TERAPIE DE BASM

Acasă Discuții Publicaţii TERAPIE DE BASM

Acest subiect conține 9 răspunsuri are 1 voce și a fost actualizat ultima dată de _Maxim _Maxim acum 4 ani, 5 luni.

Vizualizare 10 articole - 1 la 10 (din 10 în total)
  • Autor
    Mesaje
  • #445 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    Dupa atata amar de propagarganda mitico-megalo-folklorica de poveste pseudonationalista, cu acru in gura, ating o limita de Marketing convulsiv si cand sa-nting convulsiv, iar, de deochi, prin rosia ceata de pe muntii creierului, in cianura varsata in glorioasa impunitate… :mrgreen:

    (va urma)

    #5543 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant


    Cat pe ce!!
    Nu stiu daca aveam nevoie de o terapie anume, dar iata ca ea are un nume: „Terapie de basm”
    https://www.facebook.com/terapiedebasm

    (va urma)

    #5544 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    Aveam cateva observatii de facut si am inteles ca au fost deja… observate unele scapari, in echipa. Asa ca n-am mai zis nimic, dar acum sunt la panda: astept numarul 2!
    😈

    (Va urma-hahahaaa!) :mrgreen:

    #5545 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    La primul numar, grafismul cautat chema la gasirea de ascunse placeri pe paginile ademenitoare care pareau si mai vaste decat erau ele mari, A4. Personajele, si ele, erau atasante, in grupul lor terapeutic, si destul de lunecoase ca persoaje de basm.
    Dialogul era interesant, desi neglijent scris si pus in bule.
    Actiunea (nu povestea) era si ea interesanta ca urmare a „simpatiei” rezultate din cele de mai sus, cu exceptia dizarmoniei, aproape scuzabile, create de inserturile de comunicare scrisa, si-ti facea pofta sa o vezi continuand…totusi.
    Totul, dublat de frumoasa surpriza a aparitiei, un eveniment editorial BD, indeed, prin noutate si calitate.

    Acest numar, al doilea, m-a surprins.
    Nu continua nici grafismul, nici actiunea, actiune pe care am fi vrut acum, totusi, sa fi devenit o poveste. Grafismul nu mai ascunde nimic. Personajele sunt doar cateva din cele cu care facusem cunostinta in primul numar. Dialogul ramane interesant dar comunicarea este redusa, distributia eroilor fiind redusa Cursivitatea este afectata de aparitia neasteptata a unor articole, fotografii, promo-uri… vagi*… TDB a devenit un magazin. Ceea ce nu e rau. Daca ramane asa. Hai sa speram ca si-a gasit formula! Este ceea ce un cititor de bedele cu „va urma” cred ca-si doreste: formula periodica, formatul de a-casa. Sa-si gaseasca personajele vedete in actiune intr-un cadru de obisnuinta.

    Astept acum numarul urmator in aceasta forma, cu anexa informativa, cu o actiune care capata un sens, fara stres, si cu un rost terapeutic – nu?


    * Nota generala de la un caz particular: editarea unei prime „reviste”, „album” (termeni utilizati, oricum, aiurea) nu inseamna consacrarea unui desenator/autor, sau Inceputul, sau Sfarsitul; de aceea, este necesara, inainte de promovare, sau de, of, Marketing, de o prezentare a acestuia, o „obisnuire” cu acesta… Cine arde etapele, cade singur in ele, in cele din urma!

    #5546 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    In numarul 3, apare si avatarul meu 😀 , Marian Mirescu, cu o banda desenata* care a ajuns clasica si pentru mine: publicata si raspublicata*.
    „ABERATIE”, capitolul 1, ca sa-i zic asa, a fost facuta prin 90 si despre care n-am sa spun decat ca este o incremenire in care istoria exista in felii temporale paralele…

    A ajuns, abia acum, la Craiova, dupa rataciri postale.
    Am verificat si re-verificat: e numarul 3. Dupa atata timp putea fi 4!
    Dragan Mirel face turul de forta al acesei editii. Pe Mirel il vad ca apartinand unei grupari de sfarsit de secol din sectorul de S-V al bedelei romanesti, al Banatului si Olteniei, legata de ambitii, prietenii, lecturi si chiar un grafism aparte – care n-a rupt gura targului si a balciurilor, gen**. Este dintre artistii din fanzine care, pastrandu-si independenta orice-ar fi si dorul de libertate si dreptul la opinie orice s-ar zice, au editat propriile reviste, de-o bunaoara si de bune ori.
    03 arata bine si pare consistent.

    Dupa primele impresii, urmeaza pe rand, alte impresii, cum ar fi coperta: nu ilustratia ci grosimea hartiei folosite. Imaginea putea fi macar mai pregnanta, dar ar fi dat foarte bine pe un carton mai zdravan. Ar fi tinut mai bine continutul si ar fi sustinut mai mult ideea de act cultural premeditat: o publicatie periodica de BD si despre BD. O letrare si literare mai atenta, ar fi contribuit la implinirea gandului bun.

    A fost inceputa o rubrica interesanta pentru ca si necesara in ideea, enuntata in editorialul*** lui Mirel Dragan, de pastrarea feliilor de istorie spre luare aminte si buna stiinta: DOSAR. Ea va cuprinde de acum incolo un interviu cu un artist/autor BD si ceva ca un CV al acestuia. In acest caz este ceva care nu adduce deloc a CV. Nu TDB e de vina ci alter-ego-ul meu din acest „dosar”.

    Inainte de a merge mai departe, cand in detalii, cand in consideratiuni carele decurg, facem o pauza 😀

    ____________________________________________
    *alegerea editorului
    **merita dezvoltat, spre luare la cunostinta si luare aminte

    *** un manifest TDB demn de luat in seama, urmat si respectat, cu atat mai mult cu cat configureaza un profil aparte al revistei.
    „Gasesc ca e destul de stupid sa ai la indemana o „constiinta colectiva”, o arhiva de experiente si cunostinte si sa nu le folosesti pentru ceva mai amre decat niste ambitii marunte legate de ego-ul unuia sau altuia…”
    „…fugim de ceea ce ne defineste ca natiune, ca si trasaturi regionale. Totul se rezuma la ‘eu impotriva lumii.’ si tot asa; merita citit tot editorialul

    „merita dezvoltat, spre luare la cunostinta si luare aminte”
    Merita dezvoltat degraba pentru ca, pare-mi-se, „grafismul aparte care n-a rupt gura targului si a balciurilor, gen” care da seama de stilul unei grupari din S-V, putin cunoscuta de noua generatie, si din care fac parte importanta egala, si din care au plecat care incotro: Catalin Negrea de la Tg.Jiu, acum in Timisoara (!), Nicolae Florin Radu (zis si Sp******), Cristian Loghin (CORTO), Alexandra Dan (Picaciuka), Teodora Velica, din Craiova (grupul AH, BD!), iar mai incoace un Alin Ivan (Vlady), Caracal, si de mai departe precum un Valentin Gubcenco (Guby), Cluj, si altii, multi, inca si mai putin cunoscuti, dar si altii foarte cunoscuti, cei care adicatelea au rupt gura targului

    #5547 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    Editorul editorialist mi-a trmis cu amabilitate textul manifestului sau. Ma grabesc a-l „da mai departe”, asa cum se procedeaza cu actele revolutionare, in fapt unul de bun simt, care in vremea asta trece ca fiind unul neconform:

    Avem tendinta sa batem pasul pe loc sau, daca nu mai rezistam, sa resetam sistemul si sa incepem de la zero.
    Nu vrem sa evoluam, invatand din propriile greseli, pentru ca desconsideram tot ce este trecut. Mandria si orgoliile ne fac sa vrem a arata ca putem mai mult decat cei care au fost inainte de noi, ajungand sa incercam sa reinventam roata.
    Nu stim sa continuam ceva inceput de altii, pentru ca avem o problema serioasa in a imparti chiar si posibilitatea de succes. Vrem exclusivitate pentru pielea ursului din padure.
    In schimb, la modul ironic, constant picam in aceleasi greseli si incheiem brusc “fara drept de apel” oricare dintre actiunile intreprinse.
    Gasesc ca e destul de stupid sa ai la indemana o “constiinta colectiva”, o arhiva de experiente si cunostinte, si sa nu le folosesti pentru ceva mai mare decat niste ambitii marunte legate de ego-ul unuia sau altuia…
    Peste tot in tarile civilizate, la care ne uitam cu jind, exista ceea ce numim traditie. Incepand de la obiceiuri, apucaturi, pana la familia de traditie, exista un fond care se imbogateste si se transforma in timp. Nimeni nu-l arunca pentru a incepe altul nou, pentru un om civilizat, acest gest fiind prea incarcat de vanitate si prea egocentric.
    Noi, pe de alta parte, fugim de ceea ce ne defineste ca natiune, ca si trasaturi regionale, totul rezumandu-se la “eu versus restul lumii”.
    Nu privim in urma, pentru ca vrem sa mergem inainte, lucru care ne face sa nu stim de unde venim, cine suntem. Necunoasterea acestor lucruri, pe termen lung, ne face implicit sa pierdem “unde mergem”-ul.
    Ca initiativa artistica, revista noastra incearca sa nu repete greseala asta, permitandu-ne sa securizam “baza” proaspat creata, aducand sub lumina reflectoarelor pe cei care ne-au motivat, inspirat si facut sa visam despre lumea BD si nu numai.
    Este unul din scopurile rubricii DOSAR, care, incepand cu acest numar al revistei, va prezanta de fiecare data un mare desenator roman de benzi desenate.
    Spor la citit!
    Mirel Dragan

    #5548 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    Sa continuam TERAPIA.
    Mai intai, socuri:
    Banda desenata impresioneaza placut printr-o poveste insirata-n imagini desenate si cuvinte scrise, asa cum iaste muzica aceea care ne gaghila in modu placutu urechile. „PLACUT” se refera la ESTETICA produsului artistic, fie el perceput inca a fi mai impur, asa cum se intampla cu bedeaua noastra*

    1. Astfel, poate fi una a suprafrumusetii nevii, a in-altarii sufocante, a in-constructiei impresionante, a sublimului, hybris! desavarsire!

    2. La fel, poate sa fie si o estetica a uratului, a strambului, a distorsionarii expresive, terapeutica! catartica! a grotescului, a de-caderii, a morbidului, a de-constructiei! ravasire!

    Sunt doua categorii estetice, care pot fi delegitimate prin nestapanire a mijloacelor si descumpanire a conceptiei, din nepricepere**.
    Unora le place mai mult „ce-i dragut”, altora mai mult „ce-i misto” 😀

    GUSTURILE nu intra in discutie, pana cand ele se baga in discutie, in necunoasterea terminologiilor, ignorarea principiilor, cu nestapanirea limbii.

    1. O lucrare poate avea parte de laude constructive si autorul sa se bucure de ele. Vi se pare pleonastica exprimarea? Reformulez: O lucrare poate avea parte de opinii constructive, iar autorul sa se bucure de ele. Vi se pare mai putin pleonastic sau deloc?

    Desformulam:
    2. O lucrare poate avea parte de critici distructive si autorul sa se intristeze. Tot pleonastic? Rasformulam: O lucrare poate avea parte de critici distructive si autorul sa se bucure. Vi se pare ilogic? Mi-ar parea bine pentru voi daca nu vi s-ar parea ilogic – cu precadere pentru autor.

    Ce construieste o lauda?** Ce distruge o critica**?

    N.B. Nestiinta nu e Arta***

    _________________________________
    * a tuturor, in general, generic, da?
    ** trufie, false valori
    *** in oglinda

    #5549 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    TDB, intr-un top revistacomics.ro, este pe locul trei dupa Great Snake, o revista care apare online.
    Primul meu gand a fost ca ambele publicatii au grupuri de fani foarte activi.
    De ce TDB, o revista consistenta care publica numai benzi desenate si texte despre BD si este disponibila (unei aprecieri, placeri si judecari depline) pe hartie la un pret rezonabil, in limba romana, cu program editorial si ideologic curajos pentru ca serios si explicit*… a obtinut 15% de la sufragii su sufragete, fata de 25% obtinute de revista disponibila de tras pe scroll si de impins pe touch-screen online Great Snake, in engleza de la titlu pana la urma, eterogena, „adult” sophisticated hip-geek oriented, un off-offspring** de Aoleu si DoR?

    In TDB imaginea este privilegiata, iar textul lasat singur sa se descurce, in fonturi default, cu semnificatele, iar in GREAT SNAKE, semnficatul este lasat in grija englezei limbi, internet oblige! Astfel, in ambele cazuri, LITERA (in inserturi auctoriale sau rasuflari de aburi semnficativi) este privata de Valente grafice si expresive.

    De ce TDB nu rupe gura targului***? Pentru ca targovetii reactioneaza pavlovian cu Like-uri la vitrine.
    De ce in acelasi top, SEFEU, cu „colosale” ultra-meta-patafizice producte ideografice si literaLe, n-are decat 2%? Pentru ca la ele casti ochii si mintea, nu gura****. Like-ul e inclus. Il gasesti sau nu.

    Pe primul loc in top este revista HAC cu 32%


    *atat de explicit incat cred ca nedumereste
    **gen
    ***urbana
    **** cascatul, alt reflex contagios (empatie care scade cu maturizarea, se pare)

    #5550 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    Revista HAC, Harap Alb Continua, cu ale sale 137.000 de like-uri, si aparitii periodice (la doua luni), este o categorie in sine. Deci e in afara problematicii de aici.

    #5551 Răspuns
    _Maxim
    _Maxim
    Participant

    Interviul din noua rubrica DOSAR a revistei Terapie De Basm este publicat integral aici http://dreamworld.syndicart.net/forum/viewtopic.php?t=346&start=30

Vizualizare 10 articole - 1 la 10 (din 10 în total)
Răspunde la: TERAPIE DE BASM
Informația ta: