Salonul European de Banda Desenata

  • Acest subiect are 97 de răspunsuri, 6 opinii și a fost actualizat ultima dată acum 4 luni de _Maxim.
Vizualizare 15 articole - 76 la 90 (din 98 în total)
  • Autor
    Mesaje
  • #5255 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    CARTE /ALBUM

    In aceasta varianta editoriala, ELABUGA este un “comic book”.
    Este posibil ca povestea sa fi fost initial conceputa pentru formula europeana de “album”: plansele n-ar pierde nimic pe un format A4, dimpotriva.
    Pentru aceasta varianta, mai costisitoare, iar pretul de-acum este la o limita a suportabilitatii financiare a fanilor (ca s-o dau mai cotita, nu ca n-ar merita banii!), ar fi nevoie de o individualizare mai puternica a eroilor si eroului si o punere in poveste mai temeinica, printr-o narativitate dezvoltata si de o voce auctoriala mai prezenta, care in varianta “scurta” este taiata in inserturi de o literalitate exceptionala in Bedeaua nationala si arestata in capitole cu deschideri de portaluri cu capiteluri biblice, care o fac sa murmure cu piosenie acele vorbe si nu altele si sa amuteasca…
    Austeritatea expresiva a grafismului, recuperata din cautari indelungate si o redimensionare a paginilor si limitarii numarului lor din ratiuni editoriale, probabil, a adus cu sine si o sublimare a scriiturii-pereche, specifica Benzii Desenate.
    Cartea te pune intr-o stare. Albumul este mai mult, este o adastare.

    (Eu pun din cand in cand cate un) AVERTISMENT: Acestea nu sunt “defecte” zamislite de negativismul meu nociv; cartea asa cum e acum e o floarea rara in prag de iarna (ca sa atrag atentia asupra atitudinii mele “distructive”, dupa unii: nu poti construi mai bine, fara sa elimini lucrurile nepotrivite, fara sa faci loc de mai bine!)

    Acum si la Carturesti

    #5256 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    La Carturesti, lume multa si entuziasta, discursuri, “piscoturi”, festivitate despre care asteptam sa aflam impresii de la participanti.

    Pen’ca daca feed-back nu e, nimic nu e, cum zicea unu’ mare.

    Fotografii, aici, de cum ajung la noi 😉

    #5257 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    @Maxim wrote:

    S-a reparat:

    Salonul European de Bandă Desenată Bucureşti 2011
    La Bucureşti se desfăşoară, între 3 și 20 noiembrie – sub denumirea de „Salonul European de Bandă Desenată” un adevărat festival anticultural, organizat după gustul şi asemănarea lor de o asociaţie de doi impostori (*) auto-intitulaţi Jumătatea plină (un nume plin de inţelesuri, în sensul că cei doi nu se satură niciodată) pe banii mai multor institute culturale din Bucureşti.

    Să mă explic.

    Orice manifestare sportivă internaţională ar invita din România pe sportivii cei mai cunoscuţi: Nadia Comăneci, Gică Hagi, Ilie Năstase. In nici un caz pe Ion Popescu sau pe Pop Ionescu.

    Orice manifestare culturală internaţională care se respectă, ar propune publicului pe cei mai reprezentativi artişti din ţara respectivă.

    Cititorii români de benzi desenate ar dori – firesc – să se întîlnească cu creatori ai personajelor cunoscute de ei: Pif şi Hercule, Rahan, Asterix şi Obelix, Tintin, Masquerouge, Ştrumpfii, Marsupilami, Yakari etc. În locul acestora sînt însă aduşi – la instigarea Jumătăţii pline şi pe banii mai multor institute culturale de prestigiu tot felul de autori mediocri, necunoscuţi în ţara lor, darămite la noi, atunci cînd nu e vorba chiar de non-autori de BD.

    Să răsfoim împreună catalogul manifestării.

    Invitaţi de onoare străini sînt Ilan Manouach din Grecia, Dominique Groblet din Belgia, Masa Borkovcova din Cehia, Sascha Hommer din Germania, Edmond Baudoin şi Lorenzo Mattoti din Franţa.

    Primii doi nu sînt autori de benzi desenate (sînt niste obscuri desenatori cu pretenţii artistice, după cum se poate vedea şi pe siturile lor ( http://www.dominique-goblet.be, http://www.ilanmanouach.com). Masa Borkovcova este un “expert pe problemele romilor”, ceilalţi sînt nişte autori mediocri, necunoscuţi de marele public de BD din Europa. Sascha Hommer (vezi saschahommer.blogspot.com) este un desenator mai slab decît cel mai slab desenator din Cartea lui George – vom vorbi mai tîrziu despre această carte), Lorenzo Mattoti şi Edmond Baudoin sînt nişte autori BD “originali”, cu un public limitat chiar şi în ţările lor. E curios cum un desenator italian precum Mattoti este invitat de Institutul Francez din Bucureşti ca oaspete de onoare. Probabil s-au terminat Albert Uderzo, Francois Bourgeon, Andre Cheret, Moebius, Schuiten şi Peeters, Andre Juillard, Max Cabanes, Frank Margerin, Felix Meynet, Loustal, şi alţi 2000 de autori născuţi în Franţa, iar Mattoti este cel mai reprezentativ autor francez.

    La fel, aflăm din editorialul catalogului că în Belgia sînt peste 1000 de autori de BD. Cu toate acestea este adusă ca invitată de onoare Dominique Groblet, pe care nu o veţi găsi în Dictionnaire Mondial de la BD (Larousse, 2010) pentru simplul motiv că ea nu este autoare de benzi desenate.

    Edmond Baudoin – Travesti, după Mircea Cărtărescu (foto 1)

    Mattoti şi Baudoin vin în ţară pentru lansarea în limba română a cărţilor lor BD, Stigmata şi Travesti.

    Stigmata propune cititorilor români de BD (cităm din catalogul manifestării) un „singuratic beţivan, fără obligaţii sau loc de muncă [care] primeşte două din cele cinci stigmate ale lui Iisus. Bărbatul devine rătăcitor, proscris. Straniul său “talent” stîrneşte spaimă, devoţiune, dezgust, fascinaţie – pe scurt aproape întreaga paletă de emoţii umane, pînă la dezlănţuiri de violenţă, în pragul morţii“. În mintea organizatorilor, cititorii români s-au plictisit de Tintin, Asterix, Rahan, Pif şi Hercule, Lucky Luke et cie şi atunci ei le oferă senzaţii tari – adevărate blasfemii şi dejecţii pseudo-artistice, cum este şi cartea BD Travesti.

    Baudoin se întrece pe sine, realizînd o adaptare pornografică a romanului omonim al lui Mircea Cărtărescu.

    Iată cum descriu banda desenată respectivă omniprezenţii membri ai Jumătăţii pline: “Sex, nebunie şi angoasă sînt ingredientele acestei experiențe a transfuziei halucinante dintre un scriitor şi un autor de bandă desenată”.

    Edmond Baudoin – Travesti, după Mircea Cărtărescu (foto 2)

    Ne putem deci uşor da seama că cele două cărţi co-editate de Jumătatea plină se adresează obsedaţilor sexual, perverşi şi dereglaţi mintal. Cum aceştia, din fericire, nu sînt numeroşi în ţara noastră, editorii lor, respectiv Art şi Humanitas, publică aceste cărţi, conform catalogului, „cu sprijinul [financiar al] Institului Francez din Bucureşti“. Contribuabilul francez plăteşte, Jumătatea plină şi tovarăşii lor încasează, cărţile nevîndute merg la solduri. Bună afacere. Nu poţi să nu te întrebi dacă ambasadorul Franţei la Bucureşti ştie şi este de acord cu promovarea pornografiei „artistice“ de către Institutul Francez.

    Ce este cel mai trist şi dezamăgitor e faptul că la Salon, organizat la Bucureşti, capitala României, nu sînt invitaţi şi autori români de benzi desenate.

    Doar în acest an au apărut albume semnate de Puiu Manu (Omul Invizibil, Casa Radio) Serban Andreescu (O inimă de broscuţă, Adenium) Vali Ivan (Iancu Jianu, edtura Cartoon Press), Ionuţ Popescu ( Tom Sawyer şi Huckleberry Finn, Casa Radio), Jup (Confreria pisicilor negre) etc. În ţară mai trăiesc şi publică BD Viorel Pîrligras, Marian Mirescu, Adrian Barbu, Victor Drujiniu, Augustin şi Dan Popescu, Cristian Păcurariu etc.

    Sînt aceşti artişti, reputaţi şi cunoscuţi, invitaţi la salonul organizat de Jumătatea plină? Nu, bineînţeles, la un Salon European de BD derulat în România nu este loc pentru autorii români de benzi desenate. În catalog găsim un singur nume „românesc“: Sorina Vasilina. Aţi auzit vreodată de ea ? Nu? Nici nu aveaţi cum, ea nu este o autoare de benzi desenate, ci o ilustratoare modestă din anturajul Jumătăţii pline. Iată cum o descriu aceştia în catalogul salonului: „Sorina Vasilina este un unguent oftalmologic care elimină grijile chiorîtului, desfundă ochii şi clăteşte cu balsam mintea. În timpul liber lucrează ca ilustrator la Playboy, Esquire şi Regard [revista Institutului Francez, machetată… ghiciţi de cine? Da, chiar de Jumătatea plină]. Uneori [Sorina] se trezeşte în beciuri, alteori cu dinţii mutați în gură.“

    Evenimentul manifestarii este însă lansarea cărţii de aşa-zise benzi desenate „Cartea lui George“ subintitulată pompos şi mincinos „compendium of Romanian comics art“. Editată de Hardcomics, o pseudo-editură aparţinînd unui transfug sîrb care, negăsind de lucru în ţara sa a venit în România să sifoneze banii publici sub pretextul că el este primul şi unicul editor de BD din România, cartea cuprinde desene şi mîzgăleli cu pretenţii artistice de la 20 de cetăţeni. Cele cîteva perle grafice rătăcite printre acele mîzgăleli nu fac decît să întărească – prin contrast – sentimentul de dezgust pe care ţi-l provoacă lectura acestei cărţi, asupra căreia voi reveni pe larg cu altă ocazie.

    Mă îndoiesc însă că dezgustul nu va fi general, cînd veţi afla că, pentru traducerea acestei cărţi din limba română în româneşte (şi republicarea ei) cineva a încasat de la Administraţia Fondului Cultural Naţional suma de …320 milioane lei! Vreţi să ştiti cine? Nu vă e clar? Jumătatea plină!

    Iată cum este descrisă cartea în catalogul salonului: „Cartea lui George este publicată de Hardcomics şi Jumătatea plină, şi este traducerea în limba română (cu sprijinul Administraţiei Fondului Cultural Naţional [320 milioane lei!!!] ) a cărţii The Book of George publicată de Hardcomics şi lansată la Festivalul de Banda Desenată de la Angoulème cu sprijinul Programului Cantemir al ICR“.

