Salutari si din Polonia!
As vrea sa adresez cele mai calduroase felicitari pe aceasta cale tuturor celor care s-au ocupat ca PRIMUL salon romano-maghiar sau maghiaro-roman de banda desenata sa fie o reusita. Iata cum arta poate aduce la un loc doua popoare pe care istoria innecata in sange le-a separat. Daca Mihai Viteazu’ ar fi stiut sa deseneze, altfel ar fi stat lucrurile. Nu am simtit nici o urma de ostilitate din partea numerosului public maghiar, iar Budapesta este un oras fantastic. M-am bucurat de asemenea de reintalnirea cu vechi prieteni, precum Dodo Nita, Marian Mirescu sau Alexandru Ciubotariu, iar bucuria a fost si mai mare cand am avut ocazia sa-i cunosc pe tinerii noului val ca de exemplu Dodo Nita, Marian Mirescu sau Alexandru Ciubotariu. Acest Salon (cu S mare) este inca o dovada, daca mai era cazul, ca banda desenata este la loc de cinste in panteonul cultural si artistic romanesc. As vrea de asemenea sa multumesc lui Dumnezeu, si fiului sau Isus, fara de care nimic din toate astea n-ar fi fost posibil, pentru ca fara lumina divina am putrezi cu totii in cel mai intunecat si fierbinte colt al Iadului.

Si in final, o urare de mai bine in maghiara:
„Keleti urody nem koszolet!”

incerc si eu sa dau pe acolo 🙂

EDITED: Imagine afisata: