Ah, BD! a avut imensul merit de a acoperi, la începuturi, un gol important pe piața românească de bandă desenată – îmi amintesc că am descoperit revista/fanzin prin 2000, când apărea destul de des, de altfel și-a menținut un ritm susținut de apariție câțiva ani, într-o perioadă când nu existau alternative – așa că a fost un loc fecund pentru creatori și cititori deopotrivă. O ocazie de a debuta pentru mulți desenatori, o ocazie de a te simți „în familie”, alături de alți pasionați ai benzilor desenate.
Odată cu ascensiunea internetului, Ah, BD! a evoluat spre ediții speciale / ediții-album, cu scopul de a imortaliza momente în timp (consfătuiri, expoziții, aniversări…) de a creiona portrete de autor (Mirescu, Iordache), sau proiecte (Monștrii, Jurnal de Pifan, ESKO…) ajungând în cele din urmă la albume „profesioniste” (RECVIEM – Veșnicii) și chiar volume de memorialistică și istorie a genului.
E suficient să strângeți la un loc toate aceste reviste, albume și cârți, și, privindu-le, veți vedea portretul omului fără care nimic nu s-ar fi întâmplat.