Am creat răspunsuri în forum
-
AutorArticole
-
Marian Mirescu
ModeratorViorel Pîrligras despre Viorel Pîrligras
Mic portret desenat într-o bandă
Despre mine şi banda desenată
Niciodată nu am încercat să definesc rolul benzii desenate în viaţa mea. Am creat şi atât. Mi-a plăcut să fac benzi desenate pentru că în felul acesta spuneam poveşti, vorbeam despre mine şi despre visele mele… Niciodată nu m-am considerat un desenator profesionist, deşi au existat perioade din viaţa mea când, din forţă majoră, am trăit doar din benzile mele desenate (mulţumesc, Oscar!). Am fost întotdeauna un amator care crea în timpul liber sau care se trezea, pe vremea când era elev, cu o oră înainte ca să poată definitiva o planşă. Statutul de amator mi-a apărut limpede din momentul în care am avut acces la producţia europeană de benzi desenate şi am putut face comparaţia cu vârfurile creaţiei BD româneşti. O diferenţă clară şi de motivaţie, şi de competiţie, şi de suport tehnic. Ca să nu vorbesc de lipsa libertăţii, ideologice, politice sau de orice natură doriţi sumneavoastră. Aşa că mi-am spus mereu poveşti desenate mie şi am publicat doar atunci când mi s-a oferit ocazia. Din cauza asta, formatele pe care le foloseam erau total neconvenţionale şi dădeau dureri de cap machetatorilor revistelor, din cauza asta am făcut chiar şi o bandă desenată în relief, fără nicio şansă de a fi publicată vreodată. Din cauza asta, multe poveşti au rămas până în ziua de azi inedite, deşi au împlinit nişte zeci de ani de când stau în sertare.
Surpriza mi-a fost mare, în momentul când am dat praful de pe ele la o parte, în intenţia de a alege câteva planşe pentru această expoziţie, să mă trezesc invadat de multe amintiri legate de creerea acestor poveşti, unele vesele, altele dureroase, dar în mod cert segmente sincere din viaţa mea. Ce infuzie de sentimente melanjate! Speranţe, trădări, iubiri, dezamăgiri, hohote de râs, melancolii existenţialiste, revelaţii, cugetări profunde, viaţă şi uneori chiar moarte… O cură de trăiri redeşteptate care mi-au ocupat o zi întreagă – nu m-am aşteptat să fie atât de multe planşe. Mai mult decât atât: am avut ocazia să reîntâlnesc personaje care au folosit modele reale – foşti colegi de serviciu, prieteni, personalităţi din imediata mea apropiere. Aşa încât, la posibila întrebare „ce reprezintă banda desenată în viaţa mea?” n-aş putea răspunde decât „banda desenată este chiar viaţa mea”.Despre mine şi Banda Desenată Craioveană
Mărturisesc că n-am fost niciodată vioara întâi a grupului. Emulaţia creată de Marian Mirescu, în principal în jurul personalităţii BD a lui Valentin Iordache, şi întreţinută într-un fel de tânărul Dodo Niţă nu mă magnetizase suficient. Eram desenatorul acela solitar, care îşi nara desenând propriile poveşti şi, pentru că nu atingeam cotele talentului de grafician al lui Mirescu şi nici pe cele de autor BD a lui Iordache, făceam eforturi în a mă autodepăşi. Câte nopţi nedormite, desenând la lumina lămpii cu gaz în timpurile ceauşiste ale raţionalizării curentului electric, câte exerciţii ratate… Pe vremurile acelea, o linie greşită presupunea abandonarea planşei, indiferent de gradul ei de finalizare. Aşa se face că posed încă nişte sute de planşe „ratate”. Mai târziu, când am avut ocazia să văd originalele desenatorilor franco-belgieni am rămas siderat: nenumărate corecţii cu pastă corectoare, ba chiar casete întregi excluse prin decupare şi înlocuite cu altele lipite!