    Cei interesaţi pot afla de pe situl AFCN că aceeaşi comisie care a aprobat cheltuirea unei sume enorme de bani pe o carte de mîzgăleli, avînd un subiect de doi bani, banal şi anost, naşterea, viaţa şi moartea unui neica-nimeni pe nume George, a respins proiecte editoriale propuse de Editura Academiei Române, Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Arhivele Naţionale ale României, dar şi Eagle Creative Associate (care voia să editeze Marea Antologie a Anticipaţiei Româneşti, coordonată de Mircea Opriţă).

    Deci Hardcomics a luat cîteva sute de milioane de lei de la contribuabilii români ca să traducă din română în engleză şi să tipărească o carte de mîzgăleli în 2010, iar în 2011 Jumătatea plină sustrage alte sute de milioane de lei de la cetăţeni amărîţi care îşi închid caloriferele şi dîrdîie în frig deoarece nu au bani să-şi plătească factura de căldură, pentru a retraduce în româneşte aceeaşi mizerie. Bineînţeles, totul cu sprijinul (complicitatea?) instituţiilor statului.

    Mă întreb ce face Curtea de Conturi a României de nu se autosesizează? Încă nu e timpul pierdut pentru a stopa hemoragia banilor contribuabilului român în buzunarele totdeauna goale ale Jumătăţii pline.

    Aceasta este deci manifestarea culturală „Salonul European de Bandă Desenată“ propusă de institutele culturale din Bucureşti, dirijate de Jumătatea plină.

    Ai putea crede că, dacă „noi” le trimitem hoardele de cerşetori şi pickpockeţi, se răzbună şi ei pe poporul român, propunînd cele mai submediocre, dacă nu de-a dreptul pornografice, modele culturale. Mă îndoiesc însă că cerşetorii acordeonişti din metrourile din Paris şi Bruxelles sînt plătiţi din banii Ministerului Culturii şi prezentaţi ca artişti de frunte ai României.

    Cum aceşti autori, cărţi şi expoziţii reprezintă gustul Jumătăţii pline, cred că, mai degrabă, în naivitatea şi buna lor credinţă, conducătorii atîtor instituţii culturale s-au lăsat abuzaţi de cei doi escroci.

    Într-o ţară în care sportul naţional este să înşeli statul de bani şi pe Dumnezeu de zile, cei doi impostori s-au lipit ca nişte paraziţi mai întîi de Institutul Cultural Francez (unde primesc bani – mulţi bani – pentru „cunoştinţele” lor din domeniul dansului, muzicii, poeziei, fotografiei, serigrafiei, machetarea revistei Regard şi mai ales din domeniul benzii desenate (sic!)), iar mai apoi şi de celelalte Institute Culturale.

    De exemplu, anul trecut au primit de la Administraţia Fondului Cultural Român o consistentă sumă de bani pentru organizarea unui atelier de serigrafie de către „desenatorul BD” Pakito Balino, în realitate un pornograf francez notoriu. Iată cum descrie revista Vice (vezi site-ul lor) acest atelier: „Efectele sînt din cele mai îngrozitoare. Cadavre, copii spînzurati, membre amputate, pornografie, toate parcă urlîndu-ți prin culorile vii folosite în serigrafie, îndemnul de bază al celor de la Le Dernier Cri – vomită-ți ochii!“.

    Acest atelier a fost plătit din banii contribuabilului român de catre AFCN. Deşi există o lege privind prevenirea şi combaterea pornografiei (Legea 193/2003), pentru Jumătatea plină nu se aplică efectele ei.

    Îmi imaginez cum îşi freacă mîinile cei doi mici impostori cu mentalitatea lor tip „cancan“: „Ditamai articolul despre noi, o să dea lumea năvală“.

    Mă îndoiesc însă că un pasionat de benzi desenate normal la minte va călca pragul manifestării care, oricum, după programul prezentat în Accent Cultural (pe banii mulţi ai Institutelor culturale) este interzis celor sub 18 ani. Adică publicul firesc al oricărei manifestări de acest fel din Europa şi din lume.

    Dodo Niţă

    (*) „Trădător, eminenţa cenuşie şi tristă a benzii desenate româneşti” – vezi blogul Jumătăţii pline: http://concursbd.blogspot.com/

    (**) Păcat că prezenţa la salon a unor adevăraţi autori BD precum Bernard Swysen sau personalităţi mondial recunoscute precum Jean Auquier, directorul CBBD, precum şi a mai multor tineri autori BD naivi şi creduli care publică timid în paginile revistei Comics, se pierde în mediocritatea generală a manifestării. Cu una sau chiar cu două flori nu se face primăvară…

    Sursa( cu poze cu tot):
    http://revista-galileo.ro/salonul-european-de-banda-desenata-bucuresti-2011.html

    Mircea Cărtărescu despre Travesti de Edmond Baudoin:
    “Cartea lui Baudoin îmi onorează romanul, ar trebui să devină o carte cult.”

    Sursa: Jumatatea plina

    Mircea Cărtărescu despre Travesti de Edmond Baudoin: "Cartea lui Baudoin îmi onorează romanul, ar trebui să devină o carte cult."

    Publicată de Libraria Jumatatea Plina pe Duminică, 27 Noiembrie 2011

    #5258 Răspunde
    _Maxim
    Participant
    #5259 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    La Carturesti cu ELABUGA


    Autorii cartii: Alexandru Talamba si George Dragan


    Anca Puiu, editor


    …Cristi Puiu

    (fotografii de Cristian Duminecioiu)

    Cristi Puiu la lansarea cartii de benzi desenate „Elabuga”

    #5260 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    …si “confrati” de creioane si tableta


    Mircea Ciobanu, Eduard Visan


    TASKAT*

    (Fotografii de Ema Cojocaru)

    *The Artist Still Known as Tamba

    #5261 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    Romanul lui Cărtărescu, tradus în bandă desenată

    Autor: Mădălina Piloff

    Scriitorul a lansat la Salonul European de Bandă Desenată din Bucureşti prima lui operă transformată de Edmond Baudoin într-un roman grafic, “Travesti”.

    Cartea, pentru care Mircea Cărtărescu a primit Premiul Uniunii Scriitorilor, a apărut în 1994 în limba română. Câţiva ani mai târziu avea să fie al doilea roman al lui tradus în limba franceză, sub numele de “Lulu”.

    Astfel a început colaborarea scriitorului român cu unul dintre cei mai cunoscuţi şi printre primii artişti francezi de bandă desenată în acest stil, Edmond Baudoin, cu desene numai în alb-negru, imagini dure, un stil realist, în care unele personaje sunt caricaturizate, iar altele par foarte realiste.

    Cei doi s-au cunoscut când Anamaria Pravicencu, membru fondator al Asociaţiei Jumătatea Plină, i-a propus lui Baudoin să ilustreze cartea pe care Mircea Cărtărescu avea să o citească la un salon de carte din Franţa. În timp ce românul citea, în spatele lui erau proiectate ilustraţiile lui Baudoin.

    “Am simpatizat şi Anamaria mi-a spus: «Nu vreţi să realizaţi o carte împreună». Mircea a spus «da», eu am spus «da» şi asta a fost”, a povestit Baudoin la lansare.

    Volumul de benzi desenate în limba română apare la patru ani după varianta lui în franceză, care poartă numele pe care l-a dat Mircea Cărtărescu iniţial, “Travesti”, pentru că aşa a vrut ilustratorul.

    Citiţi mai mult: Romanul lui Cărtărescu, tradus în bandă desenată – Cultură > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/romanul-lui-cartarescu-tradus-in-banda-desenata-953730.html#ixzz1f22iuHRf
    EVZ.ro

    #5262 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    citit “Travesti”.

    #5263 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    @Maxim wrote:

    Romanul lui Cărtărescu, tradus în bandă desenată

    Autor: Mădălina Piloff

    Scriitorul a lansat la Salonul European de Bandă Desenată din Bucureşti prima lui operă transformată de Edmond Baudoin într-un roman grafic, “Travesti”.

    Cartea, pentru care Mircea Cărtărescu a primit Premiul Uniunii Scriitorilor, a apărut în 1994 în limba română. Câţiva ani mai târziu avea să fie al doilea roman al lui tradus în limba franceză, sub numele de “Lulu”.

    Astfel a început colaborarea scriitorului român cu unul dintre cei mai cunoscuţi şi printre primii artişti francezi de bandă desenată în acest stil, Edmond Baudoin, cu desene numai în alb-negru, imagini dure, un stil realist, în care unele personaje sunt caricaturizate, iar altele par foarte realiste.

    Cei doi s-au cunoscut când Anamaria Pravicencu, membru fondator al Asociaţiei Jumătatea Plină, i-a propus lui Baudoin să ilustreze cartea pe care Mircea Cărtărescu avea să o citească la un salon de carte din Franţa. În timp ce românul citea, în spatele lui erau proiectate ilustraţiile lui Baudoin.

    “Am simpatizat şi Anamaria mi-a spus: «Nu vreţi să realizaţi o carte împreună». Mircea a spus «da», eu am spus «da» şi asta a fost”, a povestit Baudoin la lansare.

    Volumul de benzi desenate în limba română apare la patru ani după varianta lui în franceză, care poartă numele pe care l-a dat Mircea Cărtărescu iniţial, “Travesti”, pentru că aşa a vrut ilustratorul.

    Citiţi mai mult: Romanul lui Cărtărescu, tradus în bandă desenată – Cultură > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/romanul-lui-cartarescu-tradus-in-banda-desenata-953730.html#ixzz1f22iuHRf
    EVZ.ro

    Mi-a placut titlul, ceea ce in presa e mare lucru. Azi, e cam totul, din pacate. Atat a inteles Madalina, atat a scris.
    N-am citit cartea lui Cartarescu, ci doar cartea lui Baudoin care citeste cartea lui Cartarescu.
    Daca mie imi scapa ce vreau sa spun, nu-i atat de grav ca neintelegerea voastra. Si ma voi recuvanta iar. Iar si iar.
    Iata:
    CARTEA LUI BAUDOIN CITESTE CARTEA LUI CARTARESCU

    Atat am inteles.

    #5264 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    Ca tot venise vorba de citit: am avut parte aseara si de “Stigmata”…
    Nu stiu cum sa-i mai zic, pentru a nu fi luat de manuta si pus la colt: “roman grafic”, cum scrie pe coperte, “album”…
    Raman la “cartea” mea “BD”. Se aproba? Se supara cineva? I se rupe cuiva?

    Dupa “Travesti”, inca o poveste tulburatoare si expresiva, pe masura grafismului mattottian, de agregari sinestezice: fascicule de lumina ponderala, tasniri de apa metalice, umbre lichide, aer sonor…

    De la cartea “Stigmata” ma-ntorc cu drag la “Travesti”, mai romaneasca 🙂 si inca… la “Elabuga”, o carte romaneasca, dar fara un subiect “romanesc”.

    Trei carti in limba romana pentru recitire si răscitire.

    #5265 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    Apropo de Travesti, de pe net adunate si la lume date:
    Sorti en France il y a 4 ans, le roman graphique Travesti, d’Edmond Baudoin d’apres un roman de Mircea Cǎrtǎrescu, est enfin publié en version roumaine. A l’occasion de la sortie du livre, co-édité par les éditions Humanitas et Jumatatea Plina, le dessinateur français et l’écrivain roumain se sont retrouvés a Bucarest et sont revenus sur leur rencontre, ce projet et l’importance d’une telle publication dans le paysage éditorial roumain
    Tout est parti d’une rencontre, il y a six ans. La littérature roumaine était a l’honneur en France, dans le cadre des Belles étrangeres. Le dessinateur Edmond Baudoin, un précurseur du roman graphique en France, est invité a illustrer une nouvelle du plus célebre écrivain roumain contemporain, Mircea Cǎrtǎrescu. Les deux hommes font connaissance, et une petite voix – celle d’Anamaria Pravicencu, qui avec son association Jumatatea Plina a porté ce projet depuis le début – leur suggere de réitérer cette collaboration a plus grande échelle. Un oui et un da plus tard, Edmond Baudoin se lance dans l’adaptation de Travesti, le premier roman de Cǎrtǎrescu, ou l’écrivain, incarné dans le personnage de Victor, raconte sa jeunesse sombre et tourmentée.
    “J’ai choisi le plus petit de ses livres”, s’amuse le dessinateur lorsqu’il lui faut expliquer ce choix. Il lit le livre, une, deux, trois fois, vient en Roumanie, sur les traces de Victor, part retrouver Cǎrtǎrescu, alors en résidence en Allemagne. “On était comme deux enfants, on a passé notre temps a se raconter des histoires”, raconte Baudoin, en jetant un regard amusé a Cǎrtǎrescu. Baudoin s’imbibe du livre et de l’univers de son auteur. Pas pour y coller au plus pres mais pour se l’accaparer et en faire sa matiere premiere. “Mircea m’a dit la meme chose que ce que m’avait dit Le Clézio lorsque j’ai travaillé sur un de ses livres : c’est ton livre!”
    Le résultat: une œuvre a part entiere, la fusion poétique, angoissée, fantasmagorique de deux univers. Dans ce roman graphique, se juxtaposent les retranscriptions du roman, les rencontres de Baudoin et Cǎrtǎrescu, le cheminement de Baudoin pour s’approprier l’œuvre et en livrer sa propre lecture.
    Tout sourire, quelques minutes apres avoir retrouvé son “grand ami Edmond”, Mircea avoue etre ému de tenir enfin entre ses mains la version roumaine de Travesti, publiée par Humanitas et Jumatatea Plina. D’abord car ce livre “est génial, porteur d’une vision et d’un esprit extraordinaire, et anoblit mon roman”, explique l’écrivain. Mais aussi car cette publication d’un roman graphique est une premiere pour Humanitas (et une initiative rare en Roumanie). “Il faut créer un public pour ce genre de livre, a plaidé Cǎrtǎrescu lors du lancement. Il existe une tradition de la BD chez nous, mais qui s’est essoufflée. Il faut créer un public. Comme Baudoin le prouve, c’est un genre hautement artistique, noble. Et je suis sur que ce livre, comme les autres romans graphiques récemment publiés par des éditeurs courageux va devenir culte.” Baudoin, qui a connu les débuts difficiles du roman graphique en France, il y a 30-40 ans, confirme. “C’est etre pionnier que de publier cela en Roumanie. Mais la culture est toujours une bataille.”
    Marion Guyonvarch (http://www.lepetitjournal.com/Bucarest) mercredi 16 novembre 2011
    Travesti, d’Edmond Baudoin, en roumain, publié en co-édition par Humanitas et Jumatatea Plina.
    http://www.lepetitjournal.com/societe-bucarest/89700-culture-qtravestiq-est-dans-les-librairies.html

    Edmond Baudoin: Les lecteurs font leur choix. Et meme pas, ils ne font meme pas leur choix: a tel moment de la vie, on prend cela, a tel moment de l’année, on prend un polar ou un livre de philosophe ou un livre sur comment marche la robinetterie, je n’en sais rien, on a besoin de l’ensemble.
    S. Soleille: Dans vos derniers albums, vous parvenez pourtant a vous renouveler. Peau d’âne, par exemple, vous ne l’aviez jamais fait.
    E. Baudoin: Non, c’est vrai. Aller vers les enfants, aller vers le conte. Oui, ça, ça me plaît.
    S. Soleille: Travesti, c’était nouveau aussi.
    E. Baudoin: Oui, aller vers un écrivain, vers quelqu’un d’autre, je le fais aussi. Avec actuellement un écrivain qui s’appelle Bénédicte Heim. Mais on en parlera peut-etre un peu plus tard…
    Entretien réalisé le vendredi 10 septembre 2010.
    http://par-la-bande.blogspot.com/2010/09/entretien-avec-edmond-baudoin-2eme.html

    “…Edmond Baudoin a peur de se répéter. Adapter des textes écrits par d’autres (que ce soit, parmi ses œuvres les plus récentes, Le Marchand d’éponges de Fred Vargas, Peau d’âne de Charles Perrault, Travesti de Mircea Cartarescu) lui permet de se renouveler, en traitant des sujets qui, tout en étant proches des themes qui lui tiennent a cœur, sont différents, ou sont évoqués différemment, de ceux qu’il aborde lorsqu’il écrit lui-meme ses textes.Tu ne mourras pas, d’Edmond Baudoin et Bénédicte Heim (2011)
    http://par-la-bande.blogspot.com/2011/06/tu-ne-mourras-pas-dedmond-baudoin-et.html

    Edmond Baudoin a accepté de travailler a un roman graphique avec un incontournable écrivain roumain, Mircea Cartarescu. L’Institut français de Bucarest est devenu partenaire du projet. Le résultat final, Travesti, a été publié en France. En Roumanie, l’éditeur de l’œuvre de Cartarescu hésite encore: “ Il n’y a pas un public pour ça “, dit-il. Pourtant cette année, trois ans apres l’édition française, un éditeur local, Editura Art, a eu l’audace de commencer une vraie collection de romans graphiques avec Persepolis de Marjane Satrapi. (http://www.bief.org)
    http://franche-sylvanie.over-blog.com/article-lancement-de-la-version-en-bd-du-roman-travesti-de-mircea-cartarescu-dans-le-cadre-du-salon-euro-88827129.html

    Pentru a-si prezenta cartea, fac si ei ca si noi: preiau si mai schimba pe aici-pe colo un mic text:

    Le nouveau livre d’Edmond Baudoin est un événement. Sa rencontre avec le livre Travesti du roumain Mircea Cartarescu lui a permis de renouveler son approche de la bande dessinée autobiographique. Travesti s’inscrit en effet dans ce genre: Cartarescu y raconte une jeunesse tourmentée, a la limite de la schizophrénie. Mais Baudoin n’effectue pas une simple adaptation de ce texte, il se l’accapare comme matiere premiere. S’il livre sa propre lecture du livre, c’est pour mieux s’y projeter lui-meme. Il alterne donc la retranscription du roman Travesti, avec ses rencontres de l’écrivain Mircea Cartarescu qui s’était lui-meme transposé dans Victor, le personnage de son roman. On a donc ici une sorte d’autobiographie au deuxieme degré, ou les obsessions de Cartarescu résonnent étrangement avec celles de Baudoin: sexe, folie et angoisse sont les ingrédients de cette expérience inédite de transfusion hallucinatoire entre un écrivain et un auteur de bandes dessinées.
    http://www.bdnet.com/catalogue_detailbd_Travesti-du-Mircea-Cartarescu-Travesti-de-Mircea-Cartarescu–9782844142467

    La rencontre d’Edmond Baudoin avec le livre Travesti de l’écrivain roumain Mircea Cartarescu (publié en France aux editions Austral sous le titre Lulu) lui a permis de renouveler avec la BD autobiographique. Baudoin s’accapare de la matiere premiere de l’ouvrage, la jeunesse tourmentée de Cartarescu, pour y livrer sa propre lecture du livre, donnant une sorte d’autobiographie au deuxieme degré, ou les obsessions de Cartarescu résonnent avec celles de Baudoin: sexe, folie et angoisse sont les ingrédients de cette expérience partagée par un écrivain et un auteur de BD. Avis des libraires Chapitre http://www.chapitre.com/CHAPITRE/fr/BOOK/baudoin-edmond-cartarescu-mircea/travesti,1408676.aspx

    La rencontre de l’album d’Edmond Baudoin avec le livre ‘Travesti’ de l’écrivain roumain Mircea Cartarescu (publié en France aux ed. Austral sous le titre ‘Lulu’) lui a permis de renouveller son approche de la bande dessinée autobiographique. Dans ‘Travesti’, Cartarescu raconte une jeunesse tourmentée, a la limite de la schizophrénie; mais Baudoin n’effectue pas une simple adaptation de ce texte. Il se l’accapare comme matiere premiere, et s’il livre sa propre lecture du livre, c’est également pour mieux s’y projeter lui-meme. Il alterne donc la retranscription du roman ‘Travesti’, avec ses rencontres de l’écrivain Mircea Cartarescu qui lui-meme s’était transposé dans Victor, le personnage de son roman. On a donc ici une sorte d’autobiographie au deuxieme degré, ou les obsessions de Cartarescu résonnent avec celles de Baudoin: sexe, folie et angoisse sont les ingrédients de cette expérience de transfusion hallucinatoire entre un écrivain et un auteur de bandes dessinées.Resume du livre
    http://www.evene.fr/livres/livre/edmond-baudoin-travesti-30064.php
    [sublinierile noastre]

    #5266 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    „Travesti”, roman autobiografic publicat de Cartarescu in 2010, vorbeste despre o adolescenta tulburata, la limita schizofreniei.

    „Travesti de Mircea Cartarescu” e o autobiografie distorsionata, in care temele obsesive ale lui Cartarescu se imbina cu cele ale lui Baudoin: sex, angoasa si nebunie, amestecate intr-o hora halucinanta.

    Romanul grafic al lui Baudoin foloseste textul ca materie prima, interpretandu-l in cheie proprie si oferind o lectura originala romanului cartarescian.

    Astfel, autorul alterneaza transcrierea romanului original cu intalnirile pe care le-a avut cu Mircea Cartarescu, cel care s-a transpus in Victor, personajul romanului.
    http://www.shoppingnews.ro/lifestyle/cultura-~-arta/~travesti-de-mircea-cartarescu~~-un-roman-grafic-halucinant.html

    Mircea Cărtărescu s-a arătat impresionat de modul în care artistul francez a reuşit să transcrie în benzi desenate romanul Travesti. “Dacă aş fi editor, aş transforma această carte într-un volum-cult. Aş vinde 200.000 de exemplare în trei luni, în ciuda vremurilor grele prin care trecem. Este o carte cu totul şi cu totul specială în peisajul nostru editorial. Varianta ilustrată a romanului Travesti m-a dat pe spate”, a declarat Cărtărescu.
    http://www.adevarul.ro/locale/bucuresti/Gaudeamus_2011-Bucuresti-Mircea_Cartarescu_0_598140352.html#

    Un documentar critic
    de Cosmin Ciotloş

    Scriind, într-unul din numerele trecute ale revistei noastre („România literară“, nr. 44/ 4 noiembrie), despre istoria benzii desenate în România, Ion Manolescu pomenea, printre exemplele de coauctoriat, un tandem surprinză tor. Edmond Baudoin şi Mircea Cărtărescu.
    Era vorba despre volumul BD Travesti, tipărit în Franţa în 2007, un obiect editorial de care, cu excepţia câtorva cunoscători, publicul autohton n-avea ştiinţă. (Aşa cum are, de pildă, atunci când contabilizează traducerile într-o limbă sau în alta.) Nu are rost să căutăm faptului explicaţii prea sofisticate. Pur şi simplu, în ciuda argumentelor teoretice aruncate tot mai frecvent în joc, genul acesta nu e încă resimţit, la noi, ca unul literar. Sau măcar ca unul parţial literar.
    Între timp, cartea a apărut şi în română, la Editura Humanitas, sub titlul, mai adecvat după părerea mea, Travesti de Mircea Cărtărescu.
    Spun asta fiindcă văd aici mai mult decât o transpunere în secvenţe grafice a scenariului romanesc din Travesti. Baudoin nu ilustrează micul roman din 1994, ci, de fapt, îl interpretează. Ce face el este, într-un fel anume, un documentar critic. Numai instrumentele diferă. Sunt, din acest punct de vedere, câteva convenţii ad hoc pe care Baudoin le instituie. De exemplu, în privinţa tipului de literă. Pasajele adăugate de desenator sunt redate cu majuscule. Cele provenite din Travesti, în schimb, au parte de font normal. Pentru ca, în cadrul acestora din urmă, să mai existe o categorie, ilustrată cu un scris de mână destul de asemănător celui al lui Mircea Cărtărescu însuşi. E vorba despre versurile, ale lui sau ale altora, pe care, în tabăra de la Budila, adolescentul le declamă în momentele de singurătate. Pe de altă parte, planşele ca atare par să ascundă şi ele o simptomatologie stilistică proprie. Majoritatea sunt, coloristic, întunecate. Zonele înnegrite predomină asupra celor unde contururile sunt lăsate libere. Există şi ierarhii. Visele lui Victor sunt, între toate, cele mai sumbre. Ce se întâmplă acolo e atât de înfricoşător încât abia poate fi perceput cu ochiul. În funcţie de gradul de realitate al scenelor, lumina începe să-şi facă loc. Momentul când personajul descoperă, pe viu, văioaga plină de flori e printre cele mai albe. Îl depăşeşte, sub acest aspect, doar o scenă autoreferenţială, al cărei protagonist e Baudoin însuşi, nedumerit de tranziţiile puse în scenă de Cărtărescu. Peisajele urbane sunt undeva la mijloc. Cenuşiul instantaneului fotografic încă e perceptibil.
    Noul Travesti nu valorifică neapărat povestea lui Victor, adultul, despre Victor, adolescentul. Protagonistul e, de data aceasta, chiar desenatorul. Concurat, îndeaproape, de Mircea Cărtărescu. Victor, Lulu, Savin, Clara, Măgălie sunt numai nişte amintiri. Imortalizate, cândva demult, pe hârtie.
    Amintiţi-vă cum începea Travesti:
    „Prietene, cum să lupt cu himera mea? Dragul meu, apropiatul meu, tu, singurul om pentru care scriu, pentru care am scris vreodată, cum să scap de rujul acela întins pe viaţa mea ca pe o oglindă de spălător şi care nu se şterge cu nimic, dimpotrivă, se sleieşte tot mai mult, mai murdar, mai diluat? Cum să-mi retez din creier ţâţele alea de vată, fusta aia de curvă împuţită, peruca aia, artificiul, manierismul acela?”
    Astăzi, Travesti de Mircea Cărtărescu începe cu totul altfel. Cu cuvintele lui Baudoin. În verzale:
    „Sunt la Bucureşti, e luna mai 2006, merg pe străzi, fac crochiuri, fac fotografii. Merg prin Bucureşti în 2006 şi încerc să mi-l imaginez în 1973, anul în care Victor avea şaptesprezece ani. Când Victor avea această vârstă, eu aveam treizeci şi unu, trăiam la Nisa şi aveam doi copii. Merg prin Bucureşti şi mă gândesc: oare Lulu sau Victor sau Mircea Cărtărescu au tocit cu tălpile lor asfaltul acestui trotuar care-mi pare vechi? Oare ochii lor s-au oprit pe această faţadă? Lucrez la o carte a lui Mircea Cărtărescu, ‘Lulu’ în franceză, ‘Travesti’ în română. Îmi place mai mult titlul ‘Travesti’. Scriind, nu putem decât să trădăm adevărul, să-l travestim, iar eu trădez o trădare. La şaptesprezece ani, Victor voia să devină un mare scriitor. Cel mai mare. Îşi promitea să lucreze noaptea la lumina unei lumânări, să fie slab şi să nu se preocupe de femei. La vârsta lui, îi invidiam pe tinerii în scaune cu rotile. Dacă aş fi handicapat, îmi spuneam, n-aş mai avea dorinţa de a merge să dansez cu fetele. Aş fi în sfârşit obligat să desenez tot restul vieţii mele. Îmi plimbam boala prin Nisa, Le Clézio încă nu scrisese ‘Procesul-verbal’, oraşul încă mai exista, bogaţii îşi revendicau bogăţia, muncitorii cultura lor muncitorească. Bucureşti, în 1973, încă nedesfigurat de către un om care urma să-şi ia puterea de a o face.”
    Din momentul acesta (adică exact din momentul acesta) scenariul se multiplică. Depinde câtă importanţă simbolică acordăm ultimei propoziţii. Şi mai ales câtă imaginaţie portretistică suntem dispuşi să investim în aceasta. Replica poate fi citită lacerant. Iar în cazul acesta, cel care avea să desfigureze Bucureştiul nu e nimeni altul decât Ceauşescu. Baudoin n-o spune, însă, literal. (Deşi ar fi putut-o face fără reticenţe.) Păstrează un rest de ambiguitate. Aşa încât, ne putem gândi, decriptarea admite şi o variantă benignă. Aceea în care autorul moral al acestei transformări n-ar fi numaidecât fostul dictator scelerat, ci micul utopist de liceu, visând în intimitate să devină, prin sacrificiu, cel mai mare utopist. Titulatura aceasta misterioasă, omul care urma să-şi ia puterea de a o face, nu-l exclude, din privilegiile ei, pe Victor.
    La urma urmelor, Capitala, aşa cum arăta ea la începutul deceniului al optulea, nu mai există oricum. E o himeră confuză. Au rămas din ea vestigii de ciment (fiindcă aşa a hotărât instinctul brutal al unui lider politic) şi imagini teratologice (fiindcă aşa au proiectat-o simţurile unui puşti îmbibat, pe atunci, de literatură.) Cartea evoluează, deci, în două direcţii. Una, care explică monstruozitatea istoric, cealaltă care o validează artistic. Bucureştiul ucis de Ceauşescu şi Bucureştiul resuscitat de Victor merg, pentru Baudoin, mână-n mână.
    Aceasta e una din cele mai subtile intuiţii ale desenatorului. Care vorbeşte, implicit, despre imensa forţă a literaturii.
    De aceasta, nu se atinge niciodată. O admiră şi o lasă aşa cum e. Fără să pretindă lămuriri. Dovadă caseta în care chiar Baudoin îşi recunoaşte nedumerirea:
    „În carte nu este o delimitare foarte clară între transcrierea faptelor lui Victor la şaptesprezece ani şi ceea ce trăieşte scriitorul la treizeci şi patru. În două zile zbor spre Bucureşti. Îi voi întreba pe prietenii mei Anamaria şi Octav… Şi… La întoarcere fac o haltă la Stuttgart, unde este Mircea în rezidenţă. Dacă îndrăznesc, îi voi vorbi şi lui despre asta.”
    Sunt, în Travesti, destule lucruri mai complicate decât această continuă alunecare de planuri. Numai că acelea sunt legitimate deja literar. Iar respectul unui artist pentru viziunile altuia îl face să nu-şi îngăduie decât, cel mult, asemenea incertitudini de ordin tehnic.
    Aceasta e proba faptului că Baudoin a citit bine romanul lui Mircea Cărtărescu. Mai bine decât aproape toţi cronicarii.

    http://www.romlit.ro/un_documentar_critic

    #5267 Răspunde
    Cristina
    Participant

    Asa dintr-o curiozitate non-beligerantă, mă(vă) întreb : Oare editia românească la Stigmata a fost realizată printr-o Imaculată conceptie ca altfel nu-mi explic de ce numele traducătorului este ocultat.
    Să înteleg că traducerea este o evidentă ce n-are de nevoie de reafirmare si confirmare. Să înteleg ca refuzul recunoasterii actului de traducere nu inseamna absenta lui, indiferenta sau disconsideratie publică ci certitudine de neclintit.

    #5268 Răspunde
    _Maxim
    Participant

    @Cristina wrote:

    Asa dintr-o curiozitate non-beligerantă, mă(vă) întreb : Oare editia românească la Stigmata a fost realizată printr-o Imaculată conceptie ca altfel nu-mi explic de ce numele traducătorului este ocultat.
    Să înteleg că traducerea este o evidentă ce n-are de nevoie de reafirmare si confirmare. Să înteleg ca refuzul recunoasterii actului de traducere nu inseamna absenta lui, indiferenta sau disconsideratie publică ci certitudine de neclintit.

    Esti intr-un spatiu non-beligerant, Cristina. Pe pagina asta am pus alaturi comentarii, exegeze si pareri, de ici-de colo… cu un posibil spectru larg, de la dezgust la admiratie, dar, din pacate, nothing in between.

    Oh, da! In excitatiunea “spectrala” a aparitiilor BD in Romania, STIGMATA a fost luata de acest tsunami editorial…
    Asa e, este o carte BD straina, tradusa din limba italiana in romaneste. De un profesionist, Florin Dumitrescu! Si uite ca am mai descoperit o calitate, care speram sa devina si ea o banalitate.

    #5269 Răspunde
    Cristina
    Participant

    Prefer să mă tin departe de dezlănțuirea de păreri legate de noile apariții având în vedere că n-am avut acces la ele. Cunosc Stigmata, versiunea italiană, dar nu pe teritoriul critic vroiam să mă aventurez. Orgoliul meu de littéraire m-a împuns la această retorică despre Profession : Traducteur.

Vizualizare 15 articole - 76 la 90 (din 98 în total)
Răspunde la: Răspuns #5260 în Salonul European de Banda Desenata
Informația ta: