Sandu lucreaza la #3 din Deathstroke.

A reluat colaborarea cu Marvel si lucreaza la un full issue pentru Death of Wolverine: Logan Legacy, in paralel cu Deathstroke.
A facu zece pagini de finishes la Klarion #3 (DC)
„Nu stau degeaba. Imi aminteste de perioada anului 2000 cand lucram pentru Marvel, Dark Horse si Chaos Comics la trei comics-uri in acelasi timp…”

Nu se zareste nimic.

I N T E R V I U
Alexandru Talamba-TAMBA

1. Cand a fost prima ta “intalnire” cu BD ?
Practic am crescut cu revistele epocii de aur, cateva albume Rahan,
niste reviste vechi Vaillant le journal de Pif cam ciufulite, ba chiar si un Pif poche. Le mazgaleam cu pixul, ca orice copil…
Prima intalnire „constienta” cu BD-ul am avut-o chiar in ajunul Craciunului, in ’90, cand am gasit sub brad doua reviste Pif gadget: nr 1059 si nr. 982.
Erau primele mele reviste noi de banda desenata, eram fascinat de mirosul hartiei, de textura ei, le-am consumat nu numai ca si continut, ci si ca produs in sine. Atunci m-am indragostit de BD si chiar acela a fost momentul in care m-am hotarat sa devin desenator de banda desenata.

In noaptea aceea am dormit cu Pif-urile langa mine, a fost cel mai frumos Craciun al copilariei mele.

2. Tot in anul acela 1990, a inceput si un fel de „expansiune” editoriala pe o piata noua de BD in Romania. Pentru tine insuti, fiind un copil de zece ani, si pentru generatia ta in general, crezi ca timpurile acelea au fost unele norocoase, avand in vedere situatia BD cu decenii in urma?
Intr-adevar, la mijlocul anilor 90 se forma o piata de banda desenata, publicatiile BD autohtone cat si cele importate fiind in crestere. A fost o gura de aer proaspat pentru pasionatii de banda desenata si un nou univers deschis tinerei generatii. Fenomenul BD din anii 90 a dat generatiei mele sansa de a-si forma o noua pasiune, a fost o poarta catre o arta prea putin inteleasa in Romania.

2. Dar poarta acea catre BD nu a fost chiar deschisa larg, cum cred ca ai asteptat si tu si alti amatori de BD. In opinia ta, de ce BD nu a gasit un public mai larg in Romania?
Posibil ca acel „hei-rup” bedeistic din ’90 sa fi plecat de la premisa ca publicul se va forma rapid, nerabdator sa recupereze 40 de ani de banda desenata, De fapt, intampinand un public restrans, editurile s-au orientat catre publicatii din zone mai profitabile. Si ce interes pentru banda desenata putea exista, cand in perioada comunista, publicatiile BD erau percepute de majoritate ca fiind destinate exclusiv copiilor? Aceasta mentalitate are ecouri si in prezent. Banda desenata este adesea confundata cu cartile pentru copii.
Poate ca si din aceasta cauza, BD-ul existent pe piata actuala incearca sa se adreseze unui public matur, tocmai pentru a scapa de aceasta prejudecata.

3. Dar tu, totusi, ai perseverat in incercarea de a deveni ceea ce doreai de cind erai copil, un autor de BD. Ai avut sprijin pentru aceasta de la familia ta, sau prieteni, sau de la oameni cu care aveai contact zilnic?
In ’91 am avut norocul sa descopar biblioteca din cadrul Institutului Francez din Bucuresti. Practic Bibliothèque jeunesse mi-a oferit toata informatia de care aveam nevoie; deja nu mai depindeam de publicatiile de pe piata. Cu un abonament puteam sa parcurg majoritatea BD-urilor franco-belgiene din anii ’50 pana la momentul respectiv.
Mai mult, mentorul meu, care s-a stins prematur, caruia i-am dedicat primul meu album BD, „Elabuga”, mi-a alimentat pasiunea pentru banda desenata si s-a implicat in pregatirea tehnica si stilistica de care aveam nevoie ca viitor desenator de banda desenata.

5. Pe timpurile acelea, ce personaje din BD franco-belgiana ti-au placut mai mult, si ce stil si autori de BD preferai?
Cred ca datorita varstei eram mai orientat spre bd-urile mai caricaturale,mai simple ca stil…
Imi placeau Les Schtroumpfs. Chiar ma apucasem sa fac un BD cu niste arici, inspirat fiind de strumpfi. Imi placeau Johan et Pirlouit, tot de Peyo, Boule et Bill – preferatele mele, Asterix, Yakary, Marsupilami, apoi mai tarziu, Lucky Luke si multe altele.

6. Ai absolvit la Universitatea Nationala de Arta, sectia Pictura. Ai avut “contact” cu BD la Universitate, si cat crezi ca te-au ajutat aceste studii de arta la dezvoltarea ta ca autor si desenator de BD?
Din pacate, n-am avut contacte cu bd-ul la universitate pentru ca banda desenata nu exista ca disciplina in programa facultatii de arte. Poate exista acum, dar nu cred…
Asa ca, cine vrea sa faca banda desenata, concept art, ilustratie de advertising sau pentru copii, se formeaza prin propriile resurse. Deci nu pot sa spun ca facultatea mi-a dezvoltat latura de bedeist, as putea probabil sa apreciez experienta dobandita acolo daca m-as apuca de pictura. Dar voi ramane la BD.

7. Romania are foarte multi tineri talentati la desen. La Cluj, sub obladuirea lui Adrian Barbu, exista o scoala ad hoc pentru tineri desenatori si autori de BD. Dupa opinia ta, ar putea asa ceva sa existe si in alte orase? Daca raspunsul este DA, cum ai crea tu o scoala de genul asta, si crezi ca ar putea “fabrica” noii autori de BD si ar ajuta la formarea unei piete mai importante pentru BD in Romania?
Pai, o reactie fireasca a viitorilor autori formati aici va fi sa se indrepte spre industria de afara. Pentru ei va fi singura optiune, pentru ca in Romania editurile nu isi vor risca bugetele publicand banda desenata in tiraje decente, lucru de inteles avand in vedere ca, la nivel de business nu bagi bani in ceva ce nu-ti aduce profit.
Cred ca o solutie ar fi ca institutile culturale sa formeze publicul promovand intens banda desenata prin campanii, prin sustinerea proiectelor si formarea scolilor bd autohtone si prin crearea unei zone editoriale finantate de stat care sa distribuie pe piata romaneasca un numar constant de publicatii bd, atat romanesti cat si straine.

8. La un asa proiect BD, suportat si de stat, antologia “The Book of George”, ai participat si tu, cu “Zombie French Resistance”. A fost prima ta BD care a fost editata, sau debutul tau editorial a fost mai inainte?
Debutul l-am avut la 15 ani cu 4 pagini intr-o revista editata de un cadru didactic, cu un tiraj destul de mic. Se dorea o aparitie lunara dar s-a oprit la primul numar. Apoi, in 2000, am colaborat cu ziarul saptamanal Academia Catavencutimp de 2 ani. Aveam de desenat 2-3 pagini de banda desenata cu un super erou local – Rezolvatorul, un soi de superman cu burta si mustata care face episodic ordine in clasa politica corupta.
Apoi, tot pentru cotidianul Catavencu, 30 de pagini anual in cadrul suplimentului de vara, o revista A5, care continea 80% banda desenata, tot cu subiect politic. Chiar daca nu eram un ilustrator experimentat, perioada aceea a fost benefica pentru mine, ca desenator BD in formare. Mai apoi, in 2010, cred, mi s-a propus sa fac cateva pagini pentru The book of George.

In 2011, acele cateva pagini mi-au adus colaborarea cu Casterman.

(va urma)

de Dragan Predici, in STRIP PRESSING nr.15, 2013

Interviu cu Alexandru Ciubotariu-Ciubi

1. Cand ai descoperit pentru prima data BD si care anume a fost?
Prima data am descoperit banda desenata in revista Pif (cateva exemplare cumparate de mama mea de la un anticariat), apoi in revistele Cutezatorii, Luminita si alte reviste de copii din perioda comunista. Apoi, dupa revolutie, a fost Universul Copiilor, care publica si romani si benzi desenate straine. Dar adevaratul contact cu universul BD a fost in 1994 cand in orasul meu Constanta s-a desfasurat Salonul International al Benzii Desenate, si unde am avut ocazia sa intalnesc autori, sa vad planse originale, lucruri care m-au impresionat si de atunci incolo am urmarit cu alti ochi banda desenata. Tot atunci am si facut prima banda desenata in adevaratul sens al cuvantului participand la un concurs unde am castigat o mentiune care m-a impulsionat sa continui.

2. Ai avut in perioada aceea (Constanta ’94) prieteni de la scoala care au fost fani de BD? Si ce statut aveau in general BD printre prietenii tai in perioada respectiva?
Eram in primul an intr-un liceu de arta, deci aveam o deschidere spre imagine, ilustratie si chiar si banda desenata. La concursul respectiv am participat foarte multi colegi de’ai mei si imi amintesc ca eram toti foarte entuziasti de noua forma de exprimare – BD. Din pacate, nu stiam foarte multe despre acest univers magic al benzii desenate iar multi au renuntat destul de usor, iar din tot grupul acela doar eu am mai ramas sa fac benzi desenate pana azi. Statutul benzii desenate printre prieteni era unul foarte bun, eram curiosi sa ii descoperim secretele, sa descoperim temele si autorii. Dar in cadrul liceului, repet, unul de arta, banda desenata nu se bucura de aprecierea profesorilor, multi numind-o o forma de exprimare pentru copii exclusiva. Mai mult, mie personal, profesoara de grafica mi-a interzis sa fac banda desenata si incerca de fiecare data sa ma descurajeze chiar sa si vorbesc despre BD. Dar de atunci am depistat potentialul de expresie al benzii desenate si am continuat sa fac BD in ciuda acestor interdictii. Si ma bucur ca am facut asta.

2. Cu profesoara acea te-ai mai intalnit vreodata? Ce cred, dupa toti anii trecuti si succesele tale cu BD, profesorii si prietenii tai de atunci care au renuntat de BD? Si-au schimbat ei parerea despre BD?
Da, m-am mai intalnit cu doamna profesoara, dar nu am mai discutat mai mult de doua vorbe cu ea. Niciodata insa nu am acuzat-o pe profesoara mea pentru convingerile ei legate de BD, deoarece facea parte din alta generatie, plus ca nu cunostea adevaratul potential al benzilor desenate, care pot fi de la cele pentru copii si adolescenti, pana la experimente grafice, suport pentru arta contemporana sau productii adulte. Intr-un fel ma bucur ca am reusit sa descopar singur aceasta forma de expresie si sa fac performanta cu un domeniu cu care nimeni nu imi dadea vreo sansa. Dintre colegii mei, aproape toti au ramas pasionati si iubitori de banda desenata, insa fara a face BD. Undeva in sufletul lor a ramas pasiunea pentru BD si ne mai intalnim la saloanele de banda desenata, mai facem schimb de albume BD.

3. Care autori de BD, straini, ori romani, te-au influentat cel mai mult? Care sunt autori de BD „preferati” si ce stil de BD preferi?
La inceput imi placea si eram influentat foarte tare de banda desenata pentru copii si cea umoristica dar si de caricatura, Romania avand o puternica scoala si traditie de caricatura. Ani de zile am incercat singur sa descifrez codurile si regurile benzii desenate, de la formele casetelor pana la marimea bulelor sau cum sa fac scrisul. Bineinteles, iar revista Pif a fost in topul preferintelor. Apoi. cu trecerea vremii, am descoperit banda desenata in totalitatea formelor ei de expresie. Si avand cunostinte de banda desenata, cunoscand regurile, am decis sa le incalc. De aici a izvorat banda desenata experimentala, underground, pentru care am fost foarte apreciat. Am incercat sa imi transpun toate trairile si viziunile artistice sub forma si regulile benzii desenate. M-am folosit de casete, de bule, de repetitivitate pentru a creeea ceea ce credeam eu ca as vrea sa fac in banda desenata. In paralel am continuat sa fac si banda desenata pentru copii si inca fac. Astfel am 2 stiluri aproape total diferite care imi sunt extrem de dragi. Autorii care imi plac acum sunt multi si nu as vrea sa omit pe vreunul. Totusi il amintesc pe Zep care pentru mine este cel mai bun. Sunt un mare fan. Iar ca stil de BD prefer orice cu o oarecare inclinatie pentru desen.

5. In Romania in fiecare an, din ’91, se organizeaza un Salon international de BD, unde a participat o multime de autori romani si straini. Dar tu ai fost si la unul din cele mai mari Saloane de BD mondiale – Angouleme. Spune-ne ceva despre acesta. Cum ti s-a parut tie acolo? L-ai intalnit si pe Zep acolo?
Intr-adevar, din 91, in fiecare an, se organizeaza un salon international de BD. Din 94 am participat la toate editiile si pot spune ca acest salon a fost un element care a tinut unita comunitatea iubitorilor de BD. Au fost prezenti multi autori in special din spatiu franco-belgian, de la care am avut de invatat cate ceva, fie prin intermediul expozitiilor, al discutiilor sau al conferintelor. In 2004 organizatorii salonului de la Angouleme (Franta) au invitat Romania sa participe la acesta prestigiossa manifestare cu o expozitie. Am facut parte din acea expozitie si am participat pe viu la marele festival din Angouleme, un fel de Mecca al iubitorilor de banda desenata. M-a impresionat in primul si in primul rand calitatea expozitiilor, considerand ca acesta ar trebui sa fie punctul cel mai importat al unui salon. Apoi salonul cartii BD este impresionant dar si prezenta la tot pasul a autorilor celebri de BD. A fost o experienta foarte frumoasa pe care as vrea sa o repet. In acel an autorul meu preferat Zep a fost declarat castigatorul marelui premiu al orasului si directorul festivalui de anul viitor. Intamplarea a facut ca sa fiu prezent in incaperea unde el a primit vestea si am fost primul care l-am felicitat. A fost un moment dragut.

de Dragan Predici, dupa Strip Pressing 9/10, 2009

(va urma)

Editia speciala „Balkanska smotra mladih strip autora” [Expozitia balcanica a tinerilor autori BD] a ajuns la Leskovac, Serbia

Marko Stojanovic, organizator, scenarist, editor

In curand