Oricum s-ar fi manifestat, de-a lungul vremii, relaţiile dintre membrii Benzii Desenate Craiovene, important este că s-au susţinut unii pe alţii, apărând împreună în mai toate iniţiativele publicistice, fie că acestea s-au numit „Orion”, „467”, „Prichindel”, „AH, BD!”, „Omega”, „Mini-Azi” sau „Constelaţia Orion SF”. Îi invidiez în egală măsură şi pe Cristian Ciomu, pentru că-şi permite luxul de nu mai face bandă desenată, deşi citeşte şi colecţionează multe producţii din domeniu, ba chiar organizează manifestări BD, şi pe Dodo Niţă care are suficienţi bani pentru a-şi permite atât achiziţionarea tuturor producţiilor de gen, cât şi „generozitatea” de a cumpăra desenatorii BD cu o cafea sau o pizza.Despre mine şi lumea benzii desenate
Acum câţiva ani, aflat la complex, la cumpărături, mi-am întâlnit educatoarea pe care am avut-o la grădiniţă. În ciuda vârstei ei avansate, m-a recunoscut şi şi-a amintit că-mi plăcea tare mult să desenez. M-a întrebat dacă mi-a ajutat în viaţă pasiunea mea pentru desen. Întrebarea m-a luat prin surprindere şi m-am bâlbâit puţin, dându-i un răspuns cam convenţional şi cam optimist, dar această întrebare m-a obsedat multă vreme apoi. M-am culpabilizat pentru răspunsul scurt, dar problema era mult mai complexă. Ce să-i fi spus? Că, asemenea lui Moebius, atunci când desenam trăiam deopotrivă Iadul creaţiei şi Raiul realizării? Că puţină lume mă încuraja? Că lumea BD era la propriu în alb şi negru, iar dacă personajele albe erau rare, introvertite şi sensibile, cele negre te întrebau ironic dacă mai faci „benzi colorate”, funcţionarii implicaţi în editare îţi dispreţuiau munca, lipsindu-te şi de originale, şi de drepturile de autor, artiştii plastici considerau minore preocupările tale, iar alţii te clamau public drept „un ratat”. Dar aş fi nedrept să rezum răspunsul doar la tuşa neagră a peniţei. La urma-urmei, negrul există pentru a pune în evidenţă albul. Şi albe sunt multe şi, în afară de satisfacţiile personale, de mica mea mea lume pe care am creat-o asemeni unui Demiurg, ca autor BD am avut posibilitatea să cunosc personaje şi personalităţi importante, precum Sorin Anghel, Sandu Florea, Pierre Pascal, Roland Francart, Paul Laffont sau Louis Chance. Repet, ca să fiu bine înţeles: statutul meu de autor BD m-a făcut să ajung să-i cunosc pe toţi aceşti oameni deosebiţi implicaţi într-un fel sau altul în lumea benzii desenate. Şi, desigur, nu în ultimul rând, să-i cunosc pe membrii Benzii Desenate Craiovene.Marian Mirescu
ModeratorMulțumesc pentru atenție.
Când taci poți atrage atenția, rareori 🙂Marian Mirescu
ModeratorECOUTEZ LA VOIX DU MAÎTRE sur notre compte YouTube
Marian Mirescu
ModeratorBULA și TETIN sunt personaje care au apărut în public, în ziare, reviste, fanzine, încă din 1990, făcând așadar parte din preistoria AH, BD!
BULĂ sfidează timpul și timpurile.
TETIN, în schimb, a „crescut” fiind acum un tânăr cu energie însutită și cu același spirit justițiar.
BULĂ înfruntă noi și incredibile restricții. Neobosit, dar și un pic scârbit.
Pe TETIN poate îl veți vedea în ipostaze noi de adolescent inventiv și de super…tânăr!-
Acest răspuns a fost modificat acum 11 luni, 3 săptămâni de către
Marian Mirescu.
Marian Mirescu
ModeratorHELION online
CRONICĂ DE CLUB
1 mai 2023„Moebius în România”, pusă în pagini de Marian Mirescu, este considerată „o carte de nișă” ce aduce în atenția cititorilor pe cel care a participat la primul EUROCON organizat în România, la Timișoara, în luna mai 1994, Jean Giraud, cunoscut cu pseudonimul „Moebius”, personalitate marcantă din lumea artei (a lucrat în tradiția franco-belgiană a benzilor desenate), scriitor de fantasy și science-fiction, francez de origine.
Volumul a fost prezentat de arhitecții timișoreni Mirel Drăgan și Adrian Ionașiu, autorul volumului, cunoscutul autor de benzi desenate din Craiova, Marian Mirescu, deținător al Marelui Premiu în 2010 la concursul Salonului BD International Comics Festival, de la Belgrad, editorul fanzin-ului „AH, BD!”, prezent la Cenaclul „Helion” din 21 aprilie prin intermediul unei aplicații on-line, a vorbit despre acest volum care a apărut la Editura „Orion” în anul 2023.
„Cred că e o carte absolut ok de avut într-o bibliotecă de om cu pretenție că aparține domeniului pe care noi îl iubim.
L-am cunoscut pe Moebius la Centrul Cultural Francez, inevitabil am intrat în «Incal» despre care, rând pe rând am aflat că de fapt era transpunerea scrisă de Jodorowsky și transformată impecabil de Moebius a ceea ce a rămas cumva în melting pot-ul numit «Dune».
Mi se pare că e cumva extrem de important că un personaj de talia lui Moebius a ajuns în România. Ce a făcut Marian, în cartea pe care o prezentăm, prin invitații pe care îi are, transmite exact spiritul unei epoci, pentru că, anii ̓90, pentru foarte multă lume au însemnat o grămadă de optimism, iar prezența lui Meobius în România și EUROCON-ul a fost o strălucire, un OZN care a apărut în peisajul nostru și cred că sunt anumite momente care, în mod normal, trebuie să rămână undeva marcate, în niște arhive, ori cartea aceasta vine și arhivează aproape perfect lucrurile. Cartea are condiții de tipar foarte ok, conținutul este dens, este bogat”, a rostit, în prezentarea volumului, printre altele, arhitectul Mirel Drăgan.
„Ce-i interesant în cartea lui Marian Mirescu este că el nu povestește numai de EUROCON și de momentul când Moebius a fost în România. Cartea prezintă ceva din salonul acesta de bandă desenată, ceva din EUROCON, ceva din început, și, după aceea, majoritatea cărții este, pe lângă invitarea unora care au fost atunci prezenți acolo în expoziție, cum s-a manifestat în publicații, cum s-a manifestat la alți autori, deci, un fel de sinteză a persistenței lui Moebius aici, în România, în clipa aceea și ulterior.
L-am văzut desenând în mai multe momente și pot spune că desenul lui Moebius depindea de stare, linia lui nu era la fel. Linia are un anumit fel în care se manifestă, și linia lui era extrem de diferită atunci când avea un anumit tip de stare, uneori era viguroasă și rapidă și alteori era chinuită puțin, adică forțată.
În principiu, el a avut cam trei momente în care a desenat și a creat într-un anumit fel: primul moment este clasic, în care era un desen complex (complex înseamnă un desen în care sunt multe linii, există valorație), și, încetul cu încetul el și-a modificat stilul. Stilul blueberry s-a modificat odată cu apariția Incal-ului, cu o linie mult mai epurată, și formula finală care ar fi momentul Edena. El amesteca stilurile acestea, să nu credeți că făcea, într-o anumită epocă, doar de un singur tip, era un mixt, așa, în funcție de ce trebuia să facă sau de cui se adresa”, și-a amintit arhitectul Adrian Ionașiu, în luarea de cuvânt, despre Moebius.
Jean Giraud s-a născut în Nogent-sur-Marne, Val-de-Marne, în suburbiile Parisului, la 8 mai 1938. După cel de-al doilea război mondial, Jean Giraud și-a găsit ocupația într-un mic teatru, situat la un colț al străzii în care locuia mama sa, ceea ce i-a oferit o evadare din atmosfera tristă din Franța postbelică din perioada reconstrucției.
La vârsta de 9-10 ani, Giraud a început să deseneze benzi desenate, iar la vârsta de 16 ani și-a început singura pregătire tehnică la École Supérieure des Arts Appliqués Duperré , unde a început să producă benzi desenate, deși acestea nu i-au plăcut profesorilor săi.
Pseudonimul „Moebius”, pe care Giraud a ajuns să-l folosească pentru lucrările sale științifico-fantastice și fantasy, s-a născut în 1963, în timp ce lucra la proiectul „Hachette”, un alt pseudonim al său fiind „Gir”, atunci când scria poveștile western.
În anul 1994, Jean Giraud a fost unul dintre invitații de marcă la EUROCON-ul ce a avut loc la Timișoara, despre momentele care au precedat această prezență și despre prezența distinsului BD-ist francez, profesorul Cornel Secu amintindu-și că, „Moebius în România, de fapt, Moebius a fost în Timișoara. Dacă a fost mai mult decât Timișoara, a fost la Remetea Mare. Acesta este tot parcursul lui în România, de la Aeroportul Timișoara, în Timișoara, la hotel, în Centrul Cultural Francez, care se chema Biblioteca Culturală Franceză, atunci, și, după aceea la Remetea. Moebius în România înseamnă, neapărat pomenite câteva nume: Florin-Leodor Dănilă, cel care a fost meșteșugarul care a făcut dantela necesară organizării expoziției de bandă desenată și, bineînțeles Otto Nicole, care era directoare Bibliotecii Franceze și Sorina Șerbănescu, care era șefa mediatecii, au contribuit la venirea lui Moebius în Timișoara. Bineînțeles, am făcut o vizită la Biblioteca Franceză în decembrie 1993, atunci când am avut o discuție cu Otto Nicole, pe baza discuției, în ianuarie, am făcut invitația oficială, iar apoi lucrurile au decurs normal. Florin Dănilă a ținut legătura cu Otto Nicole și cu Sorina Șerbănescu și toate lucrurile au decurs foarte-foarte bine, așa cum au decurs și alte lucruri care au însemnat EUROCON 1994”.
„Vreau să-l felicit pe Marian Mirescu pentru această întreprindere excepțională! Această carte, sigur că nu vorbește foarte mult despre Moebius în România, pentru că nu putea să vorbească. Vorbește despre Moebius, despre intersecțiile lui, vorbește mult despre zona craioveană și de zona de BD-iști, deci nu numai zona craioveană, avem și necraioveni, dar, cartea în sine este un lucru formidabil. Sigur a tras spuza pro-domo pentru «Orion», pentru gruparea craioveană”, a spus Cornel Secu despre volumul „Moebius în România”.
În volum, Marian Mirescu, fan, arhivar, cercetător științific, scriitor, organizator și editor, tratează cu multă pasiune un subiect important, reușind să transmită cititorilor o carte frumoasă, cu ilustrații alb-negru și color, un experiment punk, un colaj caleidoscopic, un portret fragmentat al unui creator BD și al unei anume epoci, epoca României post-revoluționare.
„De la Timișoara am avut un sprijin din partea lui Florin-Leodor. De fapt, mi-a dat voie să reproduc un articol pe care-l scrisese el în 2012, după decesul lui Jean Giraud. Altminteri, ce să vă spun? Eu am ajuns la Timișoara atunci, cu Dragoș Vasilescu, directorul Editurii «Orion», altfel nu ajungeam, pentru a lansa ultimul număr din Magazinul SF și BD «Orion», care a rămas ultimul și până acum și, așa cum scriu și-n carte, eram într-o misiune. Eu, de exemplu la conferința lui Jean Giraud am trecut pe acolo, mi-am adus aminte că m-am văzut undeva într-o fotografie trimisă de Felix Munteanu, care a fost, oarecum, fotograful nostru (era prieten cu craiovenii, deține o arhivă importantă, el este un fotograf profesionist). Am folosit, evident, fotografii de la el care se refereau la banda desenată, la Salon, la Moebius. Am avut șansa, o dublă șansă cu «Orion» și cu Dragoș (el, tocmai își procurase un SuperMinolta), și când a venit Jean Giraud la Salon s-a uitat pe planșele mele și Dragoș a făcut fotografii. De aceea apar mai mult eu și cei din breasla mea, pentru că astea sunt pozele la care-am avut acces și mai ales pentru că titlul este «Moebius în România», evident este, așa cum s-a spus aici, vorba despre prezența lui fizică, dar și spirituală, estetică, artistică în România, asupra BD-fililor, autorilor de benzi desenate”, a spus, printre altele, autorul volumului, reputatul BD-ist Marian Mirescu.
De asemenea, autorul volumului a mărturisit că va tipări ediția a doua a acestei cărți, care va cuprinde peste 300 de pagini, în care să cuprindă mărturii despre Moebius din partea altora care l-au cunoscut și că această nouă ediție speră „să ajungă din nou la Timișoara, poate în cadrul unui eveniment aniversar, 30 ani de la EUROCON și alți câțiva de la dispariția lui Moebius”.
Așadar, prima ediție a volumului, în cele peste 230 de pagini, printr-o serie de articole-amintiri, scrise de Florin-Leodor Dănilă, Marian Mirescu, Gabriel Rusu, Walter Riess, Sorina Șerbănescu, Dodo Niță, Marius Constantin, Alain Ledoux, Eduard Pandele, precum și printr-o colecție de articole apărute fie la momentul EUROCON-ului, fie la momentul morții lui Moebius, în 2012 – articole semnate de Roberto Quaglia, Florian Munteanu, Călin Stoicănescu, Tony DiTerlizzi, Didier Pasamonik, Dragoș Cojocaru, Viorel Pîrligras și alții, readuce în memoria comunității din România prezența la Timișoara omului de cultură francez, care și-a lăsat amprenta asupra mai multor BD-iști și desenatori, mai ales din partea sudică a țării.
Marian Mirescu
ModeratorBonjour!
Între timp, am scos cartea cu MOEBIUS în România
În primăvara acestui an, 2024, va apărea și ediția a doua, revăzută și adăugită… cu fragmente din conferința „Banda desenată și științele spirituale”, ocazie cu care bedefilii și bedeaștii români au stat de vorbă cu Maestrul + alte materiale.Această ediție va fi una dublă: în franceză și în română.
Sperăm ca interesul pentru Jean Giraud „zis” MOEBIUS să fi rămas întreg, la 30 de ani de la descinderea lui la Timișoara, pentru Salonul BD din cadrul Convenției Europene de SF – EUROCON, și la 12 ani de la dispariția lui.
A bientôt!
-
Acest răspuns a fost modificat acum 1 an, O lună de către
Marian Mirescu.
-
Acest răspuns a fost modificat acum 1 an, O lună de către
Marian Mirescu.
Marian Mirescu
ModeratorUn album BD tip IKEA, sau un „dosar grafic”
Cel mai recent titlu de la Syndicart este DOSAR 2103 de… MIRESCU, compus din „imagini trunchiate dintr-un viitor improbabil”, cum scrie Tudor Popa, care postează și fotografii la fel de improbabile parcă dintr-un dispozitiv retro-futurist gen „Blade Runner”.
Dacă paginile-document erau puse într-un dosar, puteai să te joci cu ele și să le asamblezi ca într-un puzzle, așa cum fac romancierii sau scenariștii… sau investigatorii, care lipesc pe panouri mari foi cu date, fotografii, transcrieri de discuții, stabilind relații, ajungând la o anumită logică, adică la o poveste.
Aici povestea este „trunchiată” voit într-o aparentă dezordine. Sau poate autorul vrea să lase impresia că o poveste complexă se ascunde în această dezordine aparentă și că ordinea se arată cititorului care vede „jocul” și acceptă să-l joace.
Nu știu dacă mai sunt cititori care să aibă răbdarea de a căuta mura sau para din zicale. Nu știu câți cititori ar fi atrași să deschidă „dosarul” cu coperte anoste cu geometrii simple black&white, cu titlu greu de citit și aproape fără autor. Cine a mai auzit de „autor de dosare”?
O poveste răsare ici și colo și una care pare foarte simplă, ceea ce nu e rău. Simplu înseamnă clar, dar ce facem cu celelalte părți, cele nerăsărite? Înapoi la… răsfoire! Și la răs-răsfoire, fie doar pentru a revedea câteva imagini mai elaborate care te invită să le parcurgi și să descoperi lucruri ascunse, care s-ar putea doar să adâncească blagian 🙂 misterul. Lucrarea este un W.I.P. zice însuși improbabilul autor: Work In Perpetuity.
Este o lucrare aproape fără cuvinte, iar printre cuvintele care sunt, trunchiate sau/și greu de recunoscut, trebuie să cauți sensuri… Probabil că autorul a vrut să rătăcești, pentru că, nu-i așa, drumul contează… Nu contează capătul, care nu e încununare, și nici începutul, care nu este încumetare, ci călătoria, iluzorie căutare – I.P. Orheianu
Este primul volum, o primă etapă a călătoriei, „Primul volum, dintr-o trilogie*, este un „teaser”, o provocare a imaginației, o invitare la o lectură neliniară, la răsfoire și desfoire, la despicarea revelației, la dubitare, generativ…”
Fiecare asamblează piesele în felul lui. Cine știe ce-i iese fiecăruia! „Autorul” mărturisește că ar fi curios să afle: „Închegarea poveștii în mintea lectorului capturat este un proces care, împărtășit, poate deschide căi noi „povestransei”, așa cum și DOSAR 2103 închide necuprinsul re-generării de realități, în remirări…”Volumul ăsta de documente, dosarul, vorba aia, este o mirare. Un teaser pentru ce va fi să fie. Dacă trezește curiozitatea e de bine.
Dacă se lasă cu așteptări e și mai bine.
La revedere în 2024!Marian Mirescu
ModeratorO întrebare care revine de patru ani încoace și pentru care îți mulțumim, pentru că răspunsul merită repetat de fiecare dată.
Syndicart și-a propus doar să aducă în atenția publicului român o serie BD sârbească scrisă, susținută și editată de Marko Stojanović din Leskovac, serie din care au apărut 13 volume până acum.
RECVIEM este primul album, desenat și colorat de trei artiști.
Multe dintre următoarele sunt realizate de mai mulți artiști șu sunt neapărat sequel-uri și deseori sunt compuse din mai multe povestiri, ceea ce nu credem că ar fi atractiv pentru un public care abia face cunoștiință cu acest „univers” de… peste Dunăre. Un efort colectiv, colegial și amical.
Mai mult decât atăt, realizarea unui astfel de album în ediție românească presupune un efort pe care un mic grup „independent”, în colaborare amicală cu colegi de breaslă, de asemenea, nu-l poate repeta.
Cuvântul comun este self-publishing (cu autofinanțare)Așadar, aceasta este o mostră din „Veșnicii” (Vekovnici) și, dacă o editură din România care poate susține acest efort, n-ar avea decât să-l contacteze pe Marko, ceea ce nu este deloc dificil.
Marian Mirescu
Moderatorvezi și prezentarea video a proiectului
Marian Mirescu
ModeratorO prezentare a proiectului MONȘTRI
pe canalul nostru
Marian Mirescu
ModeratorUn PROLOG video BD pe canalul nostru
Marian Mirescu
ModeratorDOSAR 2103
Un dosar grafic open sourcePrimul volum, dintr-o trilogie*, este un „teaser”, o provocare a imaginației, o invitare la o lectură neliniară, la răsfoire și desfoire, la despicarea revelației, la dubitare, generativ…
Este parte a unui univers explorat în mulți, mulți ani, într-o clipă de viață, în diverse forme: un volum de povestiri, lucrări BD, publicate în periodice, sau suspendate, precum un roman care a dat titlul volumului pomenit: „Transfer”, suspendat și el, precum Yorriquez, în povestază.
Vă propun o formă nouă de exprimare secvențială, într-un format inedit pentru un produs Syndicart, format B5, care conține planșe BD clasice și destructurate, sparte în foiri de imagini grafice din multiple surse iluzorii, cu rostuiri aparente…Un album BD, o carte ilustrată fără cuvinte? Un „dosar grafic”! pentru că așa a prins formă după o gestare de o jumatate de secol, în ani terrieni.
Închegarea poveștii în mintea lectorului capturat este un proces care, împărtășit, poate deschide căi noi „povestransei”, așa cum și DOSAR 2103 închide necuprinsul re-generării de realități, în remirări…
Volumul următor va adăuga mirare multiversală, pentru citiprivitorul călător, rătăcitor.
*Ultimul, poate al treilea, de căpătâi, prin închidere, va da marea iluzie a terminării…
octombrie 14, 2023 la 10:19 pm în răspuns la: Staruorzzz – Stare klisze (Staruorzzz – vechi clișee) #23730Marian Mirescu
ModeratorDupă 18 ani va apărea și ediția românească, tot una independentă, precum cea poloneză, una cu antitudine
Un volum EVERYBODY SUCKS rămâne în plan. Despre vampiri, cu și fără ghilimele, cu umor și fără constrângeri.
Vom face și un Apel pentru desenatori și scenariști pentru a adauga lucrările lor la cele existente și pentru a realiza astfel un volum consistent.Noi clișee au apărut în STAR WARS în acești ani. Un volum cu ele n-ar fi deloc „corect”…
-
Acest răspuns a fost modificat acum 1 an, 4 luni de către
Marian Mirescu.
Marian Mirescu
ModeratorMarian Mirescu
ModeratorSalut!
Simplu:
CONTACT
sus, în dreapta -
Acest răspuns a fost modificat acum 11 luni, 3 săptămâni de către
-
AutorArticole