste carti poetul si pictorul se omagiaza.

    Al cui e desenul din articol?
    Ce stupid! Reiau: desenul din articol este al lui Sandu Florea?

    *era un must intello, era trendy, usor (tot mai usor) “disident”, sa “mergi la Nichita”; n-am scapat modei, d’aia scriu acum chestia asta

    #5235 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    BREAKING NEWS
    Un gest de o agresivitate sanguinara: Viorel Pirligras in lumiparalele.ro, arunca o lista serpuitoare de aparitii din Serbia, in curtea simulacrelor noastre putine dar obeze!

    http://www.lumiparalele.ro/2011/11/14/banda-desenata-la-vecinii-de-peste-dunare/#comment-423

    I-am dat o replica naprasnica, aparand iubirea de bedea de constrictionara dihanie!
    Bedefilia salveaza omenia!
    Combati cantitatea cu CANTITATEA 😉

    Cum cantitatea inseamna continuitate, iar calitatea discontinuitate, inseamna ca noi, aici, in scumpa noastra patrie, tara lui tzantzar-armasar si pirpiriu-bidiviu, a puricilor potcoviti, (…), facem salturi calitative fara prea mari acumulari cantitative. Noi facem saltul din uter!

    …De unde fatalismul lucid, hulit intr-o veselie râgâitoare, al unui Manole, sau al unei de batjocură hăhăitoare Mioriță, macar scapata de proțap.

    Constanta este iubirea :)) numai iubirea, totusi iubirea…

    #5236 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    Dupa ani de decantare a povestii, de vitrificare a desenului si de sublimare a culorii, dupa versiuni integrale reale sau virtuale dar mereu intermediare, ELABUGA, de la vitalismul tușelor apasate in brazda unei cromatici fertile, pana la caligrafia de acum a formelor in boarea infraculorilor, este un recitativ-mantră in trei acte de scâncete de alămuri și viori suave cu tăișuri anestezice, care se mistuie inexorabil intr-un final fara sfarsit.

    O șira a suspinării înșirate pe traseul trasaturilor de tuș…

    #5237 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    @Maxim wrote:

    Dupa ani de decantare a povestii, de vitrificare a desenului si de sublimare a culorii, dupa versiuni integrale reale sau virtuale dar mereu intermediare, ELABUGA, de la vitalismul tușelor apasate in brazda unei cromatici fertile, pana la caligrafia de acum a formelor in boarea infraculorilor, este un recitativ-mantră in trei acte de scâncete de alămuri și viori suave cu tăișuri anestezice, care se mistuie inexorabil intr-un final fara sfarsit.

    O șira a suspinării înșirate pe traseul trasaturilor de tuș…

    in cautarea unui Haiku… 😉

    #5238 Răspunde
    _Maxim
    Participant


    (fotografii de Eduard Visan)
    Nota: nu toate sunt planse pregatitoare pentru ELABUGA, dar dau seama de cautarile lui Alexandru

    #5239 Răspunde
    i.a.t
    Participant

    pai “Haiku”…ceva 😀

    Facem reclama:

    Expozitie de benzi desenate:
    ELABUGA de Alex TAMBA si George DRAGAN,
    Album de benzi desenate editat de compania MANDRAGORA, 2011

    18-30 noiembrie @ Galeria SAINT INK (str. Doamnei nr.3)
    vernisaj vineri, 18 noiembrie, ora 19:00
    expozitie pregatita in colaborare cu Revista COMICS

    Lansarea albumuli va avea loc joi 24 noiembrie, ora 20:00 @ Ceainaria Librariei Carturesti (str. Arthur Verona nr. 13-15), in prezenta autorilor.

    Cartea poate fi comandata la adresa anca [arond] mandragora.ro si se gaseste la Carturesti si pe durata expozitiei si la Galeria SAINT INK.

    si un link:

    http://www.facebook.com/elabuga?sk=wall#!/photo.php?fbid=275160445854309&set=a.275160365854317.59282.275149245855429&type=1&theater

Vizualizare 15 articole - 46 la 60 (din 98 în total)
Răspunde la: Răspuns #5226 în Salonul European de Banda Desenata
Informația ta: