Sandu Florea

Acasă Discuții Autori Sandu Florea

Acest subiect conține 113 răspunsuri are 8 voci și a fost actualizat ultima dată de  Marian Mirescu acum 2 luni, 3 săptămâni.

Vizualizare 15 articole - 1 la 15 (din 114 în total)
  • Autor
    Mesaje
  • #213 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    SANDU IS BACK!
    de Dodo Niţă (AH, BD! nr. 8, 2000)
    copyright AH, BD! & Dodo Niţă
    Născut în 1946, Sandu Florea este cel mai prolific autor BD român (de altfel, singurul desenator profesionist de la noi): a publicat mii de planşe de benzi desenate în mai toate revistele şi almanahurile pentru copii şi tineret din ţara noastră precum şi 9 albume (între 1973-1983).
    În 1990 înfiinţează împreună cu scriitorul Nicolae Frânculescu revistele de nezi desenate CARUSEL şi PROTEUS pe care le animă vreme de 11 şi respectiv 2 numere.
    La sârşitul lui 1991, pentru a-şi satisface pe deplin pasiunea pentru benzi desenate, Sandu Florea emigrează împreună cu familia în Statele Unite…
    În aprilie 1992 el debutează direct la cea mai importantă editură de benzi desenate din State, MARVEL COMICS, publicând 6 pin-ups (desene de o planşă) în revista CONAN SAGA nr. 61. În următoarele numere ale aceleiaşi reviste dar şi în THE SAVAGE SWORF OF CONAN THE BARBARIAN continuă să publice pin-ups cu Conan până în noiembrie când, în cea de-a doua revistă menţionată, ăi apare prima BD americană, Old Garrad’s Heart, 18 planşe pe scenariul lui Roy Thomas. În 1992 mai desenează încă o BD cu Conan, pentru aceeaşi revistă, un comic book X-Force pentru MARVEL, şi un altul, Hawkworld, pentru DC COMICS.
    Anul următor va mai publica două comics din seria Dr. Strange înainte de a se concentra asupra uneia din cele mai importante creaţii din opera sa americană, The Executioner. Pe baza scenariilor adpatate după romanele lui Don Pedleton din ciclul „Mark Bolan: The Executioner” (din care unul s-a tradus şi în româneşte), Sandu Florea desenază (creion şi tuş) peste 200 de planşe. Ele vor fi publicate sub forma a 3 comics în 1993 la editura INNOVATION şi a unui graphic-novel de 128 planşe ce va apărea în 1996 la editura VIVID COMICS.
    În următorii ani, Sandu Florea va continua să deseneze pentru editura MARVEL. Astfel, în 1994 ăi apar 2 comics din seria Thunder Strike şi câte unul din seriile The Mighty Thor şi Blackwolf. În 1995 publică 3 comics din seria The Mighty Thor şi Conan culorile sau/şi coperta au fost semnate de un alt român, Ovidiu Hondru-OVI. De asemenea, dacă până acum Sandu Florea realiza atât creionajul cât şi trasul în tuş la aceleaşi comics, de-acum înainte el se va specializa doar în trasul în tuş al desenelor creionate de alţi desenatori. Astfel, în 1996, Sandu Florea desenează câte un comic book din seriile Captain America şi Cosmic Powers, iar în anul 1997, 5 comics din seria Avengers Unplugged şi 2 din Journey into Mystery.
    1998 va fi un an de cotitură. Sandu Florea mai desenază un comic book din seria Journey into Mystery şi 4 din seria Conan după care demarează un lung şir de „BD-novelizări” (comics adaptate după filme de cinema sau seriale TV): 3 din seria Blade la MARVEL şi 2 din Buffy, the Vampire Slayer (un graphic-novel de 55 de planşe şi un comic book obişnuit de 22 planşe) la editura DARK HORSE COMICS.
    1999 este cel mai bun an din cariera americană a compatriotului nostru. El a publicat în acest an 21 de comics (aproape 450 de planşe) ajungând chiar 3 comic books pe lună în iulie şi noiembrie. Astfel, la DARK HORSE COMICS, el a publicat 3 comics în continuarea serie Buffy şi alte 3 din seria paralelă Angel. Trebuie menţionat că, la fel ca şi serialul TV, filmul Buffy, seriile BD Buffy s-au bucurat de mult succes atât în rândul cititorilor americani (tirajul mediu 80.000 de exemplare) cât şi din străinătate: Canada, Anglia, Germania, Austria, Franţa, Belgia. Între timp Sandu Florea a început să colaboreze cu editura CHAOS! COMICS pentru care a realizat 10 comics dins eria Undertaker şi 2 din cele 4 ale seriei Stone Cold Steve Austin. Cele două serii pun în scenă personaje inspirate de cele reale din Worl Wrestling Federation (Federaţia mondială de lupte „libere”). De asemenea, pentru aceeaşi editură, el a desenat 3 comics din seria Insane Clown Posse (o trupă rock la modă în State).
    În prima parte a anului 2000, Sandu Florea a terminat de publicat ultimul comic book din seria Undertaker (cea mai longevivă serie din cele desenate de el, cu mare succes de public – tiraj mediu: 97.000 ex.) şi alte două din Stone Cold Steve Austin şi a continuat seria Insane Clown Posse. De asemenea, a reluat colaborarea cu editura MARVEL, pentru care trage în tuş („inkuieşte” în româno-americană!) episodul Correction (nr. 63-66) din seria Generation X – cea mai în vogă printre tinerii americani, cu peste 100.000 de exemplare vândute din fiecare număr (depăşindu-i chiar şi pe „clasicii” Superman, Batman sau Spiderman). Tot pentru MARVEL a realizat episodul Flame & The Fiend (3 sumere) din seria CONAN THE BARBARIAN (prima sa dragoste) iar pentru CHAOS! Trage în tuş ultimul din cele 3 numere ale mini-seriei Lady Demon.
    Încet-încet, Sandu Florea şi-a făurit un nume şi în lumea comics americană, devenind o prezenţă inconturnabilă în cataloagelor marilor edituri din Statele Unite.

    Bibliografie, completare: În AH, BD! au apărut “A Graveyard Story” (nr. 8, 2000) şi “The God of the Centaur Galaxy” (nr. 9, 2001), „Kumango”, „Fortareata” (dupa Ovidiu Bufnila, in nr.11, 2002), “A Western Horror Story” (nr.12, 2002)
    detalii la http://www.ahbd.dap.ro/history_2.htm

    #1796 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    1. Credeti ca ar trebui ignorat Comic Book-ul American (ma refer in special la Marvel si DC) din cauza alurii sale comerciale?
    2. Unde se gaseste adevarata evolutie a BD-ului? Ar putea BD-ul evolua fara o piata?

    Sandu Florea:
    Intrebarile sunt foarte la obiect si voi incerca sa raspund la ele cat mai pe larg cu putinta. Benzile desenate, la fel ca cinematograful si desenele animate, sunt prin definitie o arta destinata publicului larg.
    Pentru a produce o opera de calitate in toate aceste domenii este necesara investirea unui serios efort intelectual, artistic, financiar si organizatoric.
    Este o activitate economica in care sunt implicati multi oameni. Daca aceasta activitate nu aduce un profit financiar suficient de mare ca sa-i motiveze pe toti acesti oameni, banda desenata nu poate exista in forma ei actuala. Deci caracterul comercial al Comic Book-ului american nu este o „boala” ci este o necesitate obiectiva. Colosii industriei americane de comics Marvel si DC au reusit sa creeze o piata care s-a dezvoltat mereu in ultimii saizeci de ani tocmai prin publicarea regulata, luna de luna, a unor personaje celebre ca Spiderman, Superman, etc. creand o adevarata mitologie care se reflecta si in alte domenii ale artei: cinematografie, arte plastice, literatura etc. De la distanta, industria pare un bloc unitar care nu publica decat supereroi cu scenarii stereotipe, dar la o privire mai atenta lucrurile stau cu totul altfel. Industria de comics americana este foarta diversa. Pe langa cele trei companii mari Marvel, DC si Image mai exista cateva companii mijlocii ca Dark Horse, CrosGen, Fantagraphics, iar celelalte 300 de companii mici constituie editorii independenti. Oricat ar parea de paradoxal, toate aceste companii mici nu ar exista fara Marvel si DC deoarece acesti „colosi comerciali” constituie motorul si sufletul intregii industrii.
    Avand o baza financiara solida, marile companii au inceput sa publice in ultimile decenii si comicsuri experimentale adresate unui public restrans si implicit fara sa realizeze profituri prea mari. DC a aniversat recent 10 ani de la infiintarea colectiei „Vertigo” care a contribuit foarte mult la dezvoltarea unei piete de comics pentru adulti incurajand desenatori tineri din toata lumea, introducand noi stiluri si tematici. Marvel a anuntat ca va reinfiinta in curand colectia „Epic” care va publica creatii originale, unde artistii pot avea o mare libertate de expresie. Din convorbirile mele cu editorii de la Marvel am aflat ca un comic book trebuie sa se vanda in minimum 20.000 de exemplare ca sa fie acoperite cheltuielile de productie, salarii, drepturi de autor etc. De aceea, de indata ce un comics nu atinge aceasta bariera, el este scos automat de pe lista de titluri publicate de companie.
    O companie mica isi acopera cheltuielile cu 10.000 de exemplare, deoarece salariile sunt mai mici, artisti sunt platiti mai putin etc. O companie foarte mica isi acopera cheltuielile cu aproximativ 5.000 de exemplare. In acest fel s-a creat o ierarhie a companiilor si fiecare si-a gasit o „nisa” unde poate activa nestingherit. In general companiile mici (asa numitii independenti!) publica creatii experimentale, dar majoritatea lor nu depasesc stadiul amatorismului, calitatea desenului este slaba si rareori reusesc sa creeze ceva demn de remarcat. Daca prin anii ’70 “underground comics” a constituit o adevarata revolutie in comics independentii de astazi (cu exceptia unor mici companii ca Fantagraphics, Dark Horse, CrosGen care publica creatii originale de buna calitate) nu mai reprezinta decat in rare cazuri „adevarata evolutie” a BD-ului.

    Raspunsul la a doua intrebare este mai simplu.
    Evolutia BD-ului depinde in primul rand de creatorii de exceptie care apar din cand in cand si care aduc o contributie decisiva la schimbarea unui intreg climat artistic. Conditiile financiare au si ele o importanta mare dar nu decisiva. Creatori importanti (Crumb) au aparut in „underground comics”, unde conditiile materiale erau ca si inexistente, dar cei mai multi au activat la marile companii (Jim Lee, Todd McFarlane, Jack Kirby, Neil Adams s.a).
    In conditiile din Romania, unde o piata BD este ca si inexistenta, evolutia BD-ului este foarte inceata. Totusi, la o privire mai atenta si din perpectiva pietei americane, acest lucru constituie chiar un avantaj pentru un creator intreprinzator care rareori are parte de un „teren virgin” fara concurenta unde poate sa evolueze in ce directie doreste. Daca exista suficient curaj si perseverenta, succesul nu se va lasa asteptat.
    Dupa cum am spus mai inainte, nu atat de conditiile materiale depinde evolutia BD-ului cat de creatorii de valoare. Daca vechea vorba stramoseasca „omul sfinteste locul” s-ar aplica si la domeniul BD sunt convins ca, nu dupa mult timp, BD va inflori si pe pamantul Tarii Romanesti.

    #1797 Răspuns

    DreamWave
    Participant

    #1798 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    Opera bogata, implinita in numar de albume si in borne de hotar, cu atacuri fulgeratoare si replieri oneste, la care se adauga un traseu biografic excentric – iata sursa de la care se poate adapa curiozitatea noastra. Presupun si sper ca intrebarile vor curge. E ocazia de a afla cum s-a intamplat povestea BD ‘inainte’ si, totodata, cum e ‘dincolo’. Reverii nostalgice, simple presupuneri si iluzii ale iuventutii isi pot gasi confirmarea sau pot muri acum.
    Eu as fi curios sa aflu istoria acelei povestiri fantastice in cincizeci si doua de litografii intitulata Carusel”. De ce, dupa o suma de albume in colaborare, a realizat unul solo, in care isi rafineaza pana la perfectiune procedeele unei intregi perioade?
    A simtit nevoia unei opere de autor?
    Deoarece inspre o asemenea lectura ne indeamna parcurgerea tribulatiilor tanarului personaj aflat intr-o continua cautare. Spre deosebire de „Harap Alb”, unde ciclul se incheie, aici el ramane dechis. O sinusoida care isi regaseste reflectarea si in grafica. Fiecare dubla pagina este un fragment din aceasta. Avem aici o poveste nesfarsita, laolalta cu infinitatea lecturilor.
    Avem o reflectie asupra creatiei.

    Sandu Florea:

    Albumul „Carusel” este rezultatul unui indelungat proces de gestatie. El reprezinta primul volum dintr-o trilogie, care din pacate nu a putut fi realizata din cauza conditiilor vitrege, cand regimul comunist mi-a inchis toate portile editurilor si revistelor epocii ca urmare a cererii de emigrare in America. Totusi volumul al doilea din trilogie, intitulat „Hotelul Viselor” (o povestire fantastica in 48 de litografii), am reusit sa-l termin in ’84 si el a zacut in arhiva mea personala pana anul trecut cand l-am descoperit din nou. El poate fi vizionat pe situl http://proscris.web1000.com unde va aparea in serial.

    Istoria „Caruselului” incepe cu „Harap Alb”. Dupa o perioada de cativa ani de colaborari sterile la revistele „Luminita” si „Cutezatorii”, unde politrucii vremii taiau si spanzurau pe oricine incerca sa vina cu idei noi sau sa iasa din tiparele stabilite de „conducerea superioara”, am simtit nevoia de a incerca ceva nou care sa-mi dea o libertate totala de creatie.
    O adaptare BD a unui basm mi s-a parut a fi solutia ideala, atat din punct de vedere al scenariului care permitea imaginatiei sa zboare fara limite, cat si a unei posibilitati realiste de a reusi sa trec de furcile caudine ale cenzurii editurilor in cazul unei eventuale publicari. Cine ar fi avut ceva impotriva „Povestii lui Harap Alb” de Ion Creanga?
    Trebuia sa gasesc si o solutie grafica care sa ilustreze cat mai fidel capacitatile imagistice foarte fluide si cu numeroase ramificatii si nivele de intelegere caracteristice basmului. Sistemul narativ clasic al benzilor desenate cu casete insiruite una dupa alta mi s-a parut nepotrivit pentru ceea ce aveam nevoie. Dar cu ce sa-l inlocuiesc? M-am framantat o vreme gandindu-ma la diferite solutii si am ajuns la concluzia ca o banda desenata in „spatiu continuu” ar fi solutia salvatoare. Usor de zis, greu de facut. M-am apucat de lucru fara intarziere si timp de sase luni am lucrat exclusiv la albumul „Harap Alb”, pe care l-am desenat in trei variante: una cu casete traditionale, a doua varianta cu casete traditionale si elemente de spatiu continuu si a treia in totalitate in spatiu continuu. Pot spune ca acest „spatiu continuu”, care pare foarte spontan si comod la prima vedere, nu era deloc usor de controlat. Acest spatiu trebuia astfel modelat incat sa serveasca cat mai bine posibil subiectul povestirii, sa ilustreze momente dramatice, intorsaturi de situatii, suspense, etc. Mi-au trebuit aproape cinci ani de munca si experimente cu diferite albume si povestiri pe tematici diferite risipite prin revistele vremii ca sa ajung la albumul „Carusel”.
    Treptat mi-am dat seama ca „spatiul continuu”, fiind un mod de expresie foarte personal, nu se potrivea perfect cu scenariile si povestirile altor scriitori, desi am incercat din rasputeri sa adaptez sistemul la situatii si tematici noi. Stiam ca va sosi un moment cand, pentru a putea progresa trebuia sa devin un autor total. Am inceput sa pregatesc albumul pe care l-am numit „Carusel” nu mult timp dupa publicarea lui „Harap Alb”. Trebuia sa gasesc un subiect si un gen literar care sa se potriveasca ca o manusa solutiei grafice alese si in mod firesc am ajuns la povestirea fantastica care prin natura ei se muleaza perfect pe ideea unui spatiu polivalent, cu multiple niveluri, cu posibilitati infinite de interpretare. Perioada de gestatie a fost indelungata. Intr-un fel albumul constiuie o ilustrare a cautarilor mele pe taram artistic si nu in ultimul rand pe taram spiritual.
    „Cauta si vei gasi” ne sopteste Creatorul in fiecare zi. Cautarea este esentiala. Daca nu cauti, nu gasesti, nu poti progresa. La inceput bajbai, te rotesti in cerc, dai de niste fundaturi si trebuie sa te intorci inapoi. Te joci cu himerele si alergi dupa fata morgana, mananci miere care se tranforma nu dupa mult timp in fiere, te ratacesti, ti se pare ca-ti pierzi vremea de pomana, fara sperante, dar pe neasteptate, cand esti gata sa abandonezi, incepi sa vezi LUMINA…
    Acesta este subiectul trilogiei.

    (va urma)

    #1799 Răspuns

    DARIZ
    Participant

    …am si eu citeva intrebari care ma macina:

    1) Atzi debutat la editura Marvel publicind creionaje si inkuri facute de dumneavoastra. ‘Urmeaza’ The Executioner, 200 de planse, creionaj si tus. As dori sa stiu de ce ati preferat sa va specializati ca inkar si nu ca penciler?
    2) Stiu ca la un moment dat lucrati la un proiect personal intitulat ‘Garda’. Ce anume s-a inimplat cu acest proiect? A fost publicat? Au aparut mai multe numere? De ce a incetat sa apara sau daca nu a aparut de ce nu a aparut? Daca ne puteti da citeva detalii despre acest proiect ar fi si mai bine!

    3) asta e o intrebare pe care vreau sa o pun de mult timp…:)
    Din ce am citit in scurta biografie a dumneavoastra, debutul la o editura importanta se face incetul cu incetul. Adica proiecte mai mici la inceput si abia dupa ceva timp ai ocazia/accesul la proiecte mai importante. Intrebarile pe acest topic ar fi urmatoarele: cineva care doreste sa debuteze intr-o astfel de editura ce anume trebuie sa aiba in vedere, adica care pot fi ‘cursurile’ la care te poti gindi ca un incepator: abilitatea de a desena/’insusi’ unul din personajele editurii sau mai degraba propunerea unui proiect propriu si in cazul asta e mai buna o echipa(scriitor, desenator..eventual inkar)?

    #1800 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    Ieri am fost la Philadelphia, unde am vazut o expozitie temporara Salvador Dali (cea mai mare din America) cu lucrari adunate din 17 tari. Am vazut lucrari de ale lui care nu le stiam. Pe deasupra orasul Philadelphia este foarte frumos. A fost o experienta placuta.
    http://www.philamuseum.org/exhibitions/exhibits/dali/sp_ex/%5B/i%5D

    1) Ati debutat la editura Marvel publicind creionaje si inkuri facute de dumneavoastra. Urmeaza The Executioner, 200 de planse, creionaj si tus. As dori sa stiu de ce ati preferat sa va specializati ca inker si nu ca penciller?

    Aceasta hotarare de specializare nu a venit dintr-o data. La inceput a fost o perioada cand am lucrat simultan ca penciller (cu trasul in tus a planselor mele facut de altcineva) si ca inker (tras in tus pe creionajul altor artisti). Hotararea de a ma specializa in inking a fost de natura economica deoarece ca inker pot realiza trei comicsuri pe luna comparativ cu numai unul ca penciller, dublandu-mi in acest fel veniturile. Pe deasupra, consumul de energie pentru realizarea creionajului este mai mare si era dificil de tinut pasul cu colegii mei mult mai tineri decat mine. Industria americana de comics este recunoscuta ca o masina de „tocat” talente si in general cariera unui penciller bun este intre 3-5 ani, iar a unui inker bun 5-10 ani (sunt si exceptii dar foarte putine). Dovada ca alegerea mea a fost inspirata, a fost ca eu inca activez in industria de comics dupa 14 ani cu perspective bune sa mai rezist inca vreo cativa ani ceea ce pot spune ca este un adevarat MIRACOL.

    (to be continued)

    #1801 Răspuns

    DARIZ
    Participant

    ….hmmmm varianta cu ‘3-5 ani’ ma sperie un pic ..:)))))) ..imi place mai mult varianta cu ’14 ani cu perspective bune pentru inca citziva ani’. Multumesc frumos pentru raspuns si le astept si pe urmatoarele.
    Cheers
    Dariz

    #1802 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    2.Stiu ca la un moment dat lucrati la un proiect personal intitulat ‘Garda’. Ce anume s-a intamplat cu acest proiect? A fost publicat? Au aparut mai multe numere? De ce a incetat sa apara sau daca nu a aparut de ce nu a aparut? Daca ne puteti da citeva detalii despre acest proiect ar fi si mai bine!

    „Garda” este o trilogie SF pe care am realizat-o ca un proiect personal pentru Vivid Comics. Din diferite motive, nu a fost publicata inca si probabil o voi publica in Carusel daca revista va supravietui.

    #1803 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    In decursul ultimilor ani am creat doua serii cu personaje originale. Prima este o trilogie (o mini-serie de trei comicsuri, 66 pagini) cu subiect SF intitulata „Garda”, in colaboare cu scriitorul american Michael Gallagher si o trilogie heroic-fantasy intitulata „Borderlands”, impreuna cu scriitorul John Warner. Amandoi scriitorii au colaborat ani indelungati la Marvel si sunt cunoscuti in industria de comics americana. De asemenea, am o povestire mai veche (20 de pagini), desenata in tara, intitulata „Hotelul Viselor”. Este un bun exemplu ce ilustreaza conceptul de „spatiu continuu” care constituie contributia mea personala la dezvoltarea sistemului narativ al benzilor desenate. Cititorii webzinului Pro-Scris pot sa vizioneze cateva pagini din aceste povestiri. („Vorbe cu Sandu Florea – 10 intrebari in exclusivitate” de Catalin Ionescu, integral si in PSICOMIX http://www.psycomix.dap.ro/articles.php?page=&id=52)

    #1804 Răspuns

    DARIZ
    Participant

    inca o intrebare am..de fapt cred ca este un subiect despre care este destul de greu sa gaesti raspunsuri. Plecind de la conceptul de ‘spatiu continuu’ as dori sa aflu cum poate fi expus intr-o ‘poveste’.De fapt as dori explicat mai pe larg aceasta notiune de ‘spatiu continuu’ despre care vorbiti. Nu cu exemple daca se poate ci in teorie. Si daca se poate, cred ca cer prea mult pentru un simplu raspuns, ar trebui purtata o discutie intraga pe tema asta, as dori sa aflu cum pot sa evoluez in modul de ‘spunere’ al povestii in comics. Se pune ca nu e bine sa invetzi reguli, retzete, etc si ca experientza proprie e suficienta, sau ca nimeni nu te pate invatza cum a ‘povestesti’. As dori insa si parerea dumneavoastra.:)
    Multumesc pentru rapunsuri, si asteptam Garda si Borderlands!
    Dariz

    #1805 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    „In lumea lui Harap Alb”, album aparut in Romania este alt exemplu de…”spatiu continuu”, un layout specific, expresiv…

    Mai departe, unele lucruri s-au spus deja, dar niciodata nu inde-ajuns 😉

    Dariz:

    3) asta e o intrebare pe care vreau sa o pun de mult timp…Din ce am citit in scurta biografie a dumneavoastra,debutul la o editura importanta se face incetul cu incetul. Adica proiecte mai mici la inceput si abia dupa ceva timp ai ocazia/accesul la proiecte mai importante. Intrebarile pe acest topic ar fi urmatoarele: cineva care doreste sa debuteze intr-o
    astfel de editura ce anume trebuie sa aiba in, adica care pot fi ‘cursurile’ la care te poti gindi ca un incepator: abilitatea de a desena/’insusi’ unul din
    personajele editurii sau mai degraba propunerea unui proiect propriu si in asta e mai buna o echipa(scriitor, desenator..eventual inker)?”

    Sandu Florea:

    Din experienta de pana acum pot spune ca debutul la una din marile edituri americane este foarte dificil din cauza competitiei enorme a celor mai buni artisti din toata lumea.
    O dificultate in plus este faptul ca aceste companii nu publica personaje si povestiri originale si artistul trebuie sa se adapteze stilului si cerintelor
    editurilor in mai mare masura decat in alte situatii.

    Ce trebuie facut?

    1. Ca material de reclama artistul trebuie sa aiba deja lucrari BD de calitate internationala publicate in tara sau strainatate care dovedesc abilitatea lui de a mentine un ritm de lucru si a respecta termenele pentru predare a lucrarii (multi dintre artistii europeni, foarte buni de altfel, nu reusesc pe piata americana din cauza ritmului LENT de lucru nefiind in
    stare sa mentina ritmul de 22 pagini/ luna.

    2. Prezentarea a cel putin 4-5 planse de proba (copii bune la xerox – NU ORIGINALE) de marimea 11’/17’) cu personajele alese de la compania
    respectiva prin care se dovedeste abilitatea de a spune o povestire in mod coerent, anantomie corecta, miscari spectaculoase, racursiuri, background divers, etc. Aceste pagini trebuie sa fie la rand, nu este
    nevoie de un text ci doar succesiunea de casete din care editorul isi da seama de capacitatea artistului.

    3. Se include in pachet o scrisoare de prezentare in engleza (nu mai mult de o jumatate de pagina) in care spuneti cine sunteti si ce activitate ati depus, premii, etc.)

    4. Daca doriti un raspuns se include un plic timbrat (cu un timbru pentru Europa-80 cents) cu adresa din Romania si numele artistului deja scris pe plic.

    5. Se aprinde o lumanare la biserica si se asteapta cu nerabdare pentru un raspuns in circa 3-4 luni.

    P.S. Bineinteles ca in caz de acceptare, nu trebuie sa va asteptati sa lucrati la Superman sau la titluri cunoscute unde prin definitie lucreaza numai artistii care au un nume deja consacrat.

    #1806 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    1. Cum s-a reusit publicarea lui Harap Alb?
    2. In ce circumstante a decis sa treaca la „profesionalism”? (in comics, nu in grafica)
    3. Cum a reusit sa-si remodeleze stilul in contactul cu realitatea americana? (si nu vreau un raspuns de genul „prin munca grea”-vreau detalii, un soi de retetarium pentru „bedephiles en herbe”)

    #1807 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    1. Istoria albumului a inceput in 1977 cand basmul mi s-a parut solutia ideala pentru iesirea din impasul colaborarilor sterile de la Luminita si Cutezatoriii atat ca scenariu cat si ca arta grafica permitand desenatorului o libertate de creatie aproape totala. Aceasta libertate se referea si la incercarea de a iesi din tiparele „clasice” ale genului care foloseste dupa cum bine stiti sistemul narativ al casetelor, baloane etc. Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga mi s-a parut ideala pentru o adaptare intr-o banda desenata experimentala… Bineinteles ca nici o clipa nu m-am gandit ca acest album are vreo sansa de publicare imediata si l-am tinut in sertar fara sa-l arat nimanui aproape un an de zile.
    Intre timp am continuat sa colaborez si dupa „Galbar” cu editura Sport-Turism prin publicarea unei serii de carti de colorat care m-au mentinut in atentia conducerii editurii. Tehnoredactorul editurii, Mihai Carciog, se pare ca aprecia stilul meu de desen mi-a spus intr-o zi ca editura studia posibilitatea relansarii seriei de albume BD incepute cu ani in urma ,dar totul depindea de existenta unui material de calitate. Mi-am adus atunci aminte de albumul din sertar. Mihai l-a luat, l-a aratat pe la Uniunea Scriitorilor, apoi la directorul editurii si, spre surpriza mea, intr-un timp record de doua luni, „In lumea lui Harap Alb” a vazut lumina tiparului in conditii grafice de exceptie, in 48.000 de exemplare tiparite pe hartie velina, 2000 de exemplare legate.
    Albumul primeste in 1980 Marele Premiu pentru BD la Conventia Europeana de SF (Eurocon 5) de la Stressa, Italia. Surpriza a fost totala.

    2. Trecerea mea la „profesionism” a fost un accident.
    In ‘75 m-am mutat cu familia in capitala. Conform legii, in cateva zile urma sa-mi schimb buletinul fara de care nu puteam sa obtin nici eu nici sotia o slujba de arhitect in Bucuresti Asteptare zadarnica. Legea s-a schimbat peste noapte si buletinul de capitala a devenit un vis neimplinit! Nu-mi ramanea decat sa fiu sau somer sau sa incerc sa traiesc din colaborarile la reviste si edituri. Am ales a doua varianta si deoarece incepusem cariera de grafician desenand benzi desenate era firesc sa continui in aceeasi directie. In plus aveam deja un contract cu edituta Facla pentru Albumul BD” Cavalerul Alb.” Mult mai taziu am realizat ca „accidentul” din ’75 a fost de fapt o „pronie cereasca” fara de care nu as fi putut realiza nimic important in cariera de mai taziu.

    3. Raspunsul la aceasta intrebare nu este usor de dat. Succesul depinde foarte mult de calitatile personale ale artistului, de experienta lui de viata, de talentul nativ, de efortul pe care-l depune pentru relizarea operei sale. Pe deasupra, zeita norocului este foarte shimbatoare si capricioasa… George Enescu a fost intrebat odata care era secretul succesului sau. El a raspuns prin vorbele care au devenit clasice: „Unu la suta inspiratie si nouzeci si noua la suta transpiratie !” Aceasta este cheia universala a succesului in orice domeniu de activitate. Totusi la aceasta cheie se mai poate adauga o cheita mai mica fara de care succesul poate fi intarziat sau anulat. Aceasta cheita este „adaptarea la situatia existenta”. Acest lucru pare la prima vedere foarte usor si la indemana oricui dar din pacate este necesar sa ai o minte deschisa , fara prejudecati, care sa analizeze cu obiectivitate situatia existenta. Daca situatia nu este analizata corect si fara „prejudecati” exista riscul ca intregul effort ulterior sa nu aiba efectul dorit. Unul din profesorii mei de la arhitectura totdeauna spunea: dati-va drumul la imaginatie dar ramaneti cu picioarele pe pamant. Oricat ar fi casa de frumoasa daca nu se poate construi sau locui, totul e zadarnic. Acest principiu se aplica foarte bine si la benzile desenate. O BD creata pentru sertar nu are nici-o valoare. Acest principiu de a te adapta la situatia existenta l-am aplicat inca de la debutul in Luminita cu „Nazdravaniile lui Pacala.”, cu „Galbar” , „Harap Alb” etc. Pentru a trece de furcile caudine a cenzurii de la reviste si edituri care cereau ca orice opera artistica sa reprezinte lupta dintre burghezie si proletariat (sau mosierime si taranime) trebuia sa gasesc asfel de scenarii la care nimeni sa nu poata obiecta dar care sa-mi permita in acelasi timp sa-mi dau drumul la fantezie. Cine dintre politrucii vremii ar fi avut de obiectat publicarii lui Pacala (taranimea) care pacalea pe boierul gras si rotofei (mosierul) in fiecare episod? Cine s-ar fi opus publicarii lui Galbar unde astronautii de pe Marte aveau pentru prima oara nume romanesti si nu rusesti fiind o adaptare a unei povestiri deja publicate? Cine s-ar fi opus publicarii povestii lui HarapAlb de Ion Creanga? Dar adaptarea la situatie are uneori si un caracter mai dramatic cand trebuie sa te inoiesti in profunzime. Sa ma explic: Inainte de plecarea mea in strainatate, ca desenator BD in Romania mi-am format un stil specific , as putea spune ca mi-am format „prejudecati” artistice , un mod personal de gandire, un anumit comportament pe plan fizic si mental, lucru firesc de altfel. Mai mult, am incercat sa „proiectez” in imaginatie viitoarea viata in America si am incercat in naivitatea mea sa desenez un comic book „gen american” intitulat „Proteus” in speranta ca o sa-i fac „praf” pe editorii americani la care le voi arata cartea.
    Trezirea la realitate nu a fost prea placuta. Imediat dupa sosirea in America am realizat ca TOT de am desenat in Romania nu avea nici-o valoare pe piata americana. La o analiza obiectiva fara „prejudecati” a situatiei existente am ajuns la concluzia ca daca
    doream sa activez in domeniul BD trebuia sa o iau de la inceput ca si cum n-as fi desenat niciodata benzi desenate. Totul era diferit: stilul de desen, subiecte, tipar, mod de gandire, etc. Mi-am cumparat cele doua volume din „Anatomia Dinamica” a lui Burnt Hogarth si am inceput sa „reinvat” anatomia artistica din perspectiva americana. La varsta de 45 de ani am devenit asistentul unui artist american incepand de la munca de jos, stergand paginile cu guma, si tragand chenare in tus ca sa invat „meserie”. Cu acest prilej am vazut cum arata plansele originale ale artistilor americani, care este stilul lor de desen, cat de multa munca au depus la realizarea lor, etc. Nu am aratat la nimeni ceea ce am publicat in tara.deoarece editorii americani nu acceptau nimic care semana cu stilul european al vremii. Toti se uitau la mine ca la o pasare rara deoarece cei mai „batrani” dintre artistii de comics nu depaseau decat rareori 25 de ani. Dar cea mai mare satisfactie a fost cand editorul revistelor Conan de la Marvel unde am debutat cu primele benzi desenate s-a uitat la mine din cap pana in picioare si a exclamat cu surprindere: Sandule, dar dumneata chiar ai TALENT? Toti erau convinsi ca am pus prima oara mana pe creion doar cu cateva luni inainte si erau fericiti ca au descoperit o noua „tanara”
    speranta.

    In concluzie, batalia pentru a te adapta la situatia existenta nu se da pe plan „exterior” ci „interior”.
    Este foarte dificil sa „uiti” tot ce ai invatat dar daca reusesti, drumul este dechis spre succes in orice domeniul de activitate bineinteles cu conditia sa nu uiti de cele 99 procente de TRANSPIRATIE!

    #1808 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    1. Cum a fost influentata arta lui Sandu Florea de miscarea artistica (pictura, grafica) romaneasca a perioadei petrecute in tara?
    2. In ce limbi au fost traduse lucrarile lui?
    3. Arta actuala a lui Sandu Florea mai foloseste concepte si influente ale miscarii artistice romanesti contemporane? Care au fost artistii straini (americani, francezi, italieni) care i-au influentat cel mai mult opera?

    #1809 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    1. In general un artist este influentat mai mult sau mai putin de climatul cultural al tarii in care s-a nascut. Desi profesiunea mea de baza a fost cea de arhitect am avut un contact direct cu multi artisti plastici si am urmarit indeaproape tendintele artistice in pictura si grafica a epocii. Totusi, n-as putea spune ca acest lucru a avut o influenta decisiva asupra carierei mele de desenator de BD deoarece la aceea vreme unii artisti considerau banda desenata a fi o arta minora nedemna de atentia lor. Desenul realist caracteristic benzilor desenate era in contradictie cu curentul abstractionist care domina miscarea artistica romaneasca prin anii ’80. Oricine se „ocupa” cu acest gen de arta era privit cu neincredere si daca nu era tratat cu o directa ostilitate nu mai ramanea decat indiferenta sau condescendenta celor care se considerau „adevarati” artisti. Singurul lucru pozitiv din contactul cu acesti artisti a fost constatarea ca spiritul unui creator, indiferent de genul abordat, trebuie sa fie deschis, sa experimenteze cu noi modalitati de expresie, sa caute un mijloc de expresie cat mai personal care sa se muleze perfect pe gandurile si sentimentele lui. Acest lucru a constituit in parte un catalizator pentru hotararea mea de a creea o banda desenata experimentala care nu mai folosea tehnica narativa clasica cu casete insiruite una dupa alta ci un „spatiu continuu” care poate fi citit pe mai multe niveluri de intelegere. Majoritatea lucrarilor publicate in tara pana la plecarea in America au fost realizate in aceasta maniera.

    2. Multe din comicsurile pe care le-am publicat in America la editurile Marvel, DC, Chaos! si Dark Horse au fost traduse in Franta, Anglia, Germania, Austria, Italia, Spania, Portugalia, Mexic, Filipine, Brazilia, Argentina, etc.

    3. Stilul european nu era la mare pret la editurile de BD americane din anii ’90. Cu atat mai mult stilul pe care l-am folosit in Romania. A trebuit sa fac un efort de adaptare serios ca sa reusesc sa desenez comicsuri in „stil american”. De o folosire a conceptelor „pur romanesti” contemporane aici in America nici nu poate fi vorba.
    Influente europene: Druillet, Giraud.
    Influente americane: Neil Adams, John Buscema

Vizualizare 15 articole - 1 la 15 (din 114 în total)
Răspunde la: Sandu Florea
Informația ta